Dezamagire

O să vorbesc puţin despre religie azi…

Poate că vorbesc cu păcat şi probabil că mă vor condamna oameni pentru care am un adânc respect. Îmi cer umil iertare, dar nu pot să tac de data asta.

Am urmărit aseară o emisiune tv care mi-a lăsat un gust amar. Nu vorbesc despre profesionalismul celor care au realizat-o, nici măcar despre subiectul abordat, care până la un punct a fost ok. Vreau să scriu despre biserica ortodoxă.

Nu voi fi niciodată o habotnică. Am credinţa mea, cred într-un Dumnezeu bun, care ne iartă şi ne suportă cu toate greşelile şi toate păcatele, cred că acolo sus cineva are grijă de noi. Cred în puterea exemplului, a faptei şi a gândului bun. Cred că fiecare din noi are o menire pe acest pământ şi trebuie să şi-o ducă la îndeplinire cu inima curată.

Nu pot însă să mai am încredere în instituţia ce poartă numele de  biserica ortodoxa română. Instituţie în care preoţii cu har şi suflet curat sunt cercetaţi ca nişte vrăjitori îndrăciti, în schimb călugării homosexuali sunt iertaţi, că de, iertarea vine de la Dumnezeu.

Nu pot să mai am încredere într-o biserică ce afişează un lux exorbitant, când majoritatea populaţiei ţării trăieşte la limita subzistenţei. Nu pot avea încredere într-o instituţie care consideră că are doar drepturi şi nici o obligatie. O instituţie care ţine la loc de cinste preoţi fără nici un Dumnezeu şi îi blamează pe cei care au iniţiativa de a şi arăta că sunt oamenii Domnului. O instituţie care consideră că a ridica o catedrală mai impunătoare decât cea de la Vatican e mai presus de ajutorarea săracilor. O instituţie pe al cărei post de televiziune vin şi-mi vorbesc despre cumpătare şi post şi inima curată preoţi cu fălci şi cefe groase, în a căror burtă extrem de vizibilă nu se vede nici măcar pe departe cumpătarea propovăduită.

Nu mai pot avea încredere într-o instituţie care vrea să ceară interzicerea zilei femeii pentru că vezi Doamne, împinge femeile la păcat, dar îşi apără sodomiile din mânăstiri.

Nu vreau să mai am încredere într-o instituţie mai păcătoasă decât şi-a putut închipui vreodată Sfântul Andrei că va ajunge biserica sa în această ţară. O instituţie care ar trebui să fie casa Domnului condusă de oameni cu har şi bunătate întru Dumnezeu şi care a ajuns ca templele de pe vremea lui Iisus.

Le multumesc  acelor preoţi care nu au uitat menirea ce le-a fost dată şi care în fiecare zi reuşesc să aducă oamenilor de rând cu adevărat cuvântul Domnului şi credinţa nestrămutată. Celor care nu uită de omul sărman şi fac tot ce le stă în putinţă să ajute, care nu jupoaie pielea de pe tine ca să ţină slujba de înmormântare pentru cei care au plecat la Dumnezeu dupa o viaţă plină de suferinţe şi lipsuri. Mulţumesc preoţilor al căror cuvânt încălzeşte şi cel mai îngheţat suflet, a căror faptă aduce pe calea cea dreaptă şi cel mai păcătos muritor. Vă mulţumesc martiri ai bisericii ortodoxe. Trebuie să mergeţi mai departe şi să rămâneţi aşa cum sunteţi, Dumnezeu nu lasă copiii lui să se piardă pe cale. Chiar dacă la ora actuală în conducerea bisericii au ajuns mai mulţi farisei decât ar fi nevoie.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s