Arhive lunare: Iunie 2011

Protejat: Costica

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Anunțuri

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria trecut

Protejat: Azi

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria jurnal

Protejat: Golgota

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria trecut

Tei

Langa balconul meu e un tei batran. Atat de batran si incercat de soarta, incat a inflorit abia pe la etajul 4 al blocului. Oricum are putine crengi sub plafonul de flori. Privesc in fiecare dimineata la el. E ca un cer insorit. Ciorchini galbeni si inghesuiti de floare zambesc de sub fiecare frunza, de parca ar fi vrut sa adune pe cateva crengi tot aurul soarelui. Am avut de copil parte de parfum de tei. Pot spune ca m-am nascut in parfum de tei si crini infloriti. Si acum parintii mei au un tei in curte, pe langa crinii plantati acum multi ani in gradinita casei. In fiecare am adunam florile parfumate sa le am pentru ceaiul iernilor inghetate. Nimic nu se compara iarna cu mirosul de lemn ars in soba de teracota si parfumul florilor de tei inviat pentru cateva minute de apa fierbinte. Nu pentru mine. Oricat de benefic si de parfumat ar fi un ceai exotic, nimic nu este mai bun si mai parfumat ca ceaiul florilor de tei al copilariei, amestecat cu frunza uscata de menta din gradina bunicilor. Anul asta nu-mi pot permite nici macar sa cumpar o plasuta cu flori de tei. Nu mai am demult de unde umple casa cu floare de tei parfumata, cum faceam odinioara la tara. Mi-a ramas doar fereastra deschisa si regretul ca in cateva zile toata aroma asta imbatatoare va disparea pentru nici mai mult nici mai putin de un an.

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Plaga

Au înflorit teii şi în oraşul acesta murdar şi supraaglomerat. Parfumul lor parcă te face să nu mai vezi munţii de gunoaie adunate la fiecare colţ, cerşetorii, oamenii fără căpătâi, bătrânii nespălaţi, ţiganii. Nu, ţiganii nu. Pe ei ii vezi orice s-ar întâmpla în rest. Sunt ca o plagă, ca o cangrenă pe un corp muribund. Probabil ar supravieţui şi dacă un dezastru s-ar abate asupra tuturor în ţara asta. Ca şobolanii, ca scorpionii. Îi vezi la fiecare colţ de stradă, în orice mijloc de transport, în orice parc. Oriunde sunt adunaţi 5 oameni la un loc e imposibil să nu fie şi un ţigan cu mâna întinsă pe lângă ei. Ba să cerşească, ba să-ţi vândă ceva de furat. Sunt urâţi, murdari, aroganţi. Fură orice, vând orice fură. Fără nicio ruşine şi fără să-i întrebe nimeni de unde au produsele pe care le vând. Nimeni în ţara asta nu se ocupş de hoţi. De când au început să crească fructele îi găseşti oriunde se adună oameni vânzând corcoduşe crude, caise crude, nuci de dulceaţă. Nu le lasă oamenilor care muncesc nimic din recoltă. Nu ştiu ce se va alege de noi, de copiii nostrii. Vom deveni în curând o ţară a ţiganilor, o ţară în care legea este pentru oricine, numai pentru ei nu. Păcat de parfumul teilor…

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Sambata

Nu te tii de mine, jurnalule. M-ai lasat zile in sir singura, uitata.

Am de cateva zile o durere constanta si sacaitoare de cap. Am crezut ca e din cauza lunii, pline, in eclipsa totala, dupa nori… Au trecut toate. Si luna plina si eclipsa si norii… Durerea e tot cu mine, a inceput sa fie parte integranta a creierului meu. Aproape ca nu mai percep lumina zilei si odihna noptii fara durere. O fi bine, o fi rau?

Am avut niste saptamani obositoare si urate. Lucrez si asta imi ocupa tot timpul. Si nu lucrez ceea ce mi-ar placea sa fac. Acum cativa ani m-am apucat de contabilitate. Din ratiuni materiale, am crezut chiar ca imi place. Si totusi… Nu este nici pe departe ocupatia pe care mi-as dori s-o am. Lucrez intr-o firma in care se asteapta ca eu sa fac totul, acest tot fiind din ce in ce mai mare. Nu mai exista de la un timp decat patul de acasa si scaunul cu biroul de la serviciu. Visele sunt pline de cifre, fise de cont, balante, inregistrari. Lucrez aproape 12 ore pe zi si nu am nici o satisfactie. Incep sa urasc contabilitatea. Sa ma urasc pe mine ca nu sunt in stare sa-mi fac viata frumoasa.

Azi stau si zac, fara nici un chef. Nu mai pot sa citesc, sa cos, sa ma bucur de o floare. Pana si pisoii imi simt neputinta. Ma doare capul. Durerea asta a devenit parte din creierul meu.

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Protejat: Joi, Inaltarea

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria jurnal

azi, 44

Am primit urari de la o fosta colega de serviciu. Am plecat de 4 ani de la Severin si sincer, nu ma asteptam sa-si mai aduca cineva aminte de ziua mea… Nu prea am mai tinut legatura cu fostii colegi. Nu din vina mea, ci pentru ca pe vremea cand lucram acolo eram fina directorului iar dupa ce am plecat eu s-a schimbat directorul si toti cei care au avut intr-un fel sau altul de-a face cu el au devenit peste noapte paria. E placut sa vezi ca oameni pe care i-ai considerat prieteni la un momendat nu au uitat datele importante din viata ta. Fostii mei colegi de birou, oameni pe care i-am pretuit la acel moment, au uitat… Cum e si viata asta… Iti raman alaturi oameni la care nu te-ai fi asteptat, iar cei pentru care ai facut multe sacrificii la timpul respectiv nici nu-si mai aduc aminte de tine.

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Protejat: Azi, 44…

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Din categoria jurnal

Şi am trecut pe lângă tine cu dragostea de mână…

A trecut atâta vreme…
Am crezut că suntem predestinaţi, că atunci când Dumnezeu a creat femeia, m-a modelat din coasta ta. Azi nu mai ştiu dacă eu te-am ispitit cu mărul interzis, sau şarpele ne-a păcălit pe amândoi.

Am obosit de viaţă, de ani, de multe câte am trecut. As vrea sa pot dormi. Să mă trezesc în viaţa următoare proaspătă şi încrezătoare, să regăsesc în somn puterea de a te căuta, de a te găsi şi de a te iubi din nou.

De câte secole te iubesc, de când mă răneşti? Cum să scap de şarpele care te ispiteşte în continuare cu gura altei femei, cu ochii ei, cu corpul ei? Nu înţelegi că ea e bucăţica altui început primordial? Cum să omor şarpele?

Din grădina Edenului te pierd şi te regăsesc în fiecare timp acelaşi, te încolăcesc la fel, te simt la fel, te iubesc… te pierd. De câte începuturi e nevoie ca drama să nu se mai repete obsesiv până la ultimul act?

Nu vezi că am tulburat oceanul, că am plâns norii? Nu vezi valurile sufletului meu izbindu-se înalt de tărm, nu simţi că am cutremurat pământul? Lacrimile mele nu-ţi scaldă obrazul la fiecare ploaie? Cum de nu-mi vezi zbuciumul?

Viaţa viitoare o să-mi iau liber. Voi lipsi la premiera dramei noastre dintotdeauna şi voi obliga scenaristul să schimbe ceva. Să cadă cortina peste un alt final, peste alţi protagonişti. Să joace altcineva rolul meu în aceeaşi dramă.

Doamne, ne-ai alungat din Rai şi nu ne-ai dat nici un răspuns. Ne-ai lăsat doar iluzii. Iluzia că suntem iubiţi, iluzia că putem avea aripi, neputinţa de a zbura, neşansa unei iubiri complete. Egoismul cui îi aparţine?

Şi am trecut pe lângă tine cu dragostea de mână. Nu m-ai văzut, te orbea strălucirea altor ochi înflăcăraţi.

Vineri, 30 Iulie 2010, 16:57

Scrie un comentariu

Din categoria Scrisorile iubirii