Singuratatea copiilor

Întâlnesc din ce în ce mai des oameni singuri. Oameni trişti, plimbându-şi singurătatea pe străzi, fără ca cineva să-i bage în seama. Copii murdari obligaţi să înveţe să fure ca să supravieţuiască, sau să cerşească pentru o amărâtă de bucată de pâine. Sunt copii fugiţi de acasă, care cerşesc sau fură de pe unde apucă şi dorm în canale printre ţevi de încalzire, unde au parte de mai mult confort decât le-ar oferi nişte părinţi beţivi şi brutali, care nici nu ar fi trebuit să devină părinţi.

Cândva mă lăsam condusă de sentimente şi le dădeam totdeauna un bănut. E foarte greu să rezişti unui copil care iţi cere ceva, mai ales când acesta e murdar, flămând, înfrigurat. Nu am făcut bine şi nici nu stiu ce ar putea fi făcut pentru acesti copii pe care nimeni nu îi ajută. Poti suna la numărul unic afişat peste tot la vedere. Nu se va deplasa nimeni până în nu ştiu ce staţie de tramvai sau metrou, să adune de pe stradă acei copii nefericiţi. Nimeni nu se va obosi să le ofere căldura unui cămin, să le arate că viaţa poate fi şi frumoasă şi că oamenii pot fii şi buni, iubitori, răbdători. Că există şi cuvinte frumoase şi sentimente nobile, nu numai ură, mizerie, foamen, disperare, aurolac.  În cel mai bun caz, vor trimite poliţia şi-i vor ridica ca pe nişte delicvenţi ca să-i ducă în centre de reeducare în care personalul se poartă cu ei mai rău decât cei care îi exploatează trimiţându-i zilnic la cerşit.

Le dai bani când cerşesc şi aceştia le sunt luaţi imediat de cocalarul care aşteaptă la căldură în maşina lui scumpă să primească răsplata pentru „deşteptăciunea” cu care şi-a organizat „afacerile”. Le dai de mâncare şi de multe ori se tem să bage în gură, ştiind că acel covrig primit în locul banilor, le va aduce o portie zdravănă de bătaie, deoarece nu şi-au făcut norma. Ajung să se lupte între ei sau cu şobolanii pentru un loc căldut de dormit în vreun canal infect, să se îndobitocească, să urască toată lumea asta meschină care nu a ştiut să-i primească în rândurile ei.  Nu le dă nimeni nicio şansă.

La noi politicienii se luptă pe putere, sfere de influenţă, bani, beneficii. Miliardarii vremii se interesează doar cum să facă să mai fure statul cu ceva, ca să-şi sporească averea şi aşa prea mare. Biserica are demult alte interese. În goana pentru recuperarea averilor mânăstirilor, de acumulare de bani şi bogăţii, de ridicare a cât mai multe catedrale şi biserici din ce în ce mai mari şi mai luxoase, nu are cum să vadă drama poporului pe care îl păstoreşte. Legiuitorii se mulţumesc să-şi pună semnatura pe acte normative ce nu pot fi puse în aplicare, din lipsă de fonduri, de infrastructură, de norme de aplicare, de instituţii care să se ocupe cu adevărat de aceste probleme.

Sunt asistenţi sociali pe lângă toate primăriile. Simple funcţii călduţe plătite din bugetul din ce în ce mai sărăcit al statului în care câte o rudă mai îndepărtată a vreunui potentat al vremii mănâncă o pâine bunicică, la adăpost şi căldură, completând rapoarte optimiste din spatele biroului. Munca de teren nu este pentru aceşti oameni. Se mai întâmplă câteodată ca televiziunile să descopere câte un caz revoltător de exploatare a copiilor în familii destrămate în care părinţii consideră că dacă tot au dat naştere acelor amărâţi, trebuie doar să profite de pe urma lor. Atunci asistenţii sociali ridică din umeri , agasaţi de insistenţa reporterilor şi încearcă să-şi ascundă petele în spatele lipsei oricărui sprijin din partea autorităţilor, a educaţiei, a cutumelor sociale, a cine ştie cărui motiv imposibil de ghicit.

Cazurile nu sunt izolate. Sunt însă descoperite greu şi după ce îşi fac audienţă din povestea lor televiziunile pleacă, lucrurile reintră pe făgaşul normal, iar pentru copiii aceia nu se schimbă mare lucru. Eventual schimbă părinţii biologici cu alţi exploatatori.  Nimănui nu-i pasă de copiii străzii. Copii care nu au cerut să se nască dar duc pe umerii lor micuţi toată povara acestei societăţi bolnave şi indiferente.  Suflete singure şi oropsite care plătesc prin viaţa lor chinuită toate păcătele acestei societăţi putrede. Trist este că aceşti copii cresc şi fac la rândul lor copii condamnaţi din naştere la o viaţă mizeră în care sunt inexistenţi pentru societate. Se nasc adulţii unui viitor sumbru ascuns şi ostil, care se va întoarce ca un bumerang asupra societăţii care acum îi ignoră cu obstinaţie.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Octombrie 28, 2012 · 7:17 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s