Să fim roboti

Să fim roboţi. Să ne scoatem inimile din piept şi să le întindem pe sfoară la soare, iar soarele să le usuce iască, până nu mai rămâne în ele nici un strop de sânge. Apoi, uscate bine, să le punem cheiţă, să o învârtim bine şi să le înapoiem pieptului, Să bată tic-tac, tic-tac, tic-tac, măsurând trecerea timpului egal şi imparţial, fără nici o emoţie, fără nici o durere. Simple ceasuri umblătoare. O secundă, două, trei, şaizeci de secunde. Uite, o luăm de la capăt, e gata minutul, apoi ora, ziua, luna, viaţa! Să muncim, să dăm totul fără să avem nevoie decât de câteva secunde în care să ne întoarcem ceasul inimii cu cheiţa.

Nici creierul nu ne-ar mai trebui tot. Am folosi eficient doar partea utilă, cea practică, cealaltă, devenită balast ar dispărea încet încet, făcând loc în craniile altfel prea ticsite. Creierul s-ar destinde, s-ar netezi şi am deveni cei mai eficienţi roboţi de pe planetă. Nu am avea nevoie nici de şuruburi, nici de combustibil, pentru că Dumnezeu ne-a făcut perfecţi cu muşchii noştri întinşi pe oase, cu tendoane şi ligamente ce nu au nevoie de reparaţii capitale decât arareori.

Să inventăm odată pastila de viaţă! Să-i dăm o frumoasă culoare albastră şi s-o luăm dimineaţa pe stomacul gol. Ea ne-ar pune în mişcare întregul mecanism necesar zilei. Creierul să muncească, picioarele să meargă, mâinile să trudească. Vă daţi seama ce organism perfect ne-a creat natura, de se alimentează singur şi merge fără să aibă nevoie de alt combustibil decât aerul? Să păstrăm mecanismul, dar să-l învăţăm să meargă fără oxigen. Doar cu dioxid de carbon. Sau cu gaze de eşapament. Şi aşa ne plac maşinile, ne sunt indispensabile. Hai să  funcţionăm cu vicii şi poluare şi poate, cu timpului vom reuşi să ne ataşăm roţile direct la tălpi, să nu mai fie nevoie de efortul necesar urcării şi coborârii din maşină. Am activa roţile, ne-am da drumul pe stradă şi am ajunge imediat oriunde ar avea societatea nevoie de noi. Simplu şi eficient! Să învăţăm să trăim fără apă, că şi aşa am poluat-o până abia mai poartă viaţă.

Când  softul ne dă semne de oboseală şi devenim depăşiţi să găsim posibilitatea de a ne reprograma, astfel încât să funcţionăm eficient cât mai mult timp posibil. Sau să ne inventăm un soi de cimitire de roboţi în care concasoare imense să ne aplatizeze şi să recicleze carcasele devenite nefolositoare. Aşa nici statul nu ne-ar mai duce grija. Nu s-ar mai plânge nimeni că nu are cu ce creşte copii, nu ar mai da din colţ în colţ că nu au cu ce ne plăti pensiile mizere ce nu ne-ar ajunge nici să ne plătim patul cu gratii de fier în cel mai amărât azil. Din 4 în 4 ani să ne încolonăm frumos şi să mergem să punem conştiincioşi ştampila pe roboţii şefi ce vor conduce după bunul plac destinele tuturor. Atunci ar avea satisfacţia că au creat lumea perfectă.

Nu am mai iubi, şi aşa dragostea e inutilă pierdere de vreme şi te îmbătrâneşte înainte de vreme! Am trece prin lume reci şi impasibili, fără să tresărim deloc. Nici să clipim nu am avea nevoie şi nici măcar să vorbim. Vorbitul e pierdere de vreme. Ce atâta socializare ce mănâncă din profitul patronului, statului, universului? Ce atâtea nevoi şi dorinţe, ce vise? În epoca roboţilor nimeni nu ar fi nefericit pentru că sursa nefericirii ar dispărea. Ne-am duce existenţa îngheţată şi am sucomba într-o bună zi fără să ne regrete nimeni. Nici nume nu ne-ar trebui, că odată duşi nu am mai avea nevoie de cruci pe care cineva să sape cu dalta acele nume întru amintire şi nemurire. Ne vom chema simplu: 1, 2, 3 sau chiar şi mai simplu 1-0-1-0-1-0, astfel dispariţia unuia nici măcar nu va fi simţită, nu va lăsa un gol în şirul numerelor de roboţi. Altul ne va înlocui cu succes până când îi va veni şi lui timpul să fie aplatizat şi reciclat.

Ar trebui să ne putem reprograma. Precum computerele. Să ştergem din memorie tot balastul: sentimente, năzuinţe, dorinţe, regrete, nevoi. Să fim oameni roboţi, eficienţi, impasibili, lucizi şi reci. Incredibil de reci. Cât să rezistăm în epoca noii glaciaţiuni ce ne aşteaptă cu braţele deschise. Normal, doar noi am creat-o!

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria jurnal

14 răspunsuri la „Să fim roboti

  1. Ce comod ne-ar fi să devenim roboți și să ne putem alunga toate sentimentele!
    Dar viața noastră ar fi mai frumoasă?
    Să devenim roboți? Biată inima noastră!

    Apreciază

  2. Sunt zile in care chiar as prefera sa n-am sentimente. Asta nu inseamna ca-mi doresc sa fiu robotel, doar ca uneori ma simt depasita de ce-i in jurul meu! Iar ce si-ar dori societatea sa fiu, nu ma intereseaza!
    Sanatate si zile cu bucurii!

    Apreciază

    • Cine nu are astfel de zile? E de înţeles. Totuşi, va trebuie să invăţăm cumva să trăim ca nişte roboţi, pentru că o să vină timpul să nu mai putem exista ca fiinţe la ritmul în care ne distrugem planeta. Va trebui să ne reprogramăm, ca atunci când primele vieţuitoare au ieşit din mare. Ele şi-au dezvoltat plămâni , noi nu o să mai avem nevoie de ei. Ehei, ce vremuri pe atunci, era aerul plin de oxigen! Nouă ne trebuie doar maşini, calculatoare, distracţie, soare, apă, cluburi, bani. Şi să îi facem pe ăia de conduc lumea fericiţi, făcându-i să acumuleze averi din ce în ce mai mari. Pentru asta sacrificăm cu inconştienţă însăşi viitorul planetei. Vom fi nevoiţi să găsim o soluţie să devenim roboţi, doar nu putem accepta moartea definitivă, nu? Nu o acceptăm dar facem cu inconştienţă tot posibilul să o aflăm mai repede. Ce altă specie de pe pământ mai aleargă cu atâta determinare spre autodistrugere?

      Apreciază

    • O zi minunată să ai şi o săptămână usoară! 🙂

      Apreciază

  3. O viziune antiutopică, amintindu-mi de romanul lui Evgheni Zamiatin, ”Noi”, ale cărui personaje erau oameni-mașini, goliți de sentimente, identificați prin cifre sau litere și unde imaginația era păcatul capital.

    Apreciază

  4. Ufff, eu cred că aș fi un Robot declarat Defect încă de la prima Revizie…

    Apreciază

  5. Cuvânta

    Hemmingway zicea ca daca vrei sa traiesti trebuie sa nu simti mai nimic, sa fii mort emotional.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s