De-aş putea atinge o stea, i-aş fura lumina să-ţi călăuzesc calea.
De-aş putea ajunge luna, aş ghida-o să-ţi arate drumul către mine.
De-aş putea ajunge la soare, i-aş fura o rază să-ţi încălzească inima.
De mi-aş putea desprinde un gând, l-aş trimite să-ţi povestească dorul meu.
De-aş putea smulge din inima mea o coardă, ţi-aş cânta cel mai frumos cântec de dragoste.
De-aş putea prinde un fulg de nea, ţi l-aş aduce ofrandă întruchipând perfecţiunea. Dar s-ar topi de căldura sufletului meu şi ar ajunge la tine doar lacrima.
De-aş fi adiere de vânt, aş veni să-ţi răcoresc fruntea.
De-aş fi flacără printre maci, ţi-aş pune la picioare toţi macii sufletului meu.
De-aş fi valul mării, ţi-aş mângâia picioarele obosite de drumul lung până la mine.
De-aş fi albastrul cerului, ţi-aş mângâia privirile.
De-aş fi umbra ta, te-aş urma credincioasă pretutindeni.
De-aş fi un câmp de narcise, m-aş face aşternut ca să-ţi primesc corpul ostenit.
Sunt însă doar o biată femeie cu sufletul vibrând de dragoste, cu inima sângerând de gândul tău, sărmană adiere nefericită ce nu te poate aduce lângă ea oricât s-ar strădui.
