Ganduri pentru noul an

Am trecut si de sfarsitul lumii atat de mediatizat, am trecut si de un 2012 urat si trist, intram cu speranta intr-un nou an. Astrologii se intrec in prognoze care mai de care mai optimiste. Ce mai, va curge lapte si miere pentru toate zodiile, va fi un an grozav si plin de bani, numai noi sa fim in stare sa-i culegem.

Greu de crezut.. Asa e insa orice inceput de an, cu multe sperante in mai bine. Parca prea ne-a mers din rau in mai rau, nu? Am ajuns sa ne agatam speranta de orice. De moaste de sfinti, de inceput de an, de pelerinaje si bani dati preotilor pentru slujbe si vrajitoarelor pentru practici oculte. Ne agatam de orice, numai de o schimbare in noi insine nu. Oare, nu cu asta ar trebui sa incepem?

Anul trecut mi-a lasat un gust amar, mai ales din partea bisericii. Opulenta ostentativa afisata de slujitorii bisericii ortodoxe, tarifele mai mult decat nesimtite practicate pentru diverse slujbe care in mod normal ar trebui oficiate fara bani, averile pe care biserica se bate cu indarjire uitand de cele sfinte, sprijinul pe care preotii l-au acordat fatis unor politicieni, goana continua dupa bani si constructii grandomane, in situatia in care majoritatea celor pastoriti sunt in pragul saraciei sau l-au trecut deja demult… Aproape ca nu mai poti intra in casa Domnului sa te rogi cu credinta si piosenie, de teama sa nu deranjezi preotii sau mirenii slujitori in lacasul sfant. Si ma intreb, nu cumva Dumnezeu si-a intors fata de la noi?

Omul nu mai conteaza in societatea actuala. Nu mai intereseaza pe nimeni ca individ, daca nu a stiut sa se „invarta”, sa fie suficient de „smecher” sau sa fure pur si simplu suficient, astfel incat sa-si cumpere popularitatea si locul in societate. Cu banii se poate cumpara orice. Se pot sfinti bolizi de zeci de mii de euro, dar nu poate fi botezat un prunc dintr-o familie nevoiasa, daca nu se plateste slujba. Se sfintesc arme, dar nu se pot oficia cununii fara ca nasii si mirii sa plateasca bani grei pentru asta. Se deconteaza de catre casa de asigurari de sanatate implanturi de silicoane facute de diverse „dive” prefabricate, dar nu se deconteaza analize pe care copii bolnavi de cancer care sunt obligati sa mearga sa le faca in strainatate pentru ca laboratoarele noastre sunt insuficient dotate pentru ele.  Bolnavii nu au nici o sansa daca nu au bani, copii nu se nasc decat dupa ce parintii s-au tocmit cu medicul si acesta este suficient de multumit de „onorariul” primit, criminali sunt lasati in libertate din lipsa de probe, politisti sunt complicii unor criminali in serie si contrafac dosare ca sa-i scape pe acestia de pedeapsa, din sanul bisericii incep sa iasa la lumina tot felul de fapte abominabile ca in sfarsit de an totul sa fie incununat cu aparitia unui calendar „ortodox” plin de gay. Care mai este valoarea unui suflet in societatea noastra? Care mai este valoarea unui suflet pentru biserica ortodoxa romana?

Am trecut astazi pe la biserica. Mi-am creat un obicei ca in fiecare zi de inceput de an sa merg sa aprind o lumanare si sa ascult slujba de Sf. Vasile.Lume multa si colorata, multa vanzoleala si destul de putini ascultatori ai slujbei. Credinta de suprafata, incurajata din pacate de biserica. Se discuta aprins de post si curatenie trupeasca, de faptul ca anumite slujbe nu pot fi tinute daca preotul si mireanul nu au postit suficient inainte si nu s-au prezentat „curati” la slujba. Discutii reci, taioase, lipseau doar degetele indreptate spre o persoana sau alta din multime. Asa spune patriarhul, chiar a amenintat in scris preotii care nu se supun regulilor prestabilite. Mi-am adus aminte ca acum cativa ani in urma, una din regulile impuse de acest patriarh abia numit in scaun a fost purtarea barbii de catre preoti. Si atunci, tot cu amenintari s-a impus regula ca preotul nu are voie sa se rada sau chiar sa se tunda. Toti trebuie sa fie barbosi ca sa-si arate cucernicia, cine nu se supune e pedepsit, indiferent cat de patruns de duhul sfant era sufletul lui. Si imi venea sa le strig eu, o nimeni din multime: „Fratilor, de curatenie sufleteasca ati auzit? Pe asta unde o lasati?” Se pune accent pe aparente si se ignora ceea ce ar trebui sa fie cel mai important: curatenia sufletului. Poti tine post prelungit doar cu paine si apa, poti sa-ti speli trupul si sa renunti la orice placere a acestuia si sa fi cel mai pacatos dintre pacatosi daca sufletul tau e negru precum carbunele.

Ce-mi doresc eu pentru noul an? Imi doresc ca Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la mine si de la ai mei. Sa-mi pot implini visul de a avea o casa, in care sa traim linistiti cu copii si nepoti si sa putem face din casa noastra altar pentru SUFLET. Imi doresc sa inmoi, Doamne, sufletele impietrite din jurul meu. Sa-i inveti pe oameni cum sa-si curete intai cugetul si interiorul ca sa poata cunoaste bunatatea Ta. Sa vad mai multa bunatate si intelegere in jurul meu, sa-i vad pe semenii mei invatand ce inseamna „iubirea” lui Dumnezeu, nu doar pedeapsa. Sa invete ca nu poti arunca piatra decat daca esti curat sufleteste tu insuti si ca nu dupa haine si aparente se judeca semenii,  ci dupa fapte si smerenie, dupa bunatate si respectul aratat pentru tot ce e creatie divina. Imi doresc sa traiesc intr-o societate curatata intai in cuget. Si daca nu ma poti ajuta cu asta, Doamne, ajuta-ma doar sa pot face atata bine cat sa inmoi macar o parte din inimile celor cu care vin in contact. Ajuta-ma  sa-mi pastrez sufletul neintinat si sa le pot insufla macar alor mei valorile Tale.

 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s