Copilarie franta Povestea I

As vrea sa-ti povestesc despre copii. Copii ai caror parinti au uitat de ei, copii ai caror parinti i-au crescut ca si cum ar fi fost obligati sai-i creasca, copii ai caror parinti au considerat ca e suficient sa le asigure material tot confortul si atat. Copii fara copilarie, copii care sufera fara sa stie sa spuna de ce, care cresc mutilati sufleteste, din vina celor ce ar fi trebuit sa-i faca oameni.

Crezi ca doar in filme se intampla astfel de lucruri? Te-ai ingrozi sa vezi cum inteleg ai nostrii sa-si creasca copiii. O sa incerc sa astern cate o mica povestioara in mai multe episoade, pentru ca de…. timpul este limitat pentru mine. Numele sunt fictive si aleatorii. Nu au legatura cu cazurile reale povestite.

Ionut

Ionut are cinci anisori si trei luni si sta cu bunicii. Mama si tata nu s-au inteles in privinta lui. A venit pe lume din orgoliu, nedorit de fapt de niciunul din ei. Mama s-a ambitionat sa-l nasca pentru ca taticul se eschiva si nu voia s-o ia de nevasta. A venit si nunta pe cand el era deja in burtica mamei. Era cald si bine acolo. Se simtea ocrotit si fericit, la adapost de toate relele lumii. Acum nu stie sa spuna daca e fericit sau nu. Nici nu stie ce inseamna fericirea. I-a facut bunicul anul trecut o masinuta de lemn si o invarte absent pe masa. E un copil trist. Prea trist si prea matur pentru varsta lui.

Dupa ce s-a nascut nu a avut timp sa-si dea seama cat de bine e in bratele mamei. Certurile dintre mama si tata s-au intetit si el era atat de speriat de fiecare data… nu putea sa urle suficient de tare ca sa ii opreasca. Nimeni nu-l baga in seama. Pana la urma, bunica s-a milit si a mers de l-a luat acasa. Sa-l creasca ea si sa-i lase pe parinti sa-si rezolve treburile. Nu mai stie nimic de parinti. S-au despartit in scurt timp, mamica a plecat departe… nici nu stie unde. Nu a vrut sa-l mai vada de mult timp. La inceput ii mai trimitea cate un pachet cu hainute…si cate o napolitana, sau ciocolata. Erau bune. De un an nu-i mai trimite nimic. Taticul si-a gasit alta nevasta. Numai ca nevasta lui are si ea copiii ei si nu mai are loc in suflet si pentru Ionut. Asa ca a ramas cu bunicii.

Ii e dor de mamica, desi nu stie sa spuna de ce. Vede ca la gradinita vin tot timpul mamicile dupa copii. Sunt grijulii cu ei, ii ajuta sa se imbrace, sa se incalte, ii saruta razand si ii asculta povestind voiosi ce au facut azi cu doamna. Pe el nu-l asculta nimeni. Bunica e tot timpul posomorata si-l ocaraste. Abia se apleaca sa-l imbrace si-l smuceste pentru ca e stangaci si nu stie sa o asculte, sa-i fie si ei mai usor. A ajuns sa creasca copii la batranete si asta o nemultumeste si o face sa-l ocarasca si sa-i spuna ca mai bine nu l-ar fi facut curva de ma-sa. Ce-o insemna cuvantul asta? Pleaca trist catre casa, tinand-o de mana pe bunica si incercand sa-si potriveasca pasii marunti dupa ai ei. Sa nu-l mai traga atata dupa ea, ca-l doare manuta. Ar vrea sa aiba si el o mamica zambitoare si calda ca ceilalti copii. O mamica care sa-l ia in brate cand se loveste si e obosit, care sa aiba grija sa nu cada si care sa-l sarute cu drag cand il vede.

Ajunge acasa, bunica il tranteste pe pat si-l dezbraca, ii pune sa-si ia hainutele ponosite de purtat prin casa si il pune la masa. Azi masa e saraca. Are doar ciorba de cartofi. Mananca resemnat ce i se da, altfel bunica s-ar supara mai tare si l-ar injura. Nu vrea s-o supere rau pe bunica. Nici macar bunicul nu-l indrazneste sa-l apere cand se enerveaza ea. Doar bunicul e ca si el, trist si tacut. L-au cocosat nevoile si pensia care abia ii ajunge sa supravietuiasca. Se simte neputincios si lacrimeaza mult. Atunci bunica il ocaraste si pe el, ca nu a fost in stare sa faca nimic in viata.

Sambata trecuta a fost la taticul. Nu-i place sa mearga acolo, desi taticul se bucura si il ia pe genunchi. Ii place cand vine taticul sa-l vada aici. Vine cu bratele pline de dulciuri si mai aduce si cate o hainuta. Se joaca cu el, rade, sunt fericiti impreuna. Dar vine rar si taticul. Are ….responsabilitati. Greu cuvant, dar l-a invatat pana la urma dupa ce tata l-a repetat de mai multe ori. Trebuie sa creasca copiii ceilalti care au nevoi multe si sunt rautaciosi si rasfatati. Din cauza lor si a mamicii noi nu-i place sa mearga la taticul. Sunt rai, ii arunca cu jucarii in cap si incep sa urle daca incearca si el sa puna mana pe o jucarie. Nu-l suporta si il lovesc cu orice ocazie. Iar mamica noua il arunca intr-un colt si-i zice urat… bastardule. Ce-o fi insemnand asta nu stie, dar suna tare urat. Ii e asa frica de ea, ca nici sa respire nu poate. Cand e acolo nu are voie sa miste. Trebuie sa manance singur tot ce i se pune in farfurie, nu se poate juca cu tata, nu are voie sa urce pe genunchii lui, nu are voie sa se joace, sa se murdareasca, sa puna mana, sa strice. Nici nu ar avea cum sa strice ceva, lui nu-i place sa strice lucruri. Dar mamica noua nu-l crede. Il uraste. Nu poate iubi alti copii, asa i-a spus vecinei care vine la cafea. Ca e urat si ii e sila de el si mai bine nu-l facea ma-sa. Toata lumea spune ca mai bine nu se nastea.

Tare-i necajit. Nimeni nu-l iubeste, nimanui nu-i place sa-l aiba prin preajma. Tot mai bine e la bunici. Acolo se poate refugia macar intr-un loc ascuns, prin curte si se poate juca cu pisica sau cu Zoro, catelul. Ei nu-l cearta tot timpul. Cand o sa mai creasca o sa incerce sa-i ajute pe bunici. Poate nu o sa mai fie asa suparati pe el. Pana atunci isi duce amarul intre gradinita si casa, uitand de multe ori sa mai si vorbeasca. Daca nu l-ar obliga doamna la gradinita sa vorbeasca, nici nu ar mai stii cuvintele.

La gradinita e bine, ca sunt jucarii multe si se poate juca si el. Si copiii sunt rautaciosi doar in pauze. L-au poreclit urat, dar doamna a aflat si i-a certat. Acum nu mai indraznesc sa rada asa de el, dar tot nu-l accepta sa se joace cu ei. Nu-i lasa mamicile, ca e sarac si murdar si ca mama lui era una din aia. Nu stie ce inseamna asta, dar crede ca se ia si se tem sa nu se imbolnaveasca si copiii lor de boala lui. Macar aici isi poate lua cate o jucarie cu care sa se joace in coltul lui. Sau poate sa ia creioane colorate si sa coloreze. Ii place atat de mult sa coloreze…Doamna e buna si il lasa. Ce daca copiii nu-l iubesc? Nu o sa-i iubeasca nici el pe ei. Ce, parca el vrea sa se joace cu ei? Nici nu ar plange cand e lovit, ar lovi si el la fel. Dar e asa bine in bratele doamnei si ii vorbeste asa frumos, ii sterge lacrimile si ii cearta pe raii care l-au lovit. Asa ca plange si priveste cu rautacioasa placere cum sunt pedepsiti ceilalti chiar daca nu-l doare. Asa, sa sufere si ei. Cand o sa creasca mare o sa-i tranteasca la pamant pe cei mai rai si o sa le arate el cine e seful. Numai sa creasca.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s