Copilarie franta- Povestea a II-a

În ţara noastră şansele să găseşti un loc de muncă, sunt infime.  E un paradox… nimeni nu mai pune accent pe învăţătură, dar toată lumea cere diplomă de facultate la angajare. Facultăţile se fac mai mult pe bani, examenele se promovează în funţie de spaga dată, sau pe simpatii, lucrările de diplomă sunt plagiate sau cumpărate direct de la cei ce se pricep să le facă. Omul fără studii nu are nici o sansă, chiar dacă de multe ori, cei care au făcut liceul acum 20 de ani, sunt mai pregătiti decât cei care au terminat facultatea după.

Drama apare însă in familiile in care soţii nu au studii de nici un fel. Din varii motive, nu au mers la şcoală poate nici cele 4 clase. Pentru ca parinţii au fost prea săraci şi nu i-au trimis, au fost beţivi, delăsători, i-au lăsat la orfelinate sau şi mai rău, pe stradă. Există tot felul de drame la nivel individual. Sunt copii care au muncit la „stăpân” de la 4-5 ani. La un moment dat oamenii aceştia cresc şi, normal, îşi intemeiază familii. Trăiesc într-o sărăcie lucie, în condiţii insalubre, fac copii cărora nu le pot asigura condiţii de viaţă mai bune decât au avut ei. Situatia se perpetuează şi aceşti oameni trăiesc resemnaţi, de azi pe mâine. Cum e sa fii copil într-o astfel de familie ?

Înveţi de mic să taci si sa nu plângi nici dacă  îţi este rău de foame. Ajungi până la urmă să nu mai simţi nici frigul de care hainele tale ponosite si rupte nu te pot apăra. Înveţi să te mulţumeşti cu o coajă de pâine, cu nişte apă fiartă pe post de ceai, sau cu câţiva cartofi ce-ţi amăgesc stomacul pentru câteva ore. Înveţi să te joci cu nimic, să te baţi pentru a-ţi apăra puţinul. Înveţi să creşti încrâncenat. De cele mai multe ori nu vezi decat mizeria de acasă şi mult timp ai senzaţia că toată lumea trăieşte ca tine. Copiii din vecini nu îţi calcă niciodată pragul, pentru ca părinţii lor se tem să nu cumva să nu se molipsească de la sărăcia voastră lucie. Din când în când câte o vecină mai miloasă îi dă mamei tale nişte haine şi ghetuţe scâlciate pe care copiii ei nu le mai folosesc. Atunci poţi ieşi si tu in sfârşit afară.  Numai că afară e de multe ori mai cenuşiu şi mai trist ca în casă. Te doare stomacul de foame pentru ca simţi aroma mesei pregătite de vecini, eşti invidios, pentru ca băieţelul vecinilor are minge pe care o bate nonşalant de gard. Gardul de care tu nu ai voie să treci si după ale cărui uluci stai ascuns privind cu jind la jocul celorlalţi. Nu vă închipuiţi că vecinii sunt mult mai înstăriţi. În satele româneşti prea puţini pot spune că sunt cu adevărat înstăriţi. Doar ceva mai gospodari, sau ceva mai norocoşi…

Câţi dintre dumneavoastră v-aţi pus măcar un moment în locul acestor suflete chinuite? În locul copiilor, nu al părinţilor deja îndobitociţi şi pierduţi în jungla asta ce se numeşte democraţie. În locul celor ai căror ochişori văd şi a căror inimă simte şi cere. În locul celor care încă mai speră într-o lume fără speranţă. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie, că tot e duminica astăzi şi mulţi dintre dumneavoastră mergeţi să ascultaţi predica la biserică. Biserică ce ameninţă cu iadul mamele care fac avorturi, sau pe cei care folosesc metode contraceptive pentru controlul natalităţii, susţinând că trebuie să faci atâţia copii câţi îţi dă Dumnezeu dar nu face aproape nimic pentru copiii din  familiile cu adevărat nevoiaşe care respectă aceste percepte.

Pentru câteva momente căutaţi in adâncul sufletelor dumneavoastră si spuneţi dacă a închide ochii şi a ne preface că astfel sărăcia lucie nici nu există este o soluţie cu adevărat creştinească . Credeţi ca ignorând realitatea, rugându-ne la moaşte şi susţinând cheltuirea banilor publici sau din daniile noastre pentru construirea unor lăcaşuri de cult supradimensionate şi mult prea luxoase ajută cu adevărat sufletul vreunuia din noi? Sau al unui copil ce rabdă de foame şi creşte urându-ne pentru că noi suntem tot timpul sătui? Ce vină are el că e obligat să crească în condiţii greu de imaginat pentru un om normal? Doar nu a cerut nici să se nască, nici să rămână acolo. Cine îi recuperează sufletul pierdut încă din copilărie?

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s