silviudancu

Cad casele din București, Primarule, cad una după alta, cad una lânga alta, cad așa, fără pretenții, fără să țipe, cad pentru că așa cad ele, sunt bătrâne, de ce să mai țipe, doar au purtat generații și-acum, vorba ceea, e de ajuns un simplu crivăț, o singură noapte e suficientă, un ger de sticlă și un vânt puternic cu străluciri de flex înfierbântat, nimic altceva nu le trebuie ca să cadă…

Cad casele, Primarule, acoperișurile lor zboară ca niște suflete luminate, purtate de macarale spre un cer greu de nori, e adevărat ce scrie-n cărțile copilăriei, un vânt mai puternic le poate lua pe sus, uite, Primarule, uite-le cum se duc, cu ele iau poveștile generațiilor pe care nu le-am cunoscut și pe care nici nu o să le mai cunoaștem vreodată, se duc cu toate, se duc pe rând, una după alta și una lângă alta, în lumea…

Vezi articol original 482 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „

  1. Mulţumesc domnului Silviu Dancu pentru acest post. Mi-am permis să-l repostez deoarece e dureros de bun şi de adevărat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s