Cum să învăţ a ierta?

post-11709-1181775071

Am făcut odată o greşeală. Mi-am legat viaţa de omul nepotrivit. Nu am luat în calcul nimic din ce mi s-a spus sau am văzut, nici un avertisment. Eram tânără, prea tânără şi prea necoaptă. Şi am plătit. Ooo, am plătit cu vârf şi îndesat 20 de ani de căsnicie, plătesc şi acum după şapte ani de la despărţire. Nu mai ştiu să-mi găsesc drumul. Rătăcesc într-o ceaţă lăptoasă, impenetrabilă, umedă şi rece. Nu văd nimic în jur, nimic înainte, doar în urmă multă durere.

Am crezut că o să-mi fie mai bine singură şi mă voi putea regăsi. Cum însă să fac asta, dacă trecutul revine obsedant în fiecare coşmar de noapte? Când în fiecare dimineaţă mă trezesc epuizată după ce peste noapte am retrăit acelaşi veşnic şi dureros trecut? Când în fiecare noapte în vis îmi apar aceiaşi oameni ce mi-au făcut rău atâta timp, care mi-au distrus timp de douăzeci de ani fiecare clipă din viaţă, fiecare neuron?

Toată lumea îmi spune să iert şi să uit. Cum poţi uita? Cum pot trece peste douăzeci de ani din viaţa mea, ani ce trebuiau să-mi fie cei mai frumoşi, tinereţea de care ceilalţi ştiu să se bucure şi care mie mi-a fost interzisă într-o familie de coşmar? Cum să uit că am avut vise şi speranţe spulberate brutal, că mi-am făcut planuri pe care nu am fost lăsată să le duc până la capăt, că mi s-a promis fericire şi mi s-a dăruit iadul? Cum să scap din acest iad ce mă urmăreşte şi după atâţia ani?

Cum poţi ierta? Încerc să îi înţeleg, încerc să-mi spun că a trecut, că nu mai au cum să-mi facă rău, că socrii au murit şi nu mă mai pot atinge, că trăiesc în alt loc, în altă lume, departe de tot ce-a fost odată, de tot ce reprezintă ei. Imi spun asta în fiecare dimineaţă când deschid ochii şi văd în jur alt decor… Şi revin obsedant în fiecare vis, în fiecare noapte, mai vii şi mai sâcâitori de fiecare dată. Cum să pot ierta dacă trecutul e la fel de viu şi după atâţia ani de când m-am rupt de el? Sau poate am doar iluzia că m-am rupt şi am rămas blocată între două lumi, cramponându-mă ce ceea ce mi-am dorit să am şi nu am reuşit să realizez…

Am ajuns să-mi fie teamă să mai închid ochii. Încerc să prelungesc ziua cât mai mult, să pot evita coşmarurile de noapte. Unde să mă duc să scap de ele? Am încercat tot felul de metode, am luat până şi somnifere care pe vremea când eram copil bolnav îmi asigurau un somn greu, fără vise.  Nimic nu are efect.  Retrăiesc obsedant aceleaşi întâmplări ce m-au marcat, trăiesc altele noi la fel de dureroase în viaţa mea paralelă, de coşmar. Şi sunt din ce în ce mai obosită.

Îmi vreau viaţa înapoi. Aşa puţină cât a mai rămas, ciuntită şi palidă. Imi doresc să pot cicatriza răni ce nu vor să se închidă. Dacă există un praf magic care să poată face asta, îl cumpăr şi eu. Plătesc cinstit,  doar să pot merge mai departe. Cine mă poate învăţa iertarea? Cine îmi poate preda uitarea? Cui să-i vând trecutul? Dau douăzeci de ani de tinereţe pe o radieră pentru conştiinţă. Să pot uita că am trăit şi să mă pot minţi că totul este bine.

 

 

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria jurnal

12 răspunsuri la „Cum să învăţ a ierta?

  1. Dureros! Din păcate nu cred că praful ăla ne este accesbil. Sau poate e mai aproape de noi decât credem, e în noi dar nu ştim sau nu putem să ajungem la el. Problema e că o să treacă nepermis de repede şi clipele astea…e greu, ştiu, dar cumva, va trebui să încerci să le trăieşti. Peste ani, vei regreta şi timpul ăsta… Suntem alături de tine cu un gând bun…mai mult nu cred că putem face. Dacă totuşi se poate, suntem aici!

    Apreciază

    • Vă mulţumesc pentru gândul bun. Din păcate, trebuie să învăţ singură cum să depăşesc trecutul. E foarte greu însă, până nu-mi voi învăţa subconştientul să uite revine dureros indiferent ce-aş face. Uneori mă trezesc cu sentimentul zădărniciei. Ca Sisif care tot încerca să ridice un munte ce se prăbuşea de fiecare dată. Eu încerc să-mi ridic un zid care să mă despartă de trecut şi care se tot dărâmă în fiecare noapte. Fiica mea îmi spune că sunt defectă 🙂 . Totul e posibil.

      Apreciază

  2. dordefemeie

    In 20 de ani de chin probabil ca ceva „defectiuni” se produc… Poate trebuie sa-ti gasesti un hobby, o pasiune, ceva care sa te acapareze atat de mult incat imaginile trecutului sa se estompeze de la sine. Efortul si incercarea disperata de a uita poate nu face decat sa obtina reactia inversa.

    Apreciază

    • Nu am timp de hobiuri. Am un serviciu epuizant, de unde de multe ori seara la 11 cand ajung acasă sunt mai mult un zombie. Aveam odată pasiuni şi hobiuri, aşa am şi rezistat căsniciei. Nu fac eforturi să uit, fac eforturi să nu ma mai visez acolo. Cât timp sunt trează totul e ok. Cand adorm reîncep coşmarurile. Asta mi-aş dori, să nu mai retrăiesc în vis tot trecutul, să nu mai am parte de aceleaşi figuri ce mi-au marcat atat de urât viaţa.Şi sunt conştientă că pentru asta trebuie să-i pot ierta şi să-i uit pe oamenii aceia. Sau să mă împac cu trecutul meu, ori asta e şi mai greu.

      Apreciază

      • Eu am si blestemul cumplit de a nu uita nimic din ce am trăit cândva. Şi credeti-mă când spun nimic nu e o metaforă. Mintea mea e ca un burete care absoarbe şi păstrează avid totul. Chiar şi cea mai banală întâmplare.

        Apreciază

  3. bursucel

    Lucia, iertarea și uitarea vor veni cândva. Important e să realizezi că viața asta a noastră e prea scurtă ca să fie trăită cu regrete. Eu nu sunt adepta uitării, pentru că poți pica teribil de ușor în capcana repetiției. Fă ceva frumos pentru tine și nu te izola. Singurătatea accentuează stările negative. Ar fi păcat să irosești anii ăștia de libertate…

    Apreciază

  4. intamplarea face sa observ ca mi-ati dat follow la blog.cand am dat sa ma uit sa vad despre cine e vb, am vazut titlul acestui articol: cum sa invat a ierta..mi-a atras atentia..pentru ca..desi nu am trecut prin ceva asemantor..am trecut si eu (ca si altii ) prin ale mele.
    Observ mai sus comentarii. Oamenii isi dau cu parerea. E adevarat l-e a fost ceruta si in final..cred ca si eu fac acelasi lucru imi dau cu parerea. ..
    mi-a atras apoi vederea, pasiunea cu care povestiti mai sus..
    eu nu am experienta dvs. de viata, si pot doar sa-mi imaginezi suferintele prin care a-ti trecut..
    si vreau sa va spun ..doar..ca ..fiecare experienta ce Dzeu ne-o ofera este cu un scop.Iar scopul cu siguranta nu este acela de a ne chinui. Este acela de a ne invata sa evoluam. Capacitatea de a ierta..este o etapa in evolutia umana. NU vreau sa interpretati si sa intelegeti ca sugerez opusul. Dimpotriva.
    Atata vreme cat va doriti sa invatati a ierta, deja un mare pas este facut…
    daca mi permiteti o sa va sugerez cateva link uri pe care sa le urmariti sau cititi atunci cand veti avea timp.
    P.S. se spune ca niciodata nu e prea tarziu..si ca fiecare etapa si emotie vine in vietile noastre exact atunci cand trebuie. eu am incredere ca asa este..in timp..poate vom ami discuta si sa-mi povestiti..:)

    http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/06/27/efectul-umbrei-film-documentar/ si o sa mai vin cu completari..

    Apreciază

    • Multumesc frumos 🙂
      Am nevoie uneori sa spun cu voce tare ce ma framanta. Cand imi epuizez argumentele personale si vad ca nu reusesc sa fac fata, imi face bine sa stiu ca exista si alti oameni care ma pot intelege. Am invatat destul de greu sa vorbesc despre asta, dar simt ca trebuie s-o fac daca vreau sa gasesc sprijin sa merg mai departe.

      Apreciază

  5. Vezi, şi aici mă regăsesc. La mine au fost 25 de ani de căsătorie pe care nu am putut-o continua căci nu voiam să-i învăţ pe copii cu ideea de compromis. Acum copiii sunt la casa lor şi eu am rămas cu pisicile. Nu regret despărţirea. Doar timpul pierdut…

    Apreciază

    • Timpul pierdut alături de acei oameni îl regret şi eu. Şi naivitatea de care am dat dovadă crezând că pentru copii e mai bine alături de tatăl lor biologic. Care tată nici măcar nu-i întreabă de sănătate acum.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s