La Grindeni- masa

Anul acesta se pare că-mi voi face veacul la Grindeni. Am un frăţior care îi mănâncă mamei tot timpul şi i-am auzit şuşotind aseară. Mamaie şi tataie mă vor lua la ei o perioadă. O să vină dimineaţă nea Florea să mă ia. Mie îmi convine.  Mă îmbrac cu hăinuţele noi cu care abia aştept să mă laud la Tataie. Tataie e sufletul meu. Cu ochii lui albaştri şi blânzi, părul alb şi mustaţa ştrengărească,  zâmbetul  cald şi tăcerea luminoasă era cel mai frumos bunic din lume. Cel puţin eu sunt convinsă de asta.

Îmbrăcată frumos, cu hăinuţe curate nu-mi vine nici să mă mişc, de teamă să nu le boţesc. Mă mişc nefiresc, ca şi cum aş călca pe ouă. Şi mă enervează nea Florea că râde de mine. Dar peste o jumătate de oră voi fi cu Mamaie şi Tataie şi atunci nu va mai râde nimeni. Plecăm. Drumul cu autobuzul până la Grindeni e scurt. Ieşim pe la baza de cereale din Bechet, trecem prin Ostroveni, oprim în Orăşani la magazinul cu bomboane şi apoi gata, am ajuns acasă. Autobuzul opreşte chiar la o casă distanţă de ai mei. În faţa casei lăutarului din sat care are copii mari, de vârsta Sandei.

Mi-e cam teamă de Sanda. Tot timpul mă ceartă şi se leagă de mine. Şi de Tanti mi-e teamă. E mare şi atât de rea uneori… mai ales când ţipă şi îi ia la bătaie pe rând când pe Sanda când pe Marian. Şi asta se întâmplă cel puţin odată pe zi. Şi ei sunt răi. Urlă din orice şi se pârăsc unul pe celălalt. Sanda vrea să mănânce Marian bătaie, Marian vrea să mănânce Sanda bătaie. Nu ştiu de ce se urăsc aşa. Eu nu o să-l pârăsc niciodată pe frate-meu. E mic şi e fratele meu. Noroc că voi dormi cu Mamaie.

Am ajuns. „Bună ziua, domn’ învăţător! E nepoata matele? Frumuşică fată!” Eiiii… ce-mi place să zică oamenii că sunt frumoasă! M-am roşit toată şi am pus capul în pământ. Na, acum mi-e ruşine că roşesc aşa repede. Sunt o proastă. Abia aştept să ajungem acasă. O să plâng dacă mai stăm atâta în drum să se uite toţi oamenii la mine cât de roşie m-am făcut. În sfârşit, vine Tataie. Urcă domol poteca străjuită de boji înalţi ce ascund grădinile de pe malul Jiului.

„Măăăăă…. mânca-o-ar tataie pe ea de fată!” deschide braţele taiaie şi faţa i se luminează de cel mai mare zâmbet. Alerg cât pot de repede şi sar la el în braţe. „Ce faci, tataie? Ai venit bine? Ce face mă-ta? Hai că abia aşteaptă baba să de vadă!” Baba e mamaie. Aşa îi place lui s-o alinte. Mi-e cam necaz, că mamaie nu e babă. E frumoasă cu faţa ei micuţă plină de riduri, cu pielea fină, ochi albaştri ca cerul după furtună şi părul ivindu-se negru de după basmaua la fel de neagră. „De ce porţi matale mamaie basma neagră?” „Dacă sunt bătrână, puiule…!” „Nu eşti bătrână!”, mă doare pe mine când spune asta şi lacrimi stau să ude obrajii. „Nu plânge, mămăiţă! Nu trebuie să plângi din orice! Toţi oamenii îmbătrânesc! Hai că te ia mamaie mâine cu ea la biserică. Să vezi ce frumos o să fie!” Brusc pier lacrimile. Lasă-le să se ducă. „Mai e mult până mâine, mamaie?” „Mai e muică, mai e. Hai întâi să te schimbe mamaie şi să trecem la masă!”

Masa la Grindeni e o adevărată aventură. Întâi merg cu tataie să mulgem vaca. Habar nu aveţi ce balaur mare e o vacă. Are coarne întoarse şi mi-a zis tataie să nu cumva să ajungă cu ele la mine că mă împunge şi mor! Nu ştiu ce e moartea, dar e înfricoşătoare, am văzut eu în icoana pe care o ţine mamaie deasupra patului. Sunt unii cu coarne care îi chinuie pe oamenii ajunşi acolo şi ei plâng… Nu mă duc pe lângă coarnele alea. Cum intrăm în grajd întoarce capul. Trebuie să mă ţin de pantalonii lui tataie şi să stau ascunsă să nu mă vadă. Dacă nu mă vede, mugeşte scurt şi întoarce capul la loc în iesle. Am scăpat de data asta! Tataie îşi ia scăunelul cu trei picioare şi se aşează greu lângă ugerul vacii. O spală domol, îi vorbeşte frumos şi începe să mulgă. „Tataie, dar ea înţelege ce vorbeşti cu ea?” „Înţelege, tată, înţelege!” „Dar de ce nu răspunde pe limba noastră?” „Pentru că nu o ştie, tăicuţule. Ştie doar limba vacilor!” „Atunci cum înţelege când îi vorbeşti?” „Măăi, da multe întrebări mai pui tu!”, râde sub mustaţă tăicuţul. „Înţelege. Nu mai vorbi tare că se sperie şi ne varsă laptele!”.

Din camera alăturată se aud zgomote mari şi un glas înfricoşător scoate un muget prelung. Mă strâng bine lângă tataie. Totdeauna mi-a fost foarte frică de viţel, acel pui de monstru care sare şi dă din picioare şi e în stare să mă doboare cu copitele lui. „Stai cuminte, draga tatei… îi e şi lui foame.” „Dar nu scapă să vină peste mine?” „Nu scapă, are tataie grijă.” „Tataie, dar ce mănâncă viţelul?” „Ce să mănânce, taicule? Lapte de la mă-sa, iarbă…” „Şi dacă noi luăm laptele, el ce mai mănâncă?” „Îi lasă tataie şi lui, nu-l luăm pe tot.” „Altfel nu mai creşte?” „Da, scumpa mea, altfel nu mai creşte.” „Da de ce trebuie să crească? Să se facă mare ca mama lui şi să mă mănânce?” „Nu te mănâncă decât dacă nu eşti cuminte şi intri la el fără mine. Hai să-ţi dea tataie spumă de lapte, că am terminat!” Spuma caldă a laptelui proaspăt muls e cea mai mare delicatesă. Îmi place laptele oricum ar fi. Şi cum îl prinde mamaiţa cu făină de grâu şi puţină sare, sau fierbinte cu mămăligă caldă…. dar spuma e cea mai mare delicatesă, am zis! Beau cu poftă până nu mai am aer să respir. „Gata, măi! Nu o să rămână deloc de fiert şi te ceartă tanti-ta!” Scot din găleată mustaţa albă şi năsucul plin de spumă. Mă şterg cu dosul palmei, aşa cum am văzut eu că fac ţăranii şi trag adânc aer în piept. „Hai afară, tataie, să dau drumul viţelului, să apuce şi el să mănânce ceva. Hai să ducem laptele la bucătărie.”

Ajungem în bucătărie, unde pe pirostriile din vatră mămăliga fierbe  cu bulbuci. Pe aragaz tanti termină ciorba. Miroase atât de bine…. Nu ştiam că mi-e aşa foame. Când ne vede începe să dea ordine. „Hai mamă, mestecă mămăliga aia că e gata ciorba! Hai tată, vezi de viţelul ăla, că acum trebuie să stăm la masă! Saandaaaa! Ia-l pe Marian şi spălaţi-vă pe mâini! E gata masa! Spal-o şi pe asta mică că pute deja a grajd!”

Sanda se prezintă în fugă şi mă smulge de mână să mă duc cu ea. „Mamă, Marian nu vrea să vină!” „Spune-i că dacă nu vine ia bătaie! Mi-aţi mâncat sufletul amândoi! Nu vă mai potoliţi!” Alerg după Sanda să nu mă împiedic să cad. Mă trage furioasă după ea. Mă freacă pe mâini şi pe fată de mă trec lacrimile. Nu plâng, altfel m-ar ciupi. Nu prea mă suferă Sanda. ” Maaariaaaaaaaaneee!!! Te spun lui mama dacă nu vii! O să iei bătaie, aşa mi-a zis!!” Apare şi Marian, domol din casa mare. „Stai nebuno, că o să-i iei pielea de pe ea! Hai cu mine, Luci. Asta e nebună!” „Maaaaaamăăăăă!!! Marian m-a făcut nebună!” ” Să vedeţi ce bătaie mâncaţi voi înainte de masă!! Marian, nu ţi-e ruşine?? Cere-i scuze că-ţi rup urechile!” Marian bombăne. Înalt şi slab, cu ochii lui albaştri, mi-e tare drag. Mi-ar părea rău să ia bătaie. Mă uit rugătoare la el. Nu îndrăznesc să deschid gura că mi-aş lua-o de la Sanda. „Nu-mi cer scuze de la tine, scoate el printre dinţi- şi dacă mai strigi te bat eu de nu mai apuci să-i spui mamei!” Sanda, îmbufnată pufăie pe nas ca viţelul din coşare. Dar tace pe moment.

Spălaţi, cu părul ud şi mâinile curate ne îndreptăm cu toţii către masă. Transpirată, tanti a aşezat deja masa, mamaie răstoarnă mămăliga pe un cârpător imens şi toarnă laptele în ceaunul rămas gol, iar nea Florea apare din beci cu o cană de vin sângeriu aburind în mână. Doar tataie mai întârzie pe afară, cu cine ştie ce treburi urgente pe care le bombăne abia auzit pe bătătură. ” Hai tată odată, că se răceşte mămăliga!” Ne aşezăm unul lângă altul la masă, Sanda şi Marian dându-şi coate nemulţumiţi că trebuie să se înghesuie din cauza mea. Mamaie cu cârpa pe ochi spune în şoaptă o rugăciune. Apare şi tataie şi se aşează în coltul lui, făcându-şi cruce. Toată lumea e gata să cinstească masa lui Dumnezeu. „Poftă mare!” ne urează tanti, răsuflând uşurată când se aşează pe scaun. Mâncăm în linişte, doar Sanda şi Marian mai icnesc înfundat din când în când dându-şi coate. În faţa lui nea Florea nu îndrăznesc să se certe. Le e ruşine de el, deşi e cel mai blând tată pe care l-am văzut.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria trecut, Uncategorized

Un răspuns la „La Grindeni- masa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s