Luci, Luci, dă-mi papucii

De o săptămână am inceput să merg la grădiniţă. Tanti e educatoare. Dacă ea zice că trebuie să merg, atunci trebuie. Eu aş fi preferat să rămân acasă cu mamaie şi tataie. E linişte când sunt toţi plecaţi de acasă. La grădiniţă sunt copii mulţi, gălăgioşi şi nesimţiţi.

Dimineaţa, după ce nea Florea pleacă cu Marian şi Sanda la şcoală, iar tanti îşi ia geanta pe mână şi pleacă la grădiniţă peste curtea noastră se lasă o linişte binecuvântată. Bunicii mei sunt ca apa Jiulului în zilele cu soare. Abia şoptesc, să nu cumva să distrugă cu glasurile lor trilul păsărelelor.

Sub streaşină, deasupra ferestrei şi-au făcut cuib rândunele. Au muncit la el toată primăvara. L-au zidit cu temeinicie, numai Dumnezeu ştie cum cu ciocurile lor mici. Au cărat paie şi pământ şi acum una din rândunici stă tot timpul acolo. Mamaie a zis că va scoate pui aşa că trebuie să vorbim încet, să nu-i speriem. Mă joc în linişte, afară la soare şi din când în când mai dau o raită să văd ce-mi face rândunica. Tot nu a scos pui.  Stă acolo, pitită şi priveşte la mine cu ochişorii ei ca două mărgeluţe negre. Îi dau bună dimineaţa de fiecare dată. Aşa-i politicos, m-a învăţat tataie.

De când mă duc la grădiniţă mi-e teamă că vor ieşi puii fără mine. Dacă o să plece până mă întorc eu? Cine să mă asculte, însă? De câte ori îi spun, tanti râde şi mă trage de mână să grăbesc pasul. Întârziem şi ne aşteaptă copiii. Aşa că stau cu inima cât un purice până se face ora 12 şi plecăm acasă.

Grădiniţa e în ultima casă de pe uliţa ei. După clădirea asta micuţă, ascunsă cu totul sub umbra unui nuc bătrân, bătrân, nu mai e nimic, doar câmp. Lângă grădiniţă sunt case de oameni săraci. Când ies în pauză îmi place să mă holbez minute în şir la bătătura goala de dincolo de gardul de nuiele. Sunt în ea niste copii desculţi şi murdari, un pic mai micuţi ca noi. Se joacă singuri, privind cu coada ochilor la ceata gălăgioasă din curtea noastră.  Suntem curaţi, îmbrăcaţi şi mai ales avem încălţări. Se vede clar ca bietelor lor picioruşe le-ar trebui măcar o pereche de papuci. Cred că din cauza asta ne invidiază cel mai tare şi ne privesc cu ură, urmărind jocurile noastre. Uneori aleargă şi ţipă mai tare decât copiii in curtea grădiniţei, înadins, să se vadă că ştiu şi ei să se bucure. O singură dată am văzut în curte o femeie. Slabă şi întunecată, desculţă ca şi copiii ei, alerga grăbită cu un ceaun în mână. Eu m-aş duce să mă joc cu ei, dar tanti nu mă lasă în preajma golanilor. Nu mi-ar păsa. Simt o atracţie aparte pentru golani ca mine, nu pentru copiii aceia îngâmfaţi din grupa mea.

Curtea  e mare. Aşa o văd eu,imensă, cu gardurile ei lipsă. Nici nu avem voie să mergem până la capătul ei. Primarul a promis că termină anul ăsta şi bucăţile de gard lipsă. Nu se grăbeşte însă, nu are de ce. Aşa că noi trebuie să ne jucăm zilnic într-o curte plină de bălării şi primejdii. Toţi ceilalti copii aleargă veseli, se hârjonesc, ţipă. Eu nu îndrăznesc. În spate, unde nu este gard şi se deschide câmpul vine uneori un câine flămând să cerşească o fărâmitură de mâncare. Copiii se sperie şi fug râzând. Eu am visat azinoapte că jigăritul ăla se transformă în balaur şi scuipă foc când te apropii de el. Ca în povestea pe care mi-a citit-o tanti aseară. Nu risc.

Stau bosumflată ca o cucuvea, agăţată de poala mătuşă-mii de parcă cine ştie ce nenorocire mi se poate întâmpla. De când m-am mutat la Grindeni m-am schimbat. M-am îngrăşat excesiv de la tot laptele cu mămăligă pe care îl torn zilnic în mine. De fapt nu de la lapte, doar aşa zice tanti. Eu cred că de la cele două farfurii pline cu ciorbă şi felul doi pe care trebuie să le mănânc obligatoriu dacă vreau să primesc farfuria de lapte cald cu mămăligă. Şi cum visez la laptele ală toată ziua, mă sacrific şi mănânc tot, ce să fac… După fiecare masă de prânz sunt ca o gogoaşă înfoiată abia scoasă din tigaie. Nici nu pot să mai respir la cât sunt de plină.

Îmi place în clasă. Avem muuulte jucării şi chiar am voie să mă joc cu toate! Nu ca acasă, unde nu am voie să pun mâna pe niciuna din jucăriile verişorilor mei. Aici e un dulap plin de jucării de cauciuc, păpuşi, animale, cuburi, creioane colorate, un rai, ce să mai spun! Toată ziua nu aş mai ieşi afară. Mă scoate tanti cu forţa, pentru că trebuie să-şi facă orele, normal. Grădiniţa nu înseamnă doar joacă, cum aş vrea eu. Copiii învaţă poezii, cântecele, jocuri noi, colorează. Eu ştiu culorile toate şi mai multe poezii decât ei. M-a învăţat dădica acasă.

Mă plictisesc când trebuie să fiu cuminte şi totuşi nu mişc. Stau liniştită şi tăcută într-un colţ. Nu-mi plac copiii. Am -cum se zice…. o fobie.  Sunt sălbatică – zice tanci care încearcă cu disperare să mă facă să-mi găsesc măcar o prietenă. Eu nu vreau prietene. La ce sunt bune? Iar copiii ăştia chiar sunt proşti şi prea gălăgioşi. Au jocuri stupide şi aleargă ca apucaţii fără nici un motiv. Nu înţeleg rostul. Cum să alergi doar de plăcere? Ca să ţipi? Poţi ţipa şi de pe loc, cine te opreşte?

Dintre toţi, un băiat grăsan şi obraznic mă enervează cel mai tare. E preferatul educatoarei  şi cel mai gălăgios copil din grupă. Nu tace niciodată, vorbeşte şi când trebuie să răspundă altcineva în clasă, afară aleargă cel mai mult şi îi îmbrânceşte pe toţi. Ce maniere de bădăran are, nici nu vă vine să credeţi!!! De două zile mă face să plâng. De câte ori ieşim afară, în pauză, strigă după mine în gura mare „Luci, Luci, dă-mi papucii că mă strâng ghetele şi mă pupă fetele!” Vine, mă trage de mânecă strigă şi după aia o ia la fugă.

Ce l-aş mai tăvăli dacă l-aş prinde!! Ar vedea el! Credeţi că-l las să scape uşor? Sunt eu omul care să suporte o astfel de jignire pe faţă, în prezenţa tuturor copiilor şi mai ales a educatoarelor care râd până se ţin cu mâna de burtă?!  Ce pot găsi toate aşa amuzant de râd în halul ăsta? Mă doare râsul lor şi lacrimi îmi ard în ochi în fiecare pauză. Aş rămâne în clasă, dar tanti nu mă lasă niciodată. De parcă i-ar fi teamă că o să fur din jucăriile grădiniţei. Sau că le stric pe toate.

„Luci, Luci, dă-mi papucii, că mă strâng ghetele şi mă pupă fetele!”

Îl prind eu odată…  De-ar fi să-l alerg satul întreg tot îl prind!! Lasă, lasă… vede el, băiatul acesta umflat şi blond cu mâinile lui murdare şi gura lui mare. Am devenit distracţia întregii grădiniţe. Toţi băieţii au început să strige după mine ” Luci, Luci, dă-mi papucii!” E revoltător. Pe care să-l prind mai întâi? Cum au uitat aşa, dintr-o dată de jocurile lor idioate de-a hoţii şi vardiştii şi s-au pornit pe mine? Nu le-am făcut nimic! Alerg şi eu după ei, încercând să prind măcar unul. Să-l tăvălesc un pic prin ţărână. Nu reuşesc. Sunt toţi mult mai rapizi  şi ajung imediat în bălăriile în care mie mi-e teamă să intru. Mi-a zis tataie să mă feresc că acolo sunt şerpi care muşcă. Nu-mi rămâne decât să sper cu ciudă că o să îi muşte un şarpe mare, să mă răzbune. Mă întorc să alerg după altul, care a început să strige când a tăcut cel pe care îl alergam.

Cad, mă murdăresc şi lacrimile sparg dintr-o dată zăgazul pleoapelor. Încep să plâng cu ură, cu năduf. Lacrimi de neputinţă ale unui copil jignit pe nedrept. Cum adică, să-mi strige ei mie „că mă pupă fetele?” Ce treabă am eu cu pupatul lor? Aşa vorbe de ruşine, nu am mai pomenit! După nici o fată din grădiniţă nu strigă, doar după mine.

Nu mai vorbesc nici cu tanti. O simt prefăcută cum încercă să mă consoleze şi nu ştie cum să-şi ascundă râsul- Îl ceartă pe gras, dar văd eu, doar aşa de ochii lumii. De parcă i-ar spune „Bravo, bine ai făcut!” Mâine o să-i arăt eu. O să-l lovesc atât de tare că nu o să mai îndrăznească să-mi mai spună pe nume. O să vadă el! „Ei, hai că nu ţi-a făcut nimic! Ce plângi aşa? Nu a murit nimeni!”, mă ia în primire tanti până la urmă, să mă potolesc. Îmi şterge cu asprime lacrimile de pe obraji şi mă trage de mână către casă. Tac şi-mi înghit amarul, ce să fac. Mi-e teamă de femeia aceasta mare şi aspră. Nu ştie să spună niciodată o vorbă bună, aşa cum fac mamaie şi tataie.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s