Mamaia -etalonul putred

Am senzaţia că trăiesc într-un vis şi că visul nu este al meu. L-am greşit.  Ori eu sunt defectă ori societatea are mari probleme azi. Undeva legătura dintre mine şi ţara mea s-a rupt. Din când în când mă uit la ştiri. Privesc, ascult şi nu înţeleg. Văd ridicate în slăvi persoane care nu au nici un merit, în afară de faptul că la momentul potrivit au trecut prin patul (sau podeaua) cuiva cu funcţie. Văd o lume care pune accent pe lucruri superficiale şi fără valoare. Văd o lume falsă care trăieşte după nişte reguli care mie îmi sunt de nepătruns. Am rămas chiar atât în urmă?

Nici o televiziune nu vorbeşte la ştiri despre starea de fapt din România. Când ies pe stradă întâlnesc o lume cenuşie şi tristă. Oameni prost îmbrăcaţi, încruntaţi, multă durere. Oameni bolnavi, cerşetori, oameni obosiţi. Străzi murdare, blocuri vechi, cu tencuiala căzută, mizerie, sărăcie. Maşini prea multe, poluare, smog, aglomeraţie, nervi, vorbe urâte. Magazine prea pline cu marfuri proaste mult prea scumpe, sclipiri false, tineri derutaţi, multă ţigănie. Spitale infecte în clădiri mucegăite ce stau în picioare în virtutea inerţiei unde medicii privesc pacienţii ca pe niste saci cu bani numai buni de băgat mâna şi apucat cât încape şi unde eşti lăsat să mori dacă nu satisfaci „exigenţele” tot mai exagerate ale celor ce au depus cândva jurământului unuia Hipocrat prin care se obligau să fie în slujba oamenilor.

Când mă uit la tv văd doar tatuaje, care mai de care mai fanteziste, piercinguri în locuri mai mult sau mai puţin convenţionale, plaje sau pârtii pline de cocalari cu bani, maşini scumpe, terase pline, staţiuni luxoase o lume veselă şi superficială care afişează un lux ţipător şi o incultură crasă. Ni se picură cu tenacitate în creier ideea că etalonul la care trebuie să ne raportăm dacă vrem să nu fim catalogaţi drept înapoiaţi este acel prezentat de ei. Iată cum superficialitatea, luxul de prost gust, falsele valori şi incultura au ajuns să fie ţelul spre care tinde majoritatea locuitorilor acestui teritoriu de vis.

Abia dacă se spun două vorbe despre o piesă de teatru bună, despre un concert reuşit. Despre o carte bună sau o expoziţie reuşită, cu atât mai puţin. Suntem bombardaţi însă în fiecare oră cu imagini de fete despuiate şi corpuri tatuate  de pe plajele din Mamaia. Ăsta a devenit ţelul  nostru. Nu contează că litoralul românesc e vast şi are staţiuni de zeci de ori mai frumoase decât asta, că sunt plaje mai curate sau marea e mai limpede în altă parte. Ideea ce este bine înfiptă în creierul ţugulanului este că dacă nu eşti la Mamaia nu exişti. Nimenu nu priveşte gunoaiele care sunt peste tot, nimănui nu-i pasă că  produsele nu-şi justifică preţurile. Important e că eşti in centrul atenţiei, în mijlocul evenimentelor. Evenimente care scot în evidenţă o societate bolnavă, ca o cangrenă poleită cu aur şi impodobită cu pietre scumpe.

Regimul instaurat după 1989 a ţinut cu tot dinadinsul să acopere cu falsele-i valori tot ce dădea unicitate acestui popor, tot ce ne definea. Aşa cum comunismul a reuşit să inoculeze modelul proletarului ateu, incult şi plin de el, încrezător doar în puterea fizică, urmaşii acelor modele la fel de inculţi dar cu mai multe pretenţii au făcut din societatea actuală una de mucava, numai bună pentru groapa de gunoi a istoriei. După revoluţie toţi s-au îngrămădit să prindă trenul cel mai poleit, crezând că aşa e normal să fie. Au  vândut scump lucruri ieftine, au făcut bani din înşelătorii grosolane, au furat, au călcat pe cadavre şi au ignorat cu bună ştiintă educaţia primită acasă, au făcut împrumuturi uriaşe cu unicul scop al îmbogăţirii rapide, al afişării, al asimilării noilor valori. Si-au construit case costisitoare cu zeci de camere, şi-au luat maşini scumpe – neapărat mari şi foarte mari – că doar aşa ne arătau nouă capitaliştii că se trăieşte la ei, în eternul Dallas la care am privit cu jind cu toţii în cele câteva  ore de program tv duminical.

Ca după orice război, şi România a trăit epoca ei de oportunism feroce. A doua într-un secol. Mult şi pentru o societate cu o conştiinţă trează, dar pentru inconştienţii de noi. Criza reală sau doar contrafăcută a scos la iveală toate tarele unei societăţi clădite pe o temelie de putregai. Averile au început să se destrame, băncile au început să-şi ceară tainul înapoi. Statul pe care l-am creat cu bună ştiinţă sau din nepăsare nu îşi mai poate susţine greutatea supradimensionată şi singura soluţie găsită a fost creşterea exagerată a taxelor şi impozitelor menite să acopere credite fără acoperire. Pentru că aparenţele trebuie păstrate.

Românul trebuie să aibă în continuare iluzia că o duce bine şi că poate ajunge şi el acolo unde toţi cocalarii se lăfăie, iar cei ce conduc ţara să-şi asigure locurile călduţe pe tot restul vieţii, eventual şi pentru odraslele lor degenerate dacă se poate. Aşa cum au făcut părinţii lor sub dictatura abia apusă.  Mamaia a devenit un etalon. Unul a decadenţei unei societăţi ce bate la porţile uitării în râpa adâncă a istoriei. Între timp numărul săracilor creşte, prăpastia dintre clasele sociale se adânceşte, sănătatea a devenit un lux pentru toţi locuitorii acestei eterne şi frumoase Românii. Românie ce se gândeşte serios să ne părăsească şi să emigreze, să-şi caute adăpost sub alte stăpâniri mai bine ancorate în realitate.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Cotidian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s