Răsfăţ de ziua copilului

Azi nu am spus „La mulţi ani!” nici măcar copiilor mei. De cum am deschis computerul dimineaţă am fost bombardată cu tot felul de mesaje siropoase, de tot felul de urări, aduceri aminte, fotografii care mai de care mai dulcege…. aşa că mi s-a părut o impietate să marchez dimineaţa cu o simplă urare.

În sufletul fiecăruia trăieşte un copil. Chiar dacă de cele mai multe ori îl ascundem bine sub mormane de griji, nevoi şi treburi urgente, el e acolo, răbdător, aşteptând să ne aducem aminte de el în momentele de linişte. Uneori trec zile, luni, ani întregi şi nu umblăm în fundul sufletului pentru a-i da bineţe. Sărbătorim ziua copilului în fiecare an. Ne întrecem care mai de care în urări, copiem tot felul de chestii drăguţe să le postăm pe pagina de facebook şi cam atât. Lucruri gândite de alţii, urări făcute din vârful degetelor pentru alţii. Ziua trece şi sufletu-ţi rămâne ciunt.

Unii ne mai aducem aminte că suntem copii atunci când avem părinţii lângă noi. Nu toţi. Majoritatea îi asociează pe bieţii bătrâni cu nişte persoane enervante, inutile şi stresante, date în mintea copiilor. Nu îşi aduc aminte nimic din răsfăţul copilăriei. Poate nu a existat totdeauna acest răsfăţ. Poate părinţii unora din noi au avut alte priorităţi, aşa cum avem şi noi de cele mai multe ori azi. Şi totuşi, cândva au avut grijă de noi, au avut o vorbă bună uneori, ne-au oblojit rănile făcute la joacă, i-am idolatrizat pentru o clipă. Atunci când ştiam să fim copii şi aveam vise pentru anii maturităţii.

Pentru mine 1 iunie are dublă semnificaţie. M-am simţit  sărbătorită de două ori, deoarece această zi precede ziua mea de naştere. De-a lungul timpului nu a mai rămas cu adevărat sărbătoare decât prima zi de vară, prin intermediul copiilor mei. Mi-e dor de bucuria lor când îi trezeam cu urări şi sărutări dimineaţa şi le dădeam jucăria promisă. Totdeauna era câte un mic cadou care să marcheze această zi, chiar şi după ce au crescut. Şi niciodată nu a lipsit prăjitura care să marcheze momentul festiv. Reminiscenţă din copilăria mea ale cărei singure prăjituri erau clătitele cu dulceaţă, mama fiind un adevărat antitalent în ale cofetăriei şi patiseriei.
Anul acesta nu am avut bani de cadouri, dar nu a lipsit prăjitura. Dimineaţă, înainte de a pregăti micul dejun, am vârât la cuptor o minunată prăjitură cu căpşuni (doar sunt fructele sezonului, nu?). Ce-a ieşit? Vedeţi în continuare. Şi pentru că sunt fată bună, vă dau şi reţeta, să vă răsfăţaţi  copiii, indiferent ce vârstă ar avea. Nu uitaţi nici  de copilul ce aşteaptă răbdător în fundul sufletului dumneavoastră să vă aduceţi aminte din când în când împreună de cei mai lipsiţi de griji ani ai vieţii.

PRĂJITURĂ CU CĂPŞUNI

Ingrediente: 6 ouă, o cană (de lapte) plină cu zahăr tos, aceeaşi cană şi încă jumătate cu făină, o ceşcuţă mică de apă proaspăt clocotită, 6 linguri de ulei, coaja de lămâie, esenţă de vanilie, un praf de sare, un praf de pesmet, zahăr pentru pudrat şi 500-600 gr de căpşuni spălate şi zvântate.

În bolul de la mixer puneţi pe rând albuşurile desfăcute frumos de gălbenuşuri pe care le strângeţi separat într-un castronel şi le lăsaţi deoparte cât timp ne ocupăm de albuşuri. Presăraţi un praf de sare pe albuşuri şi mixaţi până se umflă spumă tare şi albă. Trebuie mixat până nu mai curge dacă întorci vasul. După această delicată operaţiune, punem peste albuşul bătut tot zahărul din cană o dată. Mixăm din nou, să revină bezeaua la forma iniţială. Nu vă speriaţi dacă nu s-a topit tot zahărul, se va topi cu siguranţă. Adăugaţi acum coajă proaspăt rasă de lămâie, esenţa de vanilie şi rând pe rând, în timp ce mixerul îşi face treaba în continuare, câte puţin din apa clocotită. O să vedeţi că spuna se desface uşor şi se ridică mai mult ca înainte. Când s-a terminat apa şi bezeaua a redevenit ţeapănă, o lăsăm deoparte şi trecem să ne ocupăm de gălbenuşuri. De acum mixerul devine inutil, îl desfacem şi-l punem la spălat.

Gălbenuşurile se amestecă cu uleiul cu o lingură de lemn, ca şi maioneza. Punem câte puţin ulei şi mestecăm continuu până se încorporează în gălbenuşuri iar acestea îşi schimbă textura şi culoarea. Procedăm la fel până se încorporează tot uleiul. Buuuun… dacă aţi avut impresia că este greu, să ştiţi că totul se prepară mult mai repede decât cititul reţetei şi deja ce-a fost greu a trecut. Maioneza de gălbenuşuri se toarnă peste bezea şi cu o spatulă/lingură/furculiţă se amestecă de sus în jos, uşor, până se omogenizează frumos totul. Se adaugă făina toată şi cu aceeaşi mişcare uşoară, de sus în jos, se încorporează şi ea. Când toate ingredientele s-au îmbrăţişat, luăm tava în care o să coacem prăjitura şi o pregătim pentru cuptor. Între timp se porneşte şi cuptorul, la 180 de grade. Eu tapetez totdeauna cu hârtie de copt. Prăjitura nu se mai arde, se scoate uşor din tavă cu ajutorul hârtiei iar tava rămâne curată, astfel încât nu mai sunt obligată să frec pe ea o jumătate de oră 🙂 . So, se tapetează hârtia de copt cu puţină grăsime şi făină şi compoziţia se toarnă în tavă uşurel, adunând bine de pe pereţii castronului. Se nivelează în tavă, astfel încât să fie uniformă prăjitura şi se presară deasupra puţin pesmet care are rolul de a ţine fructele la suprafaţă şi de a absorbi excesul de lichid lăsat de acestea. Se aşează deasupra căpşunile tăiate jumătăţi cu partea tăiată în sus. Dacă sunt micuţe le puteţi lăsa întregi, dar dacă sunt mari nu e bine pentru că riscaţi să scoateţi prăjitura crudă din cauza lor.

Buuun. S-a acoperit prăjitura cu căpşuni, o introducem la cuptor şi o uităm acolo, până se rumeneşte frumos deasupra. Lăsaţi-o la cuptor în funcţie de aragazul pe care îl aveţi, fiecare îşi ştie ustensilele. Din experienta mea, nu există timp standard de coacere pentru că nu sunt două cuptoare la fel. Puteţi deschide cuptorul şi întoarce tava dacă acesta nu coace uniform, după 20 de minute, niciodată mai devreme. Riscaţi să se lase compoziţia. Când este aurie şi frumoasă, o puteţi scoate şi încerca cu scobitoarea. Daca iese curată, este gata. Presăraţi din abundenţă zahăr pudră peste ea şi gata, o puteţi savura. E foarte bună şi caldă şi rece. Poftă mare!

Prăjitura mea arată cam aşa.

Fotografie-0519

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s