Accidentul

Cu siguranţă există un Dumnezeu al televiziunilor de ştiri din România. Un accident înfiorător a avut loc în Muntenegru. Un autocar plin cu turişti români a căzut în gol zeci de metri, peste el prăbuşindu-se stâncile desprinse din munte în cădere. Bilanţul este groaznic, 18 morţi, zeci de răniţi. De trei zile aceasta este ştirea de senzaţie la orice oră, indiferent pe ce post de televiziune te-ai afla. S-au făcut scenarii, machete, se dau explicaţii pe larg, reporteri de teren au ajuns la locul faptei, au coborât în prăpastie şi transmit de lângă mormanul de fier contorsionat rămas din autocar. Corbii au intrat în acţiune şi se întrec în scenarii care mai de care mai apocaliptice, în ştiri de „ultimă oră” în declaraţii luate unor oameni îngroziţi pe patul de spital.

Am văzut şi imagini transmise de televiziunile din Muntenegru. O impresionantă solidaritate, voluntari adunaţi să dea o mână de ajutor, o organizare demnă de un exerciţiu al armatei. La noi aşa ceva vezi doar în cadrul unor exerciţii în care totul este stabilit pas cu pas înainte. Priveam cu admiraţie acel şir de oameni preocupaţi să aducă în siguranţă răniţii sus, să le acorde primul ajutor, să se facă utili. Prioritatea a fost salvarea supravieţuitorilor. Cu mic cu mare, autorităţi sau simpli locuitori din zonă, trecători, au coborât în prăpastie şi au ajutat la scoaterea turiştilor dintre scaune, sau stânci, transportul tărgilor până la un mijloc de transport, apoi până la spital. Fără să se formalizeze, acei oameni s-au descurcat aşa cum nu vezi poate nici măcar în filme. Salvările sau maşinile de poliţie care transportau răniţi au avut culoar liber până la spital, circulaţia fiind închisă pe acea porţiune de drum, fără ca nimeni să comenteze. S-au format cozi impresionante de oameni care au aşteptat răbdători să doneze sânge pentru că răniţii aveau mare nevoie de el. Din solidaritate cu suferinţa unor străini, sârbi şi muntenegreni au uitat pentru câteva ore de supărări şi animozităţi.

La noi salvările şi maşinile de pompieri aşteaptă în trafic, cu sirenele urlând minute preţioase, pentru că este blocaj la semafor şi câte un „grăbit” nu vrea să facă loc. Şi la noi se adună lumea ca la urs în cazul unui accident, numai că motivul este cu totul altul. Fiecare vrea să vadă cât mai mult, să-şi hrănească privirea cu sânge şi organe împrăştiate pe asfalt, să comenteze, să încurce. Dacă accidentul s-ar fi petrecut undeva pe serpentinele noastre supravieţuitorii ar fi fost mult mai puţini. S-ar fi oprit curioşi să facă poze, s-ar fi adunat mulţi băgători de seamă din care unul mai milos ar fi sunat într-un târziu la poliţie să anunţe accidentul. Nimeni nu ar fi încercat să mişte un deget să ajute unul din răniţi nici până la venirea autorităţilor, nici după aceea. Probabil salvările ar fi ajuns târziu din cauza traficului, personalul ar fi fost depăşit de situaţie şi spitalele nepregătite. Aşa cum se întâmplă de obicei, am fi fost luaţi prin surprindere. Ca şi acum, dealtfel.

Autorităţile din Muntenegru au anunţat că este vorba despre un autocar cu turişti români încă de sâmbătă. Da, iniţial au crezut că este vorba despre un autocar cu numere de Ucraina, totuşi s-au lămurit şi au rectificat destul de repede. La noi, aseară, autorităţile încă mai bâjbâiau încercând să formeze o celulă de criză. Care celulă de criză nu ştie nici acum ce atribuţiuni are. Într-un final  au fost puse la dispoziţia rudelor numere de telefon de la care să poată primi informaţii. Numere la care dacă în sfârşit răspunde cineva, nu afli nimic. Rudele celor aflaţi în autocar încă aşteaptă o veste, după mai bine de 36 de ore de la accident. Nu se ştie nici până acum cu siguranţă cine a murit şi cine supravieţuieşte. În încercarea de a se disculpa, premierul a decretat aseară, pentru miercuri, zi de doliu naţional. O serie de măsuri luate pe bâjbâite, ca tot ceea ce se întâmplă în ţară în ultimul timp. Nimeni nu ştie nimic din ce are de făcut, pe nimeni nu interesează cu adevărat decât în măsura în care scaunul i s-ar putea clătina.

Singurul care s-a mişcat, a fost cine altul decât Arafat. A mers acolo, a vorbit cu autorităţile, cu medicii, a mulţumit, a făcut demersurile pentru aducerea în ţară a celor implicaţi în accident. Încă o dată, premierul Ponta şi întreg guvernul de incompetenţi au fost scoşi din rahat de unul din oamenii incomozi pentru toate guvernările posdecembriste. Toţi au încercat să-l reducă la tăcere prin orice mijloace, dar s-au scos de fiecare dată când au avut nevoie prin intervenţia lui sigură în momente de criză ca cel de acum.

Probabil că nu vom afla niciodată motivele reale ale accidentului. Poate nu vor ieşi la iveală dedesubturile afacerilor făcute de firmele de transport sau de agenţiile de voiaj specializate pe astfel de excursii. Probabil că nu vor fi dezvăluite lăcomia firmelor transportatoare care folosesc şoferi mult prea obosiţi pentru curse la distanţă, sau scot din schemă cel de-al doilea şofer ca să reducă cheltuielile cu orice preţ, nici corupţia din sistem, nici felul în care se măsluiesc foile de parcurs. Nimeni nu va încerca să schimbe o legislaţie deficitară şi mult prea greoaie, care ii sufocă pe transportatori dar îi lasă să angajeze pe astfel de posturi oameni fără discernământ. Aleşii nostri au cu totul alte priorităţi. Trebuie să-şi pună pielea la adăpost, să nu cumva să împartă una din celulele de la Jilava cu Becali sau alţi găinari ca el.

Românii vor afla oricum ce s-a întâmplat cu rudele lor atunci când avioanele trimise după supravieţuitori vor ajunge în ţară şi vor trebui să se mulţumească cu o zi de doliu naţional care nu le va acoperi durerea pierderii celor dragi, nu le vor da răspunsuri care să-i lumineze asupra cauzelor accidentului, iar nouă nu ne va da siguranţa că o astfel de tragedie nu se va mai întâmpla pe viitor.  O nouă pată neagră pe o guvernare din care nu am înţeles nimic până acum. Am senzaţia că trăiesc într-un veşnic coşmar în care păpuşarul a înnebunit iar marionetele se învârt fără rost pe o scenă ce stă să explodeze.

Am senzaţia că trăiesc într-un coşmar fără sfârşit. Un coşmar dirijat de televiziunile corbilor în goană nebună după ştiri de senzaţie, într-o ţară condusă de hiene.  Un coşmar în care hiene deghizate în îmblânzitori încearcă să ne readucă la stadiul de maimuţe umblătoare nervoase şi flămânde ce nu se hrănesc decât cu ceea ce binevoiesc ei să servească.

12 comentarii

Din categoria Cotidian

12 răspunsuri la „Accidentul

  1. Îmi permit să contrazic, chiar vehement, afirmaţia făcută în chiar prima propoziţie a acestei postări : televiziunile de ştiri din România nu au chiar niciun Dumnezeu.
    Cât despre restul, condoleanţe familiilor îndoliate şi încă un patru cât casa în catalog guvernanţilor şi autorităţilor române care, o dată în plus, au dovedit o dureroasă vocaţie de repetenţi.

    Apreciază

    • Ei, Dane… ştii că exista vorba aia din popor ” există un Dumnezeu al beţivilor, al hoţilor, al mincinoşilor”… o exista şi pentru ăştia o forţă care să le tot scoată în cale tot felul de subiecte fierbinţi. Poate fi si cel cu coarne, eu am zis să fiu totuşi blândă…

      Apreciază

      • Ultimele zile chiar mi-au lăsat un gust amar. Când am văzut toată bâlbâiala şi tot dezinteresul arătat de autorităţile noastre, lipsa de organizare până în ultimul ceas şi mai ales declaraţiile de ultimă oră menite să-i disculpe, să justifice o purtare de nejustificat, mi s-a făcut instantaneu greaţă. Nu aveam de gând să scriu despre accident, e o tragedie cu adevărat şi cu greu poţi face din asta un subiect de articol. Nu m-a răbdat inima să las însă netaxată purtarea execrabilă a autorităţilor noastre. Despre televiziuni am tot vorbit, îşi câştigă şi ei o pâine albă. Nu se vor îndrepta atâta timp cât au un public avid de astfel de subiecte.

        Apreciază

      • Sigur e ăl cu coarne. Nu le mai căuta scuze şi circumstanţe atenuante, sunt unii dintre marii vinovaţi ai stării în care se află ţara asta acum. S-a strigat bine după revoluţie (sau ce mă-sa a fost aia) : „Aţi minţit poporul, cu televizorul” şi chiar nu înţeleg de ce s-a renunţat la acest slogan atunci când, firav, câte un grup de ameţiţi mai caută dreptatea în proteste anemice.

        Apreciază

        • Păi a devenit învechit, cum să-l mai folosim? Iar dacă ne gândim că ăştia acaparează cu nesimţire si firavele alea proteste… Îţi aduci aminte acum un an în iarnă când au ieşit o mână de bucureşteni în piaţă să protesteze împotriva tuturor, cum au venit repede Ponta şi Antonescu să se „alăture” protestatarilor? Au fost huiduiţi şi izgoniţi dar la scurt timp după aceea s-au infiltrat în rândul protestatarilor tot felul de „pensionari” şi membri ai „galeriilor de fotbal” şi s-a ales praful de prostest. Tot ce s-a organizat după aceea a fost plătit ori de unii ori de ceilalţi, oamenii cu bun simţ au stat acasă, să nu se mai spuna despre ei că sunt plătiţi ba de Voiculescu ba de Boc. Ai dreptate, puterea la noi încă e deţinută de televiziuni şi cu ajutorul acestora. Parcă ne-am tâmpit naiba, nu mai vezi oameni cu raţiune decât rar. Ori sunt fani antene, ori b1 sau nasu.tv, altfel nu se poate.

          Apreciază

  2. Pingback: Vae victis. | Jurnal de fraieră

  3. Am avut intentia sa scriu si eu un articol despre accident, dar m-am abtinut…Oricum, nu ii pot reinvia pe morti, iar Guvernul Romaniei este decedat de mult si cu floarea pe piept.

    Apreciază

    • Da, Lady, asa este. Trebuie totusi sa spuna cineva lucrurilor pe nume.

      Apreciază

      • Eu chiar nu am stiut cum sa scriu despre acest accident si am preferat sa ii las pe altii mai experimentati sa o faca.

        Apreciază

        • E greu să scrii despre aşa ceva. E la mijloc drama unor familii îndoliate, pe care nu le cunoşti şi cu durerea cărora nu rezonezi poate atât cât ar trebui. Este totuşi vorba şi de un accident al întregii societăţi, un defect al întregii clase politice, o cangrenă pe care dacă nu o eliminăm acum o să ne distrugă cu totul. Poate că nu am făcut bine scriind, poate nu am folosit tonul potrivit, dar am spus lucrurilor pe nume. Din câte am citit, văd că incep să iasă la lumină exact tarele despre care vorbesc eu în articol. Sunt curioasă ce se va schimba după această tragedie.

          Apreciază

  4. Dedesubturile* afacerilor, în rest felicitări pentru articol. Eu însă nu știu dacă aș merge așa de tare cu acuzațiile asupra celor vinovați, în fond moartea este o tragedie, se poate produce și când ești odihnit, faci o pană sau ceva, sigur că meseria de șofer de cursă lungă este uneori extrem de obositoare, ce-i drept.

    Nu mai rețin unde dar am citit un articol foarte bine scris despre acel accident pe terenul de fotbal al unui jucător englez parcă, a făcut infarct în timpul meciului, televiziunile britanice l-au filmat de la distanță în acele momente, din respect. (Până la urmă a scăpat.)

    Apreciază

    • Multumesc de atentionare :). Mi-a scapat desi l-am parcurs de 3 ori inainte de a-l face public. Eram prea nervoasa, se pare.
      Ei, in privinta vinovatilor ar fi multe de spus. E adevarat, se poate intampla oricui si oricand, ceea ce fac firmele transportatoare insa duce inevitabil la astfel de evenimente. Se dau licente de transport pe bani frumosi, se mai inchid ochii la nereguli constatate, ca de, oameni suntem cu totii si trebuie sa manance fiecare o paine… Sunt soferi care au venit dintr-o cursa in seara asta si maine sunt obligati sa plece in alta, nu se respecta regulile privind orele de condus si cele de odihna, soferii sunt angajati fara sa fie testati serios prealabil, si trimisi in cursa imediat, sau sunt angajati doar pe perioada unui anumit contract, 2-3 saptamani. Sunt multe de spus in privinta asta. Pana la urma nimeni nu va avea interesul sa spuna cu adevarat adevarul. Ca de obicei mortul va ramane vinovat si asta este.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s