C-aşa-i românul!

Mă chinui de mult timp să vorbesc despre impresiile lăsate de excursia la peştera Sfântului Andrei, în Dobrogea. M-am întors de acolo cu sentimente contradictorii şi de săptămâni întregi nu reuseşc să-mi adun ideile să povestesc.

Azi, din lipsă de inspiraţie am privit un soi de „reality show” pe una din televiziunile de profil. Un soi de schimb de experienţă între familii din diverse zone ale ţării. În episodul prezentat azi mamele care au făcut schimb s-au nimerit să fie una din Bacău, una dintr-un sat dobrogean. Diferenţa de mentalitate şi de condiţii de trai a fost frapantă. La Bacău oamenii trăiau într-un apartament de bloc, cochet aranjat, civilizat şi mai ales extrem de curat. Familia din Dobrogea trăia în condiţii greu de imaginat, într-o casă insalubră, lipită cu pământ, într-o mizerie de nedescris şi într-o sărăcie lucie. În bătătura plină de noroi nici măcar un petec de grădină nu se zărea, cu atât mai puţin un animal sau o pasăre. Ambele mămici erau casnice, doar bărbaţii întreţinând familiile. Cel din Bacău lucra în străinătate şi avea grijă să asigure celor dragi tot ce au nevoie, celălalt lucra cu ziua câştigând cel mult 40 de lei pe zi pe care îl cheltuia cu nevasta mai mult pe ţigări şi distracţie, decât pentru strictul necesar creşterii copiilor. În mijlocul acestei promiscuităţi, două fetiţe ca nişte îngeraşi blonzi, suportau cu stoicism şi resemnare traiul de zi cu zi.

V-aţi aştepta să vă spun despre nişte părinţi învinşi de soartă, cu umeri lăsaţi şi capul plecat. O să vă surprind. Nici pe departe vorba de aşa ceva. Deşi nu aveau nici ce pune pe masă, minciuna şi mândria făceau casă bună cu mizeria din jur. Copiii dormeau în camera în care se gătea, făceau curat în locul mamei, prea ocupată să stea la televizor prinsă cu cine ştie ce telenovele, mâncarea era de obicei salam cu pâine sau margarină pe pâine cu ceai, hainele murdare erau adunate grămadă sub biroul pe care trona un computer cu ecran LCD, soba cu plită mică abia se ţinea dar în fiecare seară se adunau o droaie de prieteni să joace cărţi şi să bea bere, să asculte manele şi să se distreze până noaptea târziu. Bieţii copii trebuiau să adoarmă în acele condiţii, în fum de tigări de la zece adulţi, lumină, miros de băutură şi înjurături. Regulamentul mamei m-a dat pe spate. Descria cu lux de amănunte activităţi casnice pe care ea le îndeplinea doar de două ori pe an, sau chiar deloc, pentru că le făcea soţul în locul ei. Care soţ nu îndrăznea să iese din cuvântul prea iubitei sale neveste. Ajunsă la Bacău, într-un loc unde pentru una ca ea era raiul pe pământ, a început cu criticile. Că nu-i plăcea cum erau aşezate hainele mamei de schimb, că baia e prea mică, că frigiderul e prea plin. Nu a gătit nimic cât a stat acolo, în schimb s-a dus la un salon de înfrumuseţare. Tot lucruri de care să te minunezi. Doar chelului tichie de mărgăritar îi trebuia.

Mi-am adus aminte de imposibilitatea mea de a vorbi despre acest ţinut în care am întâlnit mânăstiri sclipitoare, curate şi cochete, cu călugări gospodari şi bine hrăniţi şi satele în care sărăcia este cuvântul de ordine oriunde întorci ochii. Porţile mânăstirilor erau înţesate de ţigani cu mâna întinsă , izgoniţi cu bâta de paznici puşi special să apere turiştii aducători de daruri în biserică. Nu sunt adepta pomenii date unor ţigani doar pentru că sunt flămânzi, dar nici cu mâna întisă a preoţimii nu mă împac. În general nu dau bani, iar de mâncare ofer doar celor care au neapărat nevoie, nu unora care în putere fiind, nu vor să meargă să muncească.

Am întâlnit puţine case răsărite, puţine grădini îngrijite, uliţe desfundate. Într-unul din satele prin care am trecut am văzut ce nu credeam că o să apuc să văd vreodată în România anului 2013: case de pământ, de cel mult 3/3m, acoperite cu stuf şi cu un gemuleţ de 30/30 cm, undeva sub acoperiş, opac, destinat clar luminării fără succes a unicei încăperi. Pretutindeni copii aproape goi, zdrenţuiţi, murdari şi neîngrijiţi. La doar câţiva km podgorii bine îngrijite pline de rod se lăfăiau în soare, pe malul Dunării era plin de pescari sau tineri ieşiţi la scăldat. La poarta mânăstirii Dervent un fermier din zonă vindea caise, înconjurat de o liotă de copii tuciurii cu nuferi în mână care alergau după turişti în speranţa că vor reuşi să-şi vândă nuferii sau măcar să primească ceva de mâncare. Priveau cu ochi strălucitori la caisele ţăranului şi salivau de poftă, dar nu îndrăzneau să se apropie prea tare. I-am întrebat de ce nu se duc acasă, să mănânce. Ne-au spus că părinţii lor sunt la muncă şi nu au nimic de mâncare. Da, părinţii lor munceau cu paharul în cârciumă, fără să le pese de ceea le li se întâmplă odraslelor din dotare.

Şi am realizat deodată că aşa suntem noi ca naţie. Indiferent ce am ascunde sub preş, suntem buni de dat indicaţii de strâmbat din nas, de făcut morală altora. Trăim din ajutoare sociale, din alocaţiile copiilor, din ce ne dau de pomană străinii sau statul, dar nu mişcăm de jos un pai pentru a ne face traiul mai bun. Suntem bolnavi de o automulţumire patologică, de parcă în mizeria noastră am fi buricul pământului. Avem televizoare color şi computere de ultimă generaţie, fără să avem habar să le folosim, doar pentru că aşa este la modă. Stăm pe scaune desfundate, mâncăm din vase murdare, ne ducem la wc în fundul curţii, nu avem apă curentă, nu avem nici măcar un puţ în curte dar ştim să ne dăm cu părerea despre cei care au. Că auuu ei, dar sunt prea strâmte, prea înguste, prea de neînţeles şi au făcut doar pentru ei, acolo, nu şi-au mişcat fundul şi-n „gospodăria” de care noi suntem atât de mândri să ne facă şi nouă acolo: o baie cu piscină, o bucătărie în care bucatele să se pregătească singure, o sală de masaj… E adevărat că nu avem, dar nici strictul necesar nu ne trebuie, că nu ne încurcăm noi cu nimicuri din astea. Ne pricepem cu toţii la politică, la fotbal, la orice alţii fac cu adevărat. Ştim să-i punem pe ceilalţi  la punct şi să-i arătăm cu degetul când greşesc, fără să ne dăm seama că noi viciem până şi aerul pe care îl respirăm. Ne condamnăm copiii să trăiască fără copilărie şi le tăiem şansa oricărui viitor,  dar pretindem că-i iubim şi că trebuie să se simtă obligaţi să ne ajute de cum se ridică mai sus de piciorul mesei.  Suntem rupţi în fund dar mândri nevoie mare şi ni se pare că totul ni se cuvine, că toţi cei din jurul nostru sunt obligaţi să ne înmoaie posmagii în lapte, că altfel nu-i mâncăm domne! Uite aşa, de-ai dracu!

 

Anunțuri

41 comentarii

Din categoria Cotidian

41 de răspunsuri la „C-aşa-i românul!

  1. Ai descris excelent o parte a societății! Mi-e teamă că această parte este cea „educată” din anii ’90 și până azi! Aceștia s-au învățat cu ceea ce primesc de la stat sau de la alții! Dacă dai ajutor de șomaj unui om care n-a muncit o oră în viața lui, nu-l îndemni la cerșit? Nu-l îndemni la lenevit?
    Cu băutura este altceva, aceasta este o meteahnă a noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm! O moștenim de pe la daci!

    Apreciază

    • Da, e vorba de acea parte a societatii care ne conduce viata de prin 90 incoace… Nu faptul ca sunt bautori ma deranjeaza, sunt altii care beau mai zdravan decat ai nostri. Ci faptul ca sunt lenesi, reticenti, ipocriti, indolenti. Si daca s-ar prabusi lume ain jurul lor ei ar comenta, spunand ca ei stiau asta demult, de aceea nici nu ai miscat un deget sa faca ceva. Astia iti rad in fata, urla ca au drepturi si chiar au dreptul de a ne decide soarta. Toti au drept de vot si si/l exercita de fiecare data, doar sunt cineva, nu?

      Apreciază

      • Drepturile minorităților au subjugat majoritatea!
        Nu este drept ađșa!

        Apreciază

        • Păi nu e drept, dar e o realitate cât tot noi suntem cei care-i acoperim, căutăm să le găsin circumstanţe atenuante şi sărim de doi metri în sus dacă cineva îndrăzneşte să zică ceva de această caracteristică urâtă a unor români. Nu suntem săraci decât pentru că ne complacem în această situaţie şi nu facem nimic să ne schimbăm soarta.
          Degeaba dăm vina pe cei care ne văd altfel decât am vrea noi.

          Apreciază

        • Nu putem da vina pe alții, căci toți avem partea noastră de vină! Prin poziția struțului nu rezolvăm nimic.Dacă nu-i vedem pe cei leneși, nu înseamnă că ei nu există! Poziția ta și a celor ce trag semnale de alarmă este corectă! Nici mama mea nu găsește oameni să-i ajute la lucrul pământului! Sunt săraci, dar vor să primească degeaba!!! Vor rămâne săraci! Eu muncesc 9-12 ore pe zi. Nu mă plâng, pentru că vreau să-mi întrețin familia! Degeaba aș striga pentru un salariu mai mare, căci în criza indusă în care ne aflăm, nu pot fi mărite salariile. Se muncește mult în țară, se muncește și în afara ei, dar nu reușim să desțelenim locul, puterea exemplului nu este suficientă! Toți vor drepturi, nu vor să audă de îndatoriri! În felul acesta nu putem evolua!!!
          Ai dreptate, dacă nu spunem lucrurilor pe nume, ele se vor perpetua, nimic nu se va schimba în atitudinea oamenilor!

          Apreciază

        • Mulţumesc, Mugur! Asta şi vreau. Să nu mai ascundem naiba gunoiul sub preş, să-l punem în sac şi să-l aruncăm odată! trebuie să înveţe toţi că fără muncă nimeni nu primeşte nimic.

          Apreciază

  2. Lia

    Oameni bogaţi, săraci, harnici, leneşi, beţivi sau cumpătaţi întâlnim pe întreg mapamondul. Poate în unele zone discrepanţa dintre unii şi alţii este mai mare şi numărul unora şi altor disproporţionat, dar asta are multe cauze… E drept că cel mai uşor este de-a privi la suprafaţă lucrurile, a judeca şi a arăta cu degetul. Mizeria, promiscuitatea nu-s acasă la ele în unele familii doar în Dobrogea… le vom găsi atât în Moldova cât şi în Banat, Ardeal ori Maramureş. Atâta vreme cât civismul se limitează la a arăta cu degetul şi a strâmba din nas… nu se va schimba nimic în sânul acestor familii.
    A devenit un sport naţional ponegrirea şi scoaterea cât mai la suprafaţă a tot ce este mizer în acest neam, uneori cu satisfacţie, cu mândrie… o văd pe micile ecrane, în presă şi pe bloguri… iar cel ce o face uită că este parte a acestui neam care nu-i nici mai bun nici mai rău decât altele. Nu vom fi percepuţi nicicând altfel de cei care nu ştiu nimic despre acest neam decât aşa cum ne descriem.

    Apreciază

    • Lia, nici nu am zis ca acesata situatie e doar in Dobrogea! Si nici macar de saracie nu m-am legat, ci de atitudine! De felul in care stam cu mana intinsa dupa ajutoare sociale, dar nu miscam un pai ca sa ne schimbam soarta in bine. Departe de mine sa ponegresc fara motiv. Ma doare tocmai pentru ca sunt ROMANCA! Pentru ca parintii mei sunt romani, bunicii au fost la fel si au imbatranit muncind fara sa ia un cap de ata de la nimeni! Tata la 70 de ani munceste zi lumina si daca vrea sa plateasca om sa-l ajute la muncile campului, unul din asta de nu are ce pune copiilor pe masa, pana seara e crita si nu i-a facut nimic bun. Mama este bolnava, are hernie tripla, umbla cu burtiera care sa-i tina maruntaiele si a trebuit sa intre in vie s-o desteleneasca dupa ce a platit bani buni unor zilieri sa-i sape. Daca ne facem ca nu-i vedem sau le dam doar pentru ca sunt ai nostri nu facem decat sa-i incurajam. Rau este sa nu recunoastem si sa nu infieram tarele societatii, nu sa vorbim despre ele! Daca taci si-i ajuti ca de, sunt saraci, saracii nu ai schimbat nimic. Da, civismul trebuie sa mearga mai departe. Legile trebuie sa mearga mai departe, sa ii puna la munca in folosul societatii, sa le ia copiii daca sunt neglijati, asa cum e in tarile civilizate. Sa simta ca daca nu se comporta asa cum trebuie au de suferit. Degeaba te-ai atacat, atitudinea ta nu schimba cu nimic starea de fapt.

      Apreciază

  3. Lia

    „Degeaba te-ai atacat, atitudinea ta nu schimba cu nimic starea de fapt.”
    Nu m-am şi nu am atacat… mi-am spus părerea vis a vis de ceea ce am citit.
    Starea de fapt nu se schimbă prin vorbe ci prin fapte. Şi schimbarea se va produce atunci când fiecare dintre noi vom înţelege să ne facem o introspecţie obiectivă.. să trecem de la vorbă la faptă. Doar faptele vor schimba ceva cu timpul… să nu uităm de puterea exemplului. Să nu uităm că nu există efect fără cauză.
    🙂 O zi bună indiferent pe unde te poartă paşii.

    Apreciază

    • Tocmai ce-am dat exemple. Si o să continui s-o fac si o să continui să infierez comportamentele gresite, poate până la urmă va prinde şi puterea exemplului. Am muncit de când am făcut ochi, muncesc si acum până noaptea târziu, nu am aşteptat şi nu aştept nimic de la nimeni şi sper ca măcar o parte din cei din jur să incerce să facă ca mine. Nu este totul pierdut! Multumesc de comentarii. O zi minunată şi ţie!

      Apreciază

      • Lia

        Lucia, foarte bine. Înseamnă că eşti un exemplu bun. Dar te-ai întrebat câţi ar munci dar nu ştiu să facă nimic… sau poate nu au unde munci? Nu le iau apărarea, departe de mine gândul acesta. Dacă ştiu că nu-i pot ajuta în vreun fel… (nu în sensul de a le da pomană, nu fac asta, mă enervează mâinile întinse… ci în ai ajuta în sensul de a le deschide ochii, de a-i învăţa chestii elementare pe care în mod sigur nu le ştiu, oricât de ciudat ar părea, sau să-i ajut oferindu-le un loc de muncă care să-i facă să se simtă şi ei demni…) atunci am bunul simţ de a nu-i blama.
        Am să-ţi supun atenţiei nişte vorbe cu tâlc din care tu vei extrage şi înţelege ce vrei:

        „Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

        Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.”

        (Nicolae Steinhardt, Omul ca fiinta contingenta)

        Apreciază

        • Nu sunt un exemplu deloc. Nu mă pot lauda că am reuşit în viaţă, nu am acumulat averi, nu am proprietăţi sau mai stiu eu ce alte averi. Sunt un om simplu care muncesc si invat continuu pentru a putea supravietui. Nu ma laud si nu sunt ingamfata, dincontra, daca m-ai cunoaste cu adevarat, ai stii ca nu mint. Sunt un om simplu care isi croieste cu greu drumul prin viata. Dar nu ma vei convinge in veci sa inchid ochii si sa tac cand vad astfel de comportamente. Pot fi altii mai intelepti ca mine. Daca voi credeti ca e intelept sa inchizi ochii si sa va invadeze gandacii de exemplu pentru ca vecinii vostri au o relatie aparte cu gunoiul lor, e problema voastra. Eu aleg sa vorbesc si o voi face indiferent pe cine deranjez.

          Apreciază

        • Lia

          Nu mă deranjează absolut de fel… fiecare e liber să facă aşa cum ştie şi i se potriveşte. N-ai înţeles… mea culpa!

          Apreciază

        • Poate nu am înţeles. Poate m-a prostit şi pe mine căldura asta şi o zi prea încărcată de emoţii negative. Când văd însă că dacă îi chemi la muncă nu vine unul sau dacă vin fac treabă de mântuială şi doar beau până pleacă în 4 labe – şi am în sensul ăsta nu zeci, sute de exemple- parcă văd roşu în faţa ochilor. Pentru o zi la câmp care ţine de dimineaţa până la 4-5 cu pauză bună la prânz că de, e cald si oamenii mai trebuie să se mai şi odihnească îţi ia 50-60 de lei şi 3 mese pe zia respectivă, fără să vorbim de băutură la discreţie. Dacă chemi o femeie să te ajute la curăţenie îţi cere între 75-150 lei/zi! Spune-mi, cum să’i oferi de lucru? Cine e nababul care îşi permite să plătească astfel şi după aceea să fie nevoit să refacă tot ce l-a plătit pe celălalt să facă? Ne învârtim în cerc. În mod normal, cine primeşte ajutor de la stat face muncă în folosul comunităţii. măcar ar învăţa că nimic în lumea asta nu este gratis. Iar celor care folosesc banii copiilor pentru a-şi cumpăra ţigări şi băutură, le-as lua copiii, aş simplifica procedura de adopţie şi i-aş da celor pe care soarta nu i-a lăsat să aibă copii deşi îşi doresc extrem de mult şi i-ar creşte mult mai bine decât părinţii naturali. Ia să se ia câteva măsuri de acest fel si să fie extrem de mediatizate, să vezi cum ar dispărea specia asta de putori parazite.
          Îmi cer scuze că sunt acidă, azi chiar am avut o zi nebună.

          Apreciază

  4. Tot din lipsa de inspiratie s-a intamplat sa urmaresc o parte din reality-show ul prezentat de tine. Am ramas stupefiat, si de scarba am inchis TV-ul. Lene, nepasare, aroganta si PROSTIE. Am mai vazut astfel de comportamente(nu la tv)..si putine nu sunt. Ai o scuza daca esti handicapat sau ti-e imposibil sa muncesti, dar cand ai 5,6 copii facuti la bautura, iar tu muncesti cu ziua, nu fumezi si nu bei cafele, nene! Ti se intoarce stomacul pe dos. Atat timp cat au copiii alocatie,plus un mic ajutor social, aia e. „Merge si-asa!”. Repet, PROSTIE, indolenta, aroganta, lipsa de bun simt la puterea ‘n’.

    Apreciază

  5. Romanul nu lucreaza,romanul bea si cere de pomana,romanul e rau….
    Asta ai spus si tu aici.Dar de ce nu spui si de romanul de la Bacau,care asigura familiei un trai decent,de ce nu spui si de parintii si bunicii tai care nu cer de pomana , de romanii cu care se construieste prin toata Europa ,prin toata lumea si prin toata Romania.
    Prea se tapeaza ca romanul nu vrea sa munceasca,dar oare care este adevarul?
    Unde?
    Dau citeva exemple din Cluj:Combinatul de Utilaj Greu-desfiintat-7000 oameni;Clujana,Combinat de pielarie si incaltaminte-desfiintat-3000 oameni;Iris Fabrica de portelan-desfiintata ( facea concurenta lumii intregi,trebuie distrusa)-2500 de oameni;Somesul-Fabrica de tricotaje-desfiintata-2000 de oameni;Flacara-fabrica de confectii-desfiintata ( mai exista ceva in cadrul Jolidon)-2000 de oameni;Feleacul-fabrica de dulciuri;Fabrica de piine;Abatorul;Combinatul de utilaj minier;Carbochim (mai este o sectie);Unirea;16 Februarie ;Centrul de legume si fructe-jur imprejurul orasului pe multe dealuri sterpe initial s-au plantat livezi.Astea si inca altele pe care nu mi le amintesc acum au fost desfiintate,iar oamenii „eliberati” de contract.Culmea, ca toti vor sa lucreze in continuare sau asa pare ca nu vor? Pare ca cer de pomana?
    Multi lucreaza la patroni care au reinfiintat sclavagismul si trag pielea de pe oameni cu contracte de munca de 4 ore si munca efectiva de 10-14 sau cu acceptul si semnatura de reduce 20% din salar.Si asta deja de 5 ani.Si culmea,romanul merge la munca si munceste pina-i sar ochii pentru doi lei.
    Scuze, m-am ambalat !

    Apreciază

    • Am prezentat un caz particular care chiar m-a revoltat. Şi mă revoltă că sunt mulţi cei care se comportă ca familia de care am adus aminte. Trebuie sa le spuna cineva verde în faţă şi acestor oameni că nu e bine ceea ce fac, nu să ne ascundem de fiecare dată după deget, că nu rezolvăm nimic.
      Dacă citeai cu atenţie, vedeai că am vorbit şi de familia de la Bacău, de tatăl care muncea în străinătate ca să asigure familiei sale un trai decent şi de mama care chiar a ştiut să-şi facă din casă un cămin.
      Si dacă citeai mai departe, vedeai că azi chiar am arătat şi români de care sunt cu adevărat mândră. Suntem mulţi cei care ne câştigăm traiul muncind.

      Nu te ambala că azi e caniculă şi e riscant. 🙂

      Apreciază

  6. Fiind un caz particular, chiar nu văd de ce s-ar ambala cineva, crezând că ai atacat întreaga Ro(mâine)… România e așa cum e, n-o scoatem din ochii altora, ca pe un gunoi, pe care să-l băgăm sub preș, mai pe urmă.

    Apreciază

    • Alma nahe, am copiat un pic din textul articolului: „Şi am realizat deodată că aşa suntem noi ca naţie. Indiferent ce am ascunde sub preş, suntem buni de dat indicaţii de strâmbat din nas, de făcut morală altora. Trăim din ajutoare sociale, din alocaţiile copiilor, din ce ne dau de pomană străinii sau statul, dar nu mişcăm de jos un pai pentru a ne face traiul mai bun. Suntem bolnavi de o automulţumire patologică,….etc.”
      Nu-mi pare a fi un caz particular.
      Gresesc ca m-am ambalat?
      Om sint si eu…

      Apreciază

      • Nu e vorba despre asta, și știi și tu! Generalizările vin, oricum, pe un eșantion mic, de regulă, o mie de „respondenți”.

        Fiecare din noi avem o Românie a noastră, de suflet, dar și o Ro mânie. Și asta nu pentru că Lucia a ales să povestească un episod mai puțin îmbucurător.

        Apreciază

        • Mulţumesc, Alma nahe! Aşa este, nu am vorbit decât de un eşantion. Unul prea băgat în seamă şi prea ridicat în slăvi în această perioadă post comunistă, de tranziţie. Şi am ales să vorbesc tocmai de acest eşantion tocmai pentru că trebuie să înţelegem toţi că nu ne ajută cu nimic să ne acoperim gunoaiele, ele există şi mai şi ies ca păduchii în frunte.

          Apreciază

        • N-ai pentru ce să-mi mulțumești, Lucia, intervin atunci când cred că am ceva de spus, și subiectul propus devine arătură. 🙂

          Apreciază

      • Asta este mentalitatea şi te poţi ambala cât vrei, degeaba o faci. Când tatăl meu la 70 de ani munceşte zi lumină şi nu cere nimic de la nimeni, dar dacă vrea să ia unul din ăsta la muncă nu face decât să arunce banii pe geam, când zeci de organizaţii non profit cer bani pentru copiii deltei sau pentru oricare din copiii sărmani din ţară, dar nu îi trimite nimeni la muncă pe părinţii care le fumează şi le bea alocaţia, da, aşa suntem ca naţie. Dacă toţi îi compătimiţi nu vom evolua niciodată. Puterea exemplului? Păi credeţi că în satele acelea nu sunt şi oameni gospodari şi muncitori? Vă înşelaţi! Sunt peste tot români de care să fim mândri. Numai că nu ei sunt un exemplu pentru loaze din astea, cu ânziana buruiană, becali şi toţi agramaţii care s-au îmbogăţit furând. Dacă pe dumneavoastră v-ar închide cineva pe nedrept acum, nu s-ar aduna poate nici întreaga familie să semneze o petiţie ca să fiţi eliberat. Pentru becali s-au adunat în două zile 100000 de semnături. Despre ce vorbim noi aici?
        Până nu veţi accepta realitatea, dumneavoastră cei care le luaţi apărarea loazelor astea, nimic nu se va schimba în bine pentru niciunul din noi!

        Apreciază

  7. Vezi tu, îmi vorbeşti de industria distrusă şi iar îmi ridici mingea la fileu. Crezi că s-a mişcat o piatră în ţara asta fără acordul românilor? Ce-au făcut muncitorii acelor combinate după revoluţie? Ce-au făcut şi ţăranii cu averea adunată în CAP-uri şi IAS-uri, ce-au făcut cu sistemul de irigaţii, ce s-a întâmplat peste tot în ţară. Au pus umărul şi ei la dărâmarea a tot ce se producea, cel puţin prin acceptarea tacită a tuturor măgăriilor făcute de „investitori” şi politicieni. Au zbierat cât i-au ţinut plămânii împotriva fostelor conduceri şi a personalului TESA care „plimbă hârtii şi bea cafea toată ziua” şi în loc au lăsat cale liberă tuturor escrocilor, ba i-au mai şi votat de fiecare dată, că le dădeau câte 10% din când în când la salariu şi mai primeau tot din când în când ajutoare şi circ.

    Apreciază

  8. Hai sa-ti spun despre un sat de munte din jud.Cluj.Zona necooperativizata pe vremea de dinainte.
    Normal ca si acolo sint si mai saraci, cu mai putin „loc”-teren,gradina,finate-.
    Cind cei cu teren,care pot oferi de lucru cu plata (in lei sau in bucate) au chemat pe unii din cei mai saraci la munca,n-au venit.
    Cineva a oferit o parte din finate sa fie cosita si sa-si retina finul pentru animalele lui.N-a venit niciunul din cei saraci.Eventual daca ar fi cosit proprietarul,si dupa uscare ar fi transportat finul la casa omului.
    Cind au venit de la judet si din satele europene infratite cu intrebarea, daca sint oameni saraci in sat li s-a raspuns ca nu, doar din cei fara chef de munca.
    Si de atunci au fost ignorati total,ca inexistenti.
    Ignorati de toata lumea n-au decit sa faca ceva sau sa plece sau…

    Apreciază

    • Perfect! Oameni destepţi clujenii tăi!
      Asta încercam să spun si eu, în termeni mai duri e adevărat, dar în esenţă acelasi lucru. Nu există oameni săraci, doar din cei care nu vor să muncească. Nu contează bogaţiile acumulate, strictul necesar ţi-l poţi asigura singur şi poţi trăi cu fruntea sus şi-n zdrenţe dacă le speli şi le cârpeşti. Nu trebuie să le tot căutăm în coarne ăstora, pentru că cu cât noi le oferim mai mult degeaba, cu atât vor ridica pretenţii mai mari fără să facă nimic.

      Apreciază

  9. Offfff! Ce-i tare nasol e că aceștia sunt majoritatea și că se tot înmulțesc fără discernământ și fără prea multe șanse de evoluție. Nu știu dacă ai văzut ‘Idiocracy’. E un film tâmpit, greu de urmărit din acest motiv, dar care ‘makes an excellent point’. Pe același model, oricât de optimistă aș fi, tare mi-e că România va fi a lor…

    Apreciază

    • Mă doare şi pe mine că se înmulţesc aşa.De asta şi aleg să vorbesc. Să taci acum, e ca şi cum ai pune umărul la distrugerea noastră a tuturor. La noi funcţionează puterea exemplului prost. Dacă ăla are fără să facă nimic, atunci eu de ce să nu am la fel? Am văzut filmul… e alarmant.

      Apreciază

  10. Eu nu am vazut asemenea emisiuni, insa, logic, ma gandesc ca sunt regizate, poate macar replicile personajelor. Scopul emisiunii este sa socheze, sa starneasca discutii, pentru a creste audienta.
    In caz ca ar fi total real ceea ce e descris in emisiune… oameni exista peste tot in lumea asta. Cum se zice in popor: „fiecare cu crucea lui”.

    Apreciază

  11. Într-un mod elocvent, ai descris societatea umană, nu pe cea românească. A noastră e doar ceva mai exacerbat balcanică, dar seamănă cu alte societăți de peste tot ca două picături de bere. 🙂
    Schimb de mame e un format internațional. Deci, ai noștri l-au produs doar după ce au constatat că acolo, nebunia a făcut suficientă audiență. 🙂 Din proprie experiență, îți pot spune că televiziunile mari din România aleg să realizeze o emisiune doar după ce i-a dat pe spate pe alții.
    Nu cred că merită să vorbim la modul: „normal, România, țară de rahat”. E țara în care trăim și noi, toți cei care vorbim astfel și care ne considerăm corecți, buni, educați. Oare dacă noi am fi astăzi cu adevărat un pic mai buni decât ieri și mâine un pic mai buni decât astăzi, n-am reuși să schimbăm ceva? Ce înseamnă să fim mai buni? Să privim puțin în interior, în noi înșine, și abia apoi în exterior, la ceilalți. Vom constata cu surprindere că lumea noastră exterioară e oglinda perfectă a lumii noastre interioare. E supărare în interior? La fel se vede și lumea dinafară. E cald și bine în mine? Așa pare și în afară. Pe probatea. 🙂
    Să nu generalizăm, deci. Să vorbim, mai bine, despre România pe care considerăm că o reprezentăm noi înșine. E dintr-o dată mai frumoasă, nu?

    Apreciază

    • Nu e vorba de generalizare, e doar durerea pe care o resimt intâlnind această atitudine la cât mai mulţi semeni în jur. Normal că emisiunea e preluată de pe la alţii ca şi multe altele dealfel pe la toate televiziunile. Nu de emisiune m-am legat şi nici de cei care participă la ea. Îi înţeleg, pentru un ban în plus în ziua de azi omul e în stare să facă multe. Am înţeles pe mulţi dintre participanţi pentru că fiecare vine cu personalitatea lui, cu partea lui de educaţie, cu tradiţiile sale. Unii sunt obsedaţi de curăţenie, alţii pun accent pe altceva… e normal. Suntem oameni şi diferiţi în consecinţă. Aceasta este şi frumuseţea speciei umane.Eu m-am referit strict la atitudinea acelei femei, atitudine pe care o întâlnesc din ce în ce mai des peste tot pe unde merg. Poate nu m-am exprimat eu prea cursiv, poate nu ştiu eu să mă fac înţeleasă. Sunt om şi eu, în consecinţă limitată. Consider însă că sunt lucruri care trebuie semnalate. Şi mai consider că nu rezolvi nimic dacă te rezumi doar la ceea ce faci tu, la persoana ta. Poţi să consideri că ai devenit mai bun, să lupţi pentru asta cu tine şi ispitele tale şi din afară să se vada cu totul altceva şi să nu fii luat în seamă. Să stârneşti reacţii exact ca cele pe care le-am stârnit eu prin acest articol. Întradevăr, ar fi bine ca fiecare să-şi privească mai întâi în suflet şi-n cuget 🙂
      Mulţumesc de comentariu.

      Apreciază

  12. Nu ai cum să te rezumi doar la ceea ce faci tu dacă trăiești între oameni. Important este să te privești pe tine în mod constant. Cu înțelepciune, cu iubire, cu iertare, cu dorința de a evolua. Câteva minute, într-un exercițiu zilnic de relaxare. Apoi, așa, cu o mai mare capacitate de calm, să încerci să judeci și să etichetezi oamenii cât mai puțin posibil. Lumea nu este ceea ce este. Este ceea ce ești. Sunt precepte pe care psihologii și sociologii cei mai buni, de-a lungul timpului, le-au extras din comportamentul uman. Crede-mă: atunci când eu am încercat în mod repetat să nu mai răspund unor anumite provocări, deși credeam că nu-i posibil, oamenii s-au schimbat, unul câte unul. Nu putem avea pretenția ca lumea să se schimbe brusc în direcția pe care o vrem noi. Fiindcă nici noi nu deținem adevărul suprem. Fiecare om are adevărul lui, viața lui, realitatea lui. Privim amândoi la un copac și, garantat, vom vedea lucruri foarte diferite. Vrei să încecăm? 🙂 Privim fix același lucru/om/eveniment, iar la final scriem, cu linioare, pe foi separate, ce-am văzut. E ca la un concert: unul zice „Cât de tare a fost!”, altul spune „A fost de rahat!”. Cine are dreptate? Amândoi, fiindcă trăiesc realități diferite, sunt suma gândurile lor, a tuturor experiențelor trecute din viețile lor.
    Se spune că în spatele fiecărei acțiuni stă o intenție bună. Fără să analizezi și să justifici mai degrabă contrariul, încearcă să gândești așa ori de câte ori te afli în fața unui conflict interior sau de orice altă natură. Încearcă să te pui în mintea celuilalt, orice-ar spune/face. E cel puțin interesant. Asta înseamnă empatie. E relativ ușor să te pui în pielea altuia când suferă. Mai greu e să simți ce simte el atunci când tu consideri că greșește.
    Să nu te superi pe mine că am intrat așa în discuția asta, dar pari o fată cu o frumusețe interioară aparte. Ca oricare dintre noi, meriți tot ce-i mai bun în lume. Meriți acea stare de bine căreia cu toții îi spunem fericire. Tu singură trebuie să ți-o iei. Cum? Făcând pace cu tine. Apoi, vine încet și pacea cu cei din jur, oricât de urâți ni se păreau cândva. 🙂

    Apreciază

  13. Excelenta postarea ta! Si prin conținut (parca nu m-as fivasteptat sa aflu astfel de lucruri) si prin calitatea descrierii. Sunt de apreciat si privirea atenta si reflectiile pe marginea celor văzute si tonul echilibrat. As dori mult sa mai citesc pe blogul tau asfel de tablouri decupate din realitate. Pt mine ele sunt adevărate documente de epoca! Daca mai adaugi si o poza care sa le ilustreze cat de cat, cu atât mai bine. Succes si in continuare!

    Apreciază

  14. Felicitari pentru luarea de pozitie si pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume.

    Cand ’’ Regele e gol’’ atunci e gol si nu trebuie sa ne fie teama sa spunem adevarul. Putini mai sunt astazi cei care mai au curajul sa priveasca adevarul in fata si sa-l infrunte in mod direct.

    Cand vom reusi sa intelegem fara resentimente ca exista o masa critica de concetateni de-ai nostrii, care nu sunt chiar atat de harnici, corecti, cinstiti, ospitalieri, educati, evoluati sau avansati pe cat ne-am dori noi sa fie, atunci vom incepe intradevar sa facem pasi seriosi in vederea schimbarii situatiei.

    In schimb, atata timp cat vom incerca sa cosmetizam adevarul, ca sa ne fie noua bine si confortabil pe plan mental si al stimei de sine la scara nationala, vom bate pasul pe loc. Adevarul uneori e dureros, dar asta nu inseamna ca este mai putin palpabil.

    Cosmetizarea adevarului, este lasitatea de a infrunta in mod direct temerile noastre cele mai negre, caci nu-i asa ca este confortabil sa credem ca suntem buricul pamantului, natia divina, aleasa alesilor, gradina raiului, cei mai buni, cei mai destepti, cei mai frumoasi, cei mai ospitalieri, cei mai cei dintre cei mai cei?

    Nu conteaza ca realitatea este alta si ne contrazice in mod brutal si chiar violent uneori, pentru a ne readuce cu picioarele pe pamant.

    Inca o data felicitari pentru curaj, caci ’’Regele chiar e gol’’ indiferent cati ar vrea sa ne faca sa credem ca e imbracat in cele mai frumoase haine de pe pamant.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s