Aş fi vrut ca azi să pot scrie despre lucruri frumoase. E ultima zi de vară dintr-un an destul de complicat, în care parcă aş fi simţit nevoia întoarcerii în timp, la vremea când grijile erau ale altora. Uneori nu-mi vine să mai aştern cuvinte dure, pur şi simplu mă dor prea tare. Nu se poate însă altfel, trăim vremuri pe care nu am crezut vreodată că le voi apuca.
Anul acesta, aleşii noştrii ne-au gratulat cu tot felul de biruri şi greutăţi. Un buget sărăcit de atâtea investiţii proaste şi o vistierie goală i-a obligat să încerce prin orice mijloace să-şi asigure veniturile şi funcţionarea aparatului de stat fără să scadă cheltuielile sau investiţiile de care au atâta nevoie. Dacă ceilalţi s-au îmbogăţit băgând mâna până la cot în bugetul ţării ei de ce nu ar face la fel, chiar dacă trebuie să introducă mâna până la umăr ca să mai ajungă la ce se află la fundul sacului?
S-au pus taxe şi impozite la care un muritor de rând nici măcar nu s-ar fi gândit. Sub eterna scuză a impunerii FMI şi UE, ne-au împovărat mai mult decât putem duce, fără să se gândească că astfel ne obligă să dăm în cap ca să putem supravieţui. Se vehiculează creşteri de venituri artificiale, când toţi salariaţii din mediul privat ştiu şi simt pe propria piele că nu e nimic aşa. Se vorbeşte de o producţie agricolă record, fără să se ia nici o măsură pentru achiziţionarea ei şi plaţa ţăranilor care au muncit zi lumină pentru a smulge din pământ pâinea cea de toate zilele. Amară pâine, cu multă muncă neplătită.
Mâinile lor crăpate vor trebui să scoată în toamna asta de undeva banii pentru plata impozitelor impuse încă din iarnă de un stat care nu s-a gândit o clipă că pentru a plăti, omul trebuie să şi încaseze. Pentru a-ţi putea da biruri, cetăţeanului trebuie să-i asiguri minimum de condiţii. Pieţele cu amănuntul au fost acaparate de intermediari care dictează preţul şi sărăcesc producătorii. Pentru că un preţ de câţiva bani pe kg de legume, nu va asigura nici traiul de zi cu zi al celui care a trudit să scoată producţia respectivă, dar să mai asigure şi o producţie viitoare. Şi impozitele lor pe suprafaţa cultivată ( nu pe venitul obţinut) sunt imense. Pe intermediar încă nu-l întreabă nimeni de nimic. Nici cât câştigă, nici cât impozit plăteşte statului care îi asigură legal condiţiile de a fura pur şi simplu atât din buzunarul nostru, cât şi din buzunarul producătorilor.
Zilele trecute guvernanţii au mai venit cu o găselniţă numai bună de cartea recordurilor. Dacă li se pare că un cetăţean dispune de mai multe venituri decât cele pentru care plăteşte impozit, îl vor obliga să declare fiscului şi laptele de la supt de la mamă. Şi animalele deţinute, şi proprietăţile de peste 15.000 de lei, bijuterii, maşină, căruţă sau mai ştiu eu ce li se năzare lor în momentul respectiv. Bineînţeles că sub incidenţa acestei legi nu vor intra nicidecum samsarii, maneliştii, vrăjitoarele, peştii, nici măcar regii şi împăraţii lor autoproclamaţi care afişează cu obstinaţie un lux strălucitor menit să ia ochii proştilor plătitori de taxe. Nu vor intra nici cei care susţin cu bani grei partidele, nici „oamenii de afaceri” care au contracte de sute de milioane cu statul. Nu, ăştia au avocaţi bine plătiţi care ştiu cum să-i facă săracii săracilor în acte, deşi învârt banii cu lopata. Vor intra tot amărâţii posesori ai cine ştie cărei moşteniri de câteva sute de metri de teren cu o casă din paiantă sau chirpici pe el. Sau cei care nu-şi vor plăti taxele de protecţie, pentru că nu-i aşa, trăim într-o ţară democratică care apără interesele cetăţenilor ei doar contra cost.
Ce contează că pentru puţinul acela care azi valorează imensa sumă de 15.000 de lei ce guvernanţilor noştri li se pare o avere colosală, ai muncit poate fără odihnă, mâncând decât o dată în zi? Eşti mare proprietar, nu ai dreptul să fii ajutat, trebuie să plăteşti! Să plăteşti să susţii un aparat de stat supradimensionat şi flămând, un sistem de pensii epuizat şi un simulacru de sistem de asistenţă socială din care caimacul merge tot la băieţii deştepţi din politică.
Bucură-te române şi dormi liniştit, politicienii lucrează pentru tine! Să-ţi fie bine, vorbitor de limba română! Să supravieţuieşti, să te târăşti prin viaţă astfel încât să îţi aduci contribuţia la propăşirea ţării plătind toate taxele impuse. Pentru asta sunt dispuşi să-ţi ofere şi circ gratuit, şi scandaluri câte vrei care să te ţină cu sufletul la gură şi pe care să le poţi comenta în voie, ca să-ţi consumi energia degeaba. Îţi dau posibilitatea să-ţi sărbătoreşti numele, limba, etnia, ţara, animalul, muncitorii (câţi mai sunt) ce vrei şi ce nu vrei, sub pompoasele denumiri de „sărbători naţionale”.
Să te bucuri, române, să simţi că statului îi pasă de tine! Şi să treci cu vederea peste legi care te vând pe nimic unor străini cărora nu le pasă nici de tine, nici de ţara ta, de tradiţiile tale, de viitorul copiilor tăi. Să nu zici nimic când aceşti oameni primesc aprobarea guvernului nu numai să-ţi exploateze bogăţiile naturale, ci şi să-şi trimită poteraşii să scoată afară din case oamenii care îi deranjează şi le zădărnicesc planurile. Să nu îţi dai seama că azi sunt alungaţi ţăranii din Roşia Montană, mâine poţi fi tu, sau părinţii tăi, sau străbunii tăi din cimitirul satului de care nu mai au loc ei să-şi extindă exploatările.
Să te bucuri cetăţean al României că guvernanţii tăi au avut grijă să-ţi facă cea mai strălucitoare tichie de mărgăritar după ce ţi-a smuls părul fir cu fir! Şi să-i alegi şi data viitoare, poate nu reuşesc până atunci să-ţi vândă şi sufletul din tine, de care dispun de drept doar pentru că i-ai lăsat să ţi se urce în cap!