Fapt divers

„Din codrul rupi o rămurea, ce-i pasă codrului de ea?/ Ce-i pasă unei lumi întregi de soarta mea?”

Ştirea serii: ” O garnitură de metrou ce circula în direcţia Eroilor, a fost oprită în staţia de metrou Unirii 1 din cauza unui accident. Cercetările efectuate pe inregistrările camerelor de supraveghere arată că probabil este vorba de o sinucidere. Victima, o femeie de 35 de ani, a fost scoasă de sub roţile trenului şi trupul neînsufleţit transportat la IML în vederea necropsiei. Traficul pe linia 1 de metrou a fost paralizat mai multe minute.” Un fapt divers, banal, prezentat plat pe toate posturile tv. O ştire de genul ” Eh, ce să-i faci, se mai întâmplă şi din astea, e inevitabil, asta-i viaţa.” O mare de oameni nemulţumiţi de întârziere la o oră de vârf, când toţi se îndreptau către case.  Priviri goale, îngrijorări banale, un mecanic de garnitură incapabil să mai conducă. Egoism.

O celebră replică mi-a fost adusă aminte aseară de fiul meu „Avea dreptate Larson, egoişti sinucigaşii ăştia. Nu se gândesc niciodată la traficul pe care-l paralizează!”. Adevărat, nu? Într-o societate aflată într-o continuă mişcare, ce nu mai pune preţ pe individ, fiecare e obligat să ţină pasul. În caruselul vieţii de zi cu zi, unde ritmul se accelerează pe nesimţite, atunci când cineva nu mai suportă mişcarea şi vrea să coboare, totul se paralizează. Lumea se opreşte o secundă în loc ameţită şi nemulţumită de întrerupere. Obstacolul e înlăturat şi ritmul revine la normal, din ce în ce mai rapid, până când nici nu se mai deosebesc indivizii în mişcare, ci doar pete palid colorate, amestecate mai lasă senzaţia că în acel loc e o mulţime. O mulţime de oameni fiecare cu visele şi speranţele sale, cu bucuriile şi durerile sale, fiecare cu singurătatea sa.

Nu mai există omul de lângă noi, semenul nostru. Totul se raportează strict la existenţa noastră egoistă, la un ego exacerbat, întins peste măsură la scară cosmică. În goana noastră nebună nu mai avem timp să privim în sufletul nimănui. Alergăm spre nicăieri cu ochelari de cal ce nu ne lasă să vedem decât înainte, întinderea fără capăt a drumului. Uneori ne căsătorim, facem copii, ne croim cariere. Totul în goană, fără să ne oprim, de multe ori chiar fără să vedem fiinţa ce ne stă alături, de teamă ca nu cumva să pierdem locul dinainte stabilit, să nu rămânem fără doza de adrenalină care ne ţine în veşnică mişcare. Alergăm spre moarte, pentru că nu am învăţat niciodată să trăim.

Rar, câte un semen îşi dă jos ochelarii şi priveşte în jur. Vede singurătatea ce-l înconjoară şi simte inutilitatea drumului. Se opreşte şi viaţa îi pare atât de fadă, că se decide să scape de ea. Cât de greu poate fi un suflet împovărat de atâta singurătate încât până şi îngerul l-a părăsit? Ce durere mare poate ascunde o minte în care până şi cenuşiul devine întuneric de nepătruns? Ce povară înfiorătoare îl face să prefere neantul? Nimănui nu-i pasă.

Da, sinucigaşii sunt cei mai egoişti oameni. În existenţa lor efemeră nu au alături nici măcar o rază de speranţă. Atât de singuri şi neînsemnaţi sunt, că până şi egoismul lor e pus la zid, bieţi fluturi de noapte ce-şi ard aripile de flacără şi mor în anonimat, lăsându-ne nemulţumirea de a fi nevoiţi să curăţăm abajurul după aceea. „Trupul neînsufleţit a fost dus la IML pentru necropsie”. Reziduul a fost evacuat, scena curăţată, caruselul a repornit. Viaţa celorlalţi merge mai departe, rece şi nepăsătoare, în goana-i nebună către moarte.

Nu există suflete. Există  doar ştiri banale despre fluturi atraşi în moarte de o lumină pâlpâitoare în întunericul ce ne înconjoară. Totul durează o clipă, apoi lumea se întoarce mulţumită la grijile-i mărunte aşteptând cu interes apropiata înmormântare fastuoasă a ex.regelui autoproclamat condus pe ultimul drum zeci de mii de semeni la a căror existenţă visează în taină alte zeci de mii de indivizi. Caruselul va încetini fără nemulţumiri de data aceasta, doar totul se petrece în lumina reflectoarelor pe drumul ce ni-l dezvăluie ochelarii existenţei noastre insignifiante.

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Cotidian

12 răspunsuri la „Fapt divers

  1. M.C.

    Poate că sufletele s-au săturat de răutatea cu care oamenii acţionează şi au hotărât să-şi părăsească stăpânii lăsându-i de capul lor să se autodistrugă. Poate îi privesc cu milă din eter sub formă de energie pură, nevrând să ia parte la exterminare.. Poate…

    Apreciază

    • Da, poate….
      Toti condamna sinucigasii. Si societatea, si biserica…nimeni nu se opreste o clipa sa se intrebe de framantari macina acel suflet, ce durere poarta. Uneori sunt suferinte sufletesti de neimaginat. Preotul iti spune ca trebuie sa induri cu resemnare totul, in ideea ca dupa moarte vei fi mantuit. Cine poate stii insa cat de greu i-o fi unui om sa nu vada nici o raza de speranta in existenta-i efemera?

      Apreciază

  2. Uneori, doar o vorbă bună nu este suficient, pentru că mulți oameni ajung la gestul disperat pentru că nu mai au cu ce-și hrăni copiii, nu mai au nimic material cu care să-și susțină viața, nu au unde locui. Nu totdeauna sunt ei de vină pentru această situație, apare și vina societății, care nu a luat măsuri pentru a asigura minima decență locurilor de muncă, a existenței acestora. Căci guvernele s-au gândit doar cum să arate ei mai bine, nu cum ar trebui să arate societatea pe care o conduc! N-au făcut nimic pentru oamenii dați afară din intreprinderile desființate cu buna lor știință!

    Apreciază

  3. Citeam articolul ăsta al tău și mi-a fugit mintea la o altă știre, legată de altă plecare în neființă… și mi s-a ițit gândul că unii mor de îmbuibare alimentară, deși tare s-ar agăța de viață, iar alții aleg să-i pună capăt, sătui să fie îndopați de ăi din jur cu răutăți… urâtă realitatea asta!

    Apreciază

  4. De ce sa te autocondamni, cand e mai usor sa condamni?

    Apreciază

  5. Chiar la aceasta stire am spus si eu: cine stie cate dureri o fi avut inainte de clipa aceea? Nu condamn sinucigasii, pentru ca oricat de tare ma cred, nu se stie niciodata daca nu cumva si in creierul meu se va intampla un „ceva” la un moment dat…
    De neanteles pentru cei ramasi, atat de clar pentru cel care a renuntat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s