O aripă eu, o aripă tu

Dragostea mea, azi am cules vise.

M-am urcat pe cele mai înalte crengi şi nu mi-a fost uşor, ştii ce teamă mi-e de înălţimi. Am adunat mănunchi un vis de la tine, unul de la mine şi-am croit punte peste lacul lebedelor. Să păşeşti cu încredere, e o punte solidă, făcută pentru doi. Să urcăm unul de la un capăt, altul de la celălalt, să ne întâlnim la mijloc şi să întindem mâinile înlănţuite către cer.

Oamenii ne vor privi de jos, nedumeriţi şi invidioşi şi nu-şi vor da seama cum mâinile noastre împreunate nasc aripi întinse înaltului şi ne poartă  până la al nouălea cer. Vom plana lin deasupra lor, fără să privim înapoi ochi în ochi, mână în mână, cu buzele unite în cel mai tandru sărut. Inimile noastre vor deveni una şi vom reface noi armonia de început de lume.

Oamenii ne privesc invidioşi, iubitul meu. Urăsc dragostea noastră neînţeleasă şi aruncă în ea cu săgeţi de gheaţă din sufletele lor împietrite. Să nu priveşti la ei. Priveşte în ochii mei şi hai să-ntindem aripile spre infinit. Un vis eu, un vis tu, te iubesc eu, mă iubeşti tu… Aripi albe de lumină orbitoare ne ascund şi ne apără dragostea. O aripă eu, o aripă tu, zbor înalt în doi, visul nostru deasupra lumii.

Sursa foto: milvus.ro