Prima zi de şcoală, cu amărăciune

scoala4Prima zi de şcoală. Oraşul fierbe, străzile-s blocate, mijloacele de transport în comun înţesate, multe flori, strălucire, cadouri. Nu e mai şcoala ce era odată. Copiii îşi etalează noile achiziţii, hainele şi ghiozdanele de firmă, tabletele, telefoanele de ultimă generaţie, maşina primită în dar drept premiu că au trecut clasa anul trecut. Merg la şcoală mai mult pentru socializare şi pentru că ingrata asta de societate îi obligă să obţină nişte diplome pe care nu le pot obţine din faţa computerului de acasă. Îi aşteaptă clase noi, frumoase, în care părinţii şi educatorii au investit bani mulţi din fondul anual al clasei. Mult mai mulţi decât îşi va permite guvernul să aloce şcolilor de stat vreodată. Pentru că părinţii vor ca copiii lor să aibă condiţii optime de studiu, să nu-şi rupă hainele scumpe prin bănci vechi şi roase de vreme. Să se simtă bine, altfel nu merg la şcoală. Nici aşa nu e sigur că vor sta mai mult de o zi pe acolo… prima_zi_de_scoala2Oraşul are tentaţii multe şi importante, mult mai interesante decât lecţiile predate la clasă de profesori anoşti şi nervoşi, depăşiţi de situaţie. Doar ăia mici mai ştiu ce înseamnă cu adevărat 4 ore de şcoală şi asta până ajung la concluzia că intelectul lor e mult superior nivelului clasei. După care luptă cu toate puterile să-l scadă exponenţial până la nivelul ultimului golan de pe stradă. Pentru că aşa-i cool…

prima-zi-de-scoala-la-tara-elevii-din-ciurila-se-trezesc-la-4-dimineata-sa-urce-pe-singurul-microbuz_1E prima zi de şcoală şi pentru copiii din sate uitate de lume. Numai că pe ei nu prea îi bagă nimeni în seamă. Dorm puţin, că drumul până la şcoală e lung. Şi-au adunat din timp rechizite pentru care părinţii au rupt de la gură să le cumpere. Puţine, dar cu atât mai îndrăgite. Îmbracă uniformele curate, poate aceleaşi ca anul trecut. De cele mai multe ori nici nu au uniforme pentru că  sunt mult prea scumpe şi părinţii nu şi-i le permit. Se îndreaptă cu emoţie ţinându-se de mână către şcolile în care au învăţat cândva până şi bunicii lor.  Clădirile stau într-o rână, cu o spoială de tencuială nouă pe exterior în cele mai bune cazuri. Clasele îi aşteaptă obosite, cu bănci bătrâne care poartă scrijelite în scândură gânduri demult uitate, cu podele tocite de atâtea perechi de ghete ce-au călcat vreodată pe ele, cu pereţi coşoviţi  purtând tablouri şi citate vechi, atât de vechi că nici ei nu le mai citesc, le-au învăţat pe dinafară. 2_75690000Aici părinţii nu au ce să investească. Abia îşi duc traiul de azi pe mâine, sau consideră că aşa cum au învăţat ei să scrie şi să citească, vor învăţa şi odraslele lor. Doar nici nu au nevoie de mai mult în viaţă. Autorităţile locale, alese din rândul celor pentru care şcoala a fost chinul vieţii lor găsesc bani pentru sedii luxoase de primării, pentru un bar, două, pentru un asfalt până la poartă, niciodată pentru şcoală. Profesorii încearcă să supravieţuiască cum pot şi se trezesc bătrâni la aceleaşi catedre de la care au predat zecilor de generaţii trecute prin faţa ochilor lor. Se bucură ca de o reuşită personală când elevii lor merg mai departe la liceu şi apoi la facultate. Îi cunosc pe toţi pe nume, le-au urmărit evoluţia şi povestesc despre ei cu mândria unui părinte.  Au o amărăciune… în ultimul timp, deşi din ce în ce mai mulţi reuşesc să plece, puţini sunt însă cei care îi fac cu adevărat mândri. Copiii tânjesc şi acolo după traiul celor de la oraş şi copiază cu fidelitate tot ce văd la televizor. Pleacă copii buni şi se pierd undeva pe drum, atraşi de tentaţiile cu străluciri de suprafaţă ale traiului fără nici o grijă.

Peste toate acestea, de douăzeci de ani învăţământul se tot schimbă, după bunul plac al celor ajunşi vremelnic la conducere. Examene noi, sau vechi, schimbate, redenumite, reinventate, toate înpovărând o şcoală depăşită de situaţie. Bani mulţi ceruţi pentru cărţi noi şi caiete speciale, fişe de lucru de multe ori nefolositoare, la care mulţi pot doar visa. Examene care încearcă să-i uniformizeze pe toţi, fără să investească nimeni în dotări uniforme în privinţa materialelor de studiu. Rechizite prea scumpe pentru buzunare prea goale şi multă tristeţe în privirile celor ce ar vrea să-şi poată depăşi condiţia învăţând. Rechizite inutile pentru cei ai căror părinţi aruncă cu generozitate bani pe cadouri de ultimă generaţie. Superficialitate multă, dictată din scaunele comode ale unui minister prea puţin luat în seamă până şi de cei ce-l conduc. Examene noi pentru copii mici, aceeaşi superficialitate la nivel înalt. Bine aţi revenit la şcoală copii! V-aş ura ca noul început să vă aducă multă poftă de viaţă şi să vă trezească interesul pentru descoperirea altor şi altor lucruri noi pe care şcoala vi le poate dezvălui. Sper să terminaţi cu bine acest an plin de noi provocări şi să deveniţi mai responsabili până la finele lui. Încă mai sper…

2 comentarii

Din categoria Cotidian

2 răspunsuri la „Prima zi de şcoală, cu amărăciune

  1. Reblogged this on Un blog cu rock and commented:
    Exact

    Apreciază

  2. Ei, tare mi-a mai plăcut cum ai punctat începutul ăsta de an școlar… trist, dar adevărat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s