Să ne râdem puţin, zic!

Ei, dragilor, v-aţi săturat de muncă până la ora asta? Hai luaţi o pauză că azi nu e zi de lucru, cel puţin în privinţa mea. Ziua mea a început pe dos, alandala, aşa cum văd că încă persistă. Să vă povestesc şi vouă cam cum arată dimineaţa unei femei obosite.

De câteva seri am de lucru până peste cap aşa că mă apucă lejer ora 2 noaptea cu ochii în computer, că de, m-a mâncat în fund ca pe maimuţă acum câţiva ani să mă fac contabil. Acum trebuie să îndur, ce naiba să mai fac. Nu că orice altceva te-ar mai ajuta să supravieţuieşti în ţara lui Papură Vodă azi.

Ieri, o zi de coşmar, plină de nervi şi frustrări, venite mai ales din afară. Că trebuia să mă facă Dumnezeu pe mine simţitoare să mă doară sufletul pentru toate animalele nedreptăţine şi obidite din ţara asta şi să mă trimită pe lume tocmai în ţara brutelor fără discernământ. După ce m-am enervat pe Ponta că nu are creier (de parcă aş putea să-i stimulez eu producţia de celule cenuşii dacă le omor pe ale mele), pe CCR că e condusă de un idiot care a găsit de cuviinţă să facă glume proaste exact în momentul nepotrivit, pe un nemernic de preşedinte care s-a grăbit să semneze condamnarea la moarte a unor câini nevinovaţi fără să se mai gândească şi la consecinţe, pe toate brutele de pe facebook răsărite ca ciupercile după ploaie de când cu scandalul câinilor, dornici să ucidă şi să jignească pe oricine sub protecţia anonimatului, am ajuns acasă frântă de oboseală şi am luat munca din capătul celălalt. Apropo, ieri am descoperit că naziştii sunt în floare pe facebook şi chiar nu se mai jenează să-şi ascundă svastica şi idolul Hitler. Am blocat câţiva din ăştia, culmea, toţi de prin Galaţi. O fi vreun cuib de vipere pe acolo şi eu habar nu am? În fine, m-am convins că mama idioţilor e veşnic gravidă şi se înmulţesc ăştia chiar mai repede decât pensionarii -care se ştie că la noi sunt specia cea mai prolifică.

Bunnn… Ajung acasă şi dau să transmit o declaraţie pe salarii, nu de alta, dar să nu mă aglomerez luna viitoare. Nu era obligatoriu s-o depun ieri, angajatorul e cu raportare trimestrială, dar de, m-a mâncat, doar ce v-am zis. Şi bine că m-am scărpinat că am constatat frumos că mi-am înnoit certificatul digital, dar nu m-am mai deranjat să anunţ şi Ministerul de Finanţe despre asta. A trebuit deci să descarc confirmări, să le trimit şi să aştept aprobări să pot transmite. Noroc că nu am avut luna asta nici o alta declaraţie de transmis că ar fi curs amenzile gârlă.

Muncesc eu în continuare până noaptea târziu, îngheţată ca vai de mine, adorm şi mai târziu iar dimineaţa, ca de obicei, mă trezeşte vecinul cu al lui radio România Actualităţi la 5,30. Înjurăturile de rigoare, nervi, televizor, baie, somn în două picioare. Nu apuc să-mi fac cafeaua că nu mă lasă câinele care vrea disperat afară. Trag treningul pe mine cu ochii cârpiţi, iau şi o geacă (să nu cumva să-mi îngheţe sămânţa), iau punguţa, cheile din geantă, deschid uşa şi dau câinele afară. Mă uit nedumerită cu o zbugheşte pe scări în jos şi-mi dau seama când ajunge la parter că nu-i pusesem lesa. O chem înapoi. Se întoarce sărăcuţa, că de, e mai cuminte decât mă-sa şi mai înţelegătoare. Îmi linge mâinile până îi pun lesa şi ieşim împreună. Afară calc într-o baltă dubioasă chiar lângă tomberonul de gunoi, unde mersesem să aruncăm regulamentar punguţa cu răhăţelul. Un maidanez din ăsta odios se înfiinţează lângă noi cu chef de joacă şi-i fură Karei băţul din gură. Mare hoţ. Mă întorc în casă, pun apa în ibric să fac cafeaua şi uit până la urmă să-l pun pe foc. Când mă trezesc e prea târziu şi trebuie să plec.

Ajung la birou şi constat că m-am îmbrăcat total necorespunzător pentru vremea de afară. Dimineaţa, pentru prima dată după zile întregi mi s-a părut că e cald. În consecintă mi-am luat dress subţire, fustă de triplu voal de mătase şi un puloveraş care nu ar ţine de cald nici sobei. Acum mi-au îngheţat picioarele, tremur şi-mi vine să-mi bag ceva în actele de pe birou, că nu sunt în stare să mă concentrez pe ele. Bun… Deci, m-am trezit devreme dar nu am făcut nimic, nici măcar cafeaua nu mi-am băut-o. E cazul să iau o pauză,  să vă pun la curent cu ameţeala mea şi să împart cu voi nişte bancuri. Dacă tot îmi ies toate pe dos, măcar să râdem, mă gândesc!

Medicul se plimba cu sotia pe o alee, in parc. La un moment dat, o tanara cam sumar imbracata, il saluta pe medic toata numai zambet, privindu-l oarecum insinuant. Sotia, contrariata, il intreaba:
       – De unde o cunosti pe domnisoara?!
– Ei, de unde o cunosc?! Am cunoscut-o din motive profesionale.
Sotia se gandeste putin, apoi intreaba din nou:
– Vorbim despre profesia ta sau a ei?- Draga, ginecologul meu ma cunoaste mai bine decat tine.
– Normal , pentru ca eu sunt un simplu utilizator, or el este
administrator de retea.

O familie a gasit in cutia postala doua bilete la concert si o
scrisoare: „Ghici de la cine?”
Intorcandu-se tarziu de la concert, isi gasesc apartamentul gol, iar pe masa un bilet: „Ei, ati ghicit?”

Ce fac doi politist intr-un dulap?
Echipa mobila…

Surub dragut doreste sa faca cunostinta cu o piulita. Sau cu mai
multe. Lungimea permite…

Sotul se cearta cu sotia:
– Vorbesti ca o idioata!
– Vorbesc, ca sa fie pe intelesul tau!

– Ce mai faci, draga?
– Sunt suparata! Sotul meu m-a ofensat grav!…
– Cum asa?
– L-am rugat sa-mi dea 1000 RON, ca sa ma duc la un cabinet de infrumusetare, iar el s-a uitat la mine si mi-a dat 2000!

– Domnisoara, va privesc si n-am cuvinte…
– Dar bani ai?

– Dragule, ce ai facut tu ca sa meriti o sotie ca mine?
– Nu stiu, dar promit sa nu mai fac!

Fata: – M-am indragostit de vecinul nostru si voi fugi cu el.
Tatal: – Foarte bine, n-ai sa vezi nimic de la mine, nu voi mai
investi timp si bani in tine.
Fata: – Tata, eu citesc scrisoarea lasata de mama!

– Vecine, am o mare durere! Mi-a fugit căţelul de acasă!
– Ciudat, când ţi-a plecat soţia, nu ţi-ai făcut atâtea griji.
– Bineînţeles, soţia mea nu avea trei medalii de la expoziţii internaţionale!

O doamnă intră într-un magazin de arme.
– Daţi-mi vă rog un Beretta, calibrul 45.
Vânzătorul:
– Pentru apărare?
– Nu, pentru apărare mi-am angajat un avocat!

Sotul isi asteapta sotia langa un salon de infrumusetare. Aceasta iese si intreaba cochet:
– Na, ce spui?
Sotul, privind-o, ii raspunde:
– Macar ai incercat!

Un client intră furios în magazinul unui comerciant de câini:
– Boxerului, pe care mi l-ai vândut acum o lună, i-ai prezis 14 ani de viaţă.
– Sigur ca da.
– Află că, a murit ieri.
– Atunci înseamnă că, ieri a implinit 14 ani.

O voce disperata la telefon, la ora cinci dimineata:
– Alo! Salvarea?
– Da.
– Veniti repede, caci in curte e un nebun care suna goarna si ne
aduce la disperare pe toti.
– Imediat, dati-ne adresa!
– UM 07177.

– De ce fotbalul feminin e atat de slab dezvoltat?
– E greu sa gasesti 11 femei care sa accepte sa se imbrace la fel.

O pereche de proaspat casatoriti ieseau din biserica. Doi baietei
stateau si se uitau la ei. Unul il intreaba pe celalalt:
– Vrei sa ii sperii?
– Da.
Acesta se duce spre mire si striga:
– Tataaaaa!!!

– Cu ce se ocupa sotia ta?
– E programatoare!
– Interesant.
– Da. Scorpia nu pleaca niciodata de-acasa, fara sa-mi faca programul zilnic!.

Sotia se întoarce de la shopping si-i spune sotului:
– Am pentru tine doua vesti. Cea proasta: am cheltuit toti banii.
Cea buna: te iubesc asa sarac, cum esti!

Ei, v-aţi distrat? Acum încă unul de actualitate, să vă treacă cheful de glumă (colega mea zice că pe ăsta trebuie să-l punem în ramă pe perete):

– Va atragem atentia ca salariul dumneavoastra este confidential.
– Nu va faceti griji, si mie mi-e rusine sa spun cu cat ma platiti.

Hai, să aveţi o zi însorită şi frumoasă! Şi mai caldă decât a mea!

P.S. Dacă aveţi şi voi câteva zâmbete de împărtăşit, sunteţi invitaţii mei. Trebuie să combatem cumva legile alea idioate ale lui Murphy, nu ? 🙂

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria jurnal

13 răspunsuri la „Să ne râdem puţin, zic!

  1. Mulțumesc! Chiar m-am râs. 🙂

    Apreciază

  2. Dan

    Am râs la bancuri dar apoi mi-am reamintit de introducerea contabilicească. Măi, Lucia, cum poţi amesteca două chestii atât de opuse ca şi conţinut ?
    Pentru mine contabilitatea este şi va fi un mister. Zic „mister” ca să fiu drăguţ. Mai degrabă îmi dai un metru pătrat de hieroglife şi zău că înţeleg mai mult din ele decât din fluturaşul meu de salariu. 👿

    Apreciază

    • EI, dar nu le amestec! Nu ai văzut că le-am pus separat?
      Ia vezi că-mi pun mâinile în şold acum şi te iau la întrebări! Păi tu ai impresia că noi contabilii suntem doar nişte urâcioşi cu chelie cărora nu le smulgi nici o grimasă de pe faţă? Aşa sunt ăia din minister care ne schimbă codul fiscal după cum se trezesc dimineaţa: dacă au freza pe dreapta mai pun, dacă e pe stânga mai taie (taxe, bineînţeles). Noi ăştia, mai mărunţi sunte oameni normali. :))))) cel puţin în parte! Ai văzut şi tu că eu numai normală nu pot fi…
      Scriind articolul şi râzând de una singură în birou mi-am adus aminte de învăţătoarea fie-mii care-mi povestea odată, într-un moment de tihnă în bucătărie, că i se întâmplă să pună ibricul de cafea pe foc dimineaţa şi să se apuce de corectat lucrări între timp. Uita de ibric, apa începea să fiarbă şi din când în când ea o apostrofa: „Şşşşşşttt! Linişte!” Fiecare avem câte un stres…

      Apreciază

      • Dan

        Cu chelie, nu. Da’ urâcioooooşi, uaileuuu… 😆
        Şi be) ai uitat de mânecuţele ale negre … 😛

        Apreciază

        • Ei, n-am uitat! Intenţionat le-am omis! :)))) Hai măi că nu-i dracul atât de negru pe cum pare… Sunt şi contabili drăguţi şi veseli.

          Apreciază

        • Dan

          Uite că mi-am amintit. La un moment dat, la unul din fostele locuri de muncă a venit o nouă contabilă şefă (sau, mă rog, directoare economică c-avea şi Financiarul în subordine). Şi unul din colegi l-a întrebat pe altul care o văzuse intrând în birou : „Cum arată, mă ?”
          „Pfuuuaiii… îi aşa de bună că zici că nu-i contabilă !”
          Acuma-s rău. Că ştiu, măi Lucia, că sunt şi excepţii.

          Apreciază

        • Măi, adevărul e că există un anumit tipar printre contabile. În general sunt grase şi cu fundul mare, de la prea mult stat pe scaun. Nu prea ai timp de mişcare când te apuci de meseria asta, ba, dacă mai eşti şi dedicată în totalitate, chiar uiţi de tine. Noroc că mai suntem şi noi, astea… mai puţin dedicate 🙂

          Apreciază

  3. Hai, Lucia, că m-ai pus pe gânduri cu comentariul legat de tiparul contabilelor! 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s