Trenule, trăsură mică…

Priveam zilele trecute un reportaj din Cambodgia. Oameni săraci pe care războiul i-a trimis cu câteva zeci de ani în urmă. Ingenioşi însă, reuşesc cumva să supravieţuiască şi să ţină pasul cu lumea exterioară. Au suplinit lipsa trenurilor cu cu un soi de cărucioare pe şine, cam în genul cărucioarelor cu rulmenţi cu care înlocuiam noi karturile, copii fiind. Cei de vârsta mea ce au copilărit la ţară, îşi aduc cu siguranţă aminte de ele. Ale lor au motoare pe benzină şi sunt ceva mai mari… ca nişte drezine din care au rămas doar osiile cu roţi şi o platformă de lemn. Cu aceste cărucioare se deplasează de la o regiune la alta, de la un sat în celălalt, câştigându-şi pâinea de zi cu zi. Oricât de rudimentar ar părea mijlocul acesta de transport care atunci când plouă devine de nefolosit, pentru că la ei plouă, nu se încurcă, reuşesc cumva să ajungă la timp de fiecare dată unde au nevoie.

În România anului 2013, la primii fulgi de nea căzuţi în luna octombrie, trenurile au început să numere sute de minute întârziere. În timp ce în celelalte ţări europene -cu care încă avem pretenţia să fim egali- se circulă cu trenuri de mare viteză care străbat sute de km în câteva zeci de minute, noi aşteptăm cuminţi să ne dezăpezească cineva drumul pentru trăsurica amărâtă de zi cu zi. Amărâtă, amărâtă, dar dacă ar fi să ne luăm după preţul biletului ai avea impresia că circulăm c TGV-ul francezilor! Autorităţile ridică din umeri pentru că de fiecare dată sunt luate prin surprindere, coducerea CFR călători se încurcă în explicaţii din cele mai aberante. Ba că au căzut copaci pe linie, ba că s-au rupt cablurile de alimentare…

Nu spun că nu se pot rupe copacii, dar există nişte utilaje special concepute pentru defecţiuni pe linie, care ar fi putut să remedieze situaţia în câteva minute, nu în ore întregi de nervi şi stress. Iar dacă linia de înaltă tensiune se reface mai greu, la Electroputere Craiova se făceau odinioară cele mai bune locomotive diesel din lume (după cum vedeţi nici măcar nu am pretenţia unui TGV). Nu mai sunt? Le-aţi vândut la fier vechi ca să vă puteţi plăti primele grase de şefuleţi amărâţi într-o companie de stat? Ei, tocmai de aceea, să avem pretenţia să fim primiţi ca membri cu drepturi depline în spaţiul Shengen şi noi să nu avem condiţii de deplasare nici măcar ca în India, e inadmisibil.

Avem maşini multe, taxe de mediu mai mari decât valoarea maşinilor, taxe pe autostrăzi, pe poduri, rovignete, accize, dar nu avem autostrăzi, infrastructură, drumuri. Dacă intri într-un sătuc la câţiva km de Bucureşti rişti să-ţi rupi maşina prin hârtoape. Ba rişti s-o faci praf chiar şi pe străzile Bucureştiului, dacă mă gândesc bine.  Mai nou, guvernanţii s-au gândit să ne facă o surpriză şi să schimbe din nou codul rutier. După ce s-au decis la majorarea cu peste 50% a rovignietei lunare, a venit şi rândul amenzilor să crească. Şi nu aşa, oricum, ci de câteva sute de ori.

Acum, nu că sunt cârcotaşă, dar tu stat român vrei să mă limitezi pe mine, şofer cu experientă, că circul cu 50 de km pe oră în localitate şi 70 în afară şi să mă faci să plătesc gras dacă nu respect viteza legală, dar nu-mi oferi şi alternativa de a ajunge în timp util în celălalt colţ al ţării? Înţeleg, merg prin localităţi cu viteză mică, să evit accidentele, dar dacă mă grăbesc de ce nu pot exista şi şosele de centură viabile, care să-mi permită să ocolesc localităţile respective? Poate nu am nevoie să trec să mă plimb prin ele, poate de viteza cu care ajung eu dintr-un loc în altul depinde viaţa unui om. Cum de te-ai gândit tu statule, umflatule, doar să mă mai jupoi puţin? Din cauza corupţiei fondurile europene alocate României tocmai pentru lucrări de infrastructură, au fost consumate abia la jumătate. Şi ce s-a consumat s-a dus pe studii de fezabilitate, consultaţii şi tot felul de măgării care au mutat banii din buzunarul Europei în buzunarul unor băieţei deştepţi, fără să se concretizeze nimic palpabil. Autostrăzile noastre cresc precum Degeţica din poveste – într-o viaţă cât la alţii într-o lună.

Apoi, odată mâncaţi banii, lucrările pot să şi stagneze, ce naiba! Poate mai schimbăm o bordură, mai turnăm un asfalt peste cel deja turnat luna trecută, ne mai batem joc de câte un pod ca cel de la Agigea, încărcându-l cu straturi peste straturi de bitum, fără să ne treacă prin cap că o avea şi el, podul ăla, o structură de rezistenţă care o să cedeze până la urmă sub presiunea atâtor tone adăugate şi uitate pe el. În ultimă instanţă,  poate ne îndurăm şi ne întoarcem la trăsurile anilor 1900. Ce alea nu erau bune? Unde nu mai pui că sunt şi ecologice, bălegarul de cal fiind un excelent îngrăşământ, nu poluează precum gazele de eşapament. Ce dacă vom circula cu cel mult 4 cai? Cine ne grăbeşte aşa?

E exact ca-n bancul cu ardeleanul  de care voia să divorţeze nevasta după ani întregi de căsnicie, pentru că era săraca tot virgină. Întrebat fiind de judecător de ce încă persistă situaţia asta şi ce are (sau nu are) de nu poate să-şi ducă la îndeplinire îndatoririle de sot, acesta calm şi molcom a răspuns : „Apăi, domnul judecător… am cu ce, de putut pot, dar de ce atâta grabă?!” .

Acum Europa se pregăteşte serios să ne întrebe mucalit „De ce atâta grabă?” şi să ne mai ţină pe tuşă o generaţie, două, până vom reuşi să ieşim cumva din viteza aia de melc cu cochilie de împrumut în care ne tot împiedicăm de 20 de ani încoace. Între timp statul nostru trebuie să mănânce, să se întreţină, săracul, aşa gras cum este şi ne pune taxe peste taxe şi amenzi peste amenzi, având grijă de data asta să stabilească şi termene clare de recuperare a amenzilor datorate, nu ca până acum. Că singura noastră grijă, asta a rămas.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Cotidian

3 răspunsuri la „Trenule, trăsură mică…

  1. Poi, deh… chiar așa – ce atâta grabă? Că graba strică treaba doar! 😀
    La capitolul cu amenzile… ehe… mâ gândeam cu groază, în calitate de locuitor al țării ăsteia slab productive și mai mult axată pe consum, de unde – Doamne, iartă-mă, că simt nevoia să scriu două cuvințele mai neortodoxe! 😳 – crede bancherul ăsta prost, de-și zice Stat, că o să-și tragă dobânzile?! Poate din reciclarea pet-urilor de Coca Cola și-a cutiilor de bere?! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s