Lacrima Maicii Domnului

O admiram încă de copil. Se numeşte Hoia -în mod ştiinţific, Lacrima Maicii Domnului- denumirea populară.Fotografie-0340

Viaţa îţi dă la un moment dat prieteni pe care nu-i mai cere înapoi. Ţi-i lasă să te bucuri de ei şi peste ani, chiar dacă nu sunteţi aproape unul de celălalt şi chiar îţi păstrează vii în minte amintiri ce în mod normal s-ar estompa şi ar dispărea. Eu am o astfel de prietenă pe care o preţuiesc, chiar dacă distanţa ce ne desparte e atât de mare încât nu ne putem vedea decât din an în Paşte… Am copilărit împreună. Eu copil slăbuţ şi palid de ţărani, ea o domnişorică descendentă dintr-o veche familie de boieri ai locului. Eu cum mamă, tată, frate, animale de toate neamurile, ea cu bunică, mamă şi soră. Tatăl, o brută violentă şi fără suflet, le făcuse un singur bine în afară de a le da viaţă : plecase la timp şi le lăsase să se îngrijească una pe alta, singurele. Le era bine. Invidiam armonia casei lor. Până şi casa, cu mobilele vechi de lemn masiv şi rămăşiţele generaţiilor de strămoşi ce trăiseră în ea, era un basm. Avea scară înaltă cu acoperiş plin de iederă şi sonerie la poartă. Eu aveam casă nouă şi practică, mai mică decât mine şi poarta legată cu drug de fier. Iedera nu creştea pe casa mea, era prea tânără. Nu-i plăcea probabil decât pe casele cu tradiţie. Eu aveam grădiniţă de flori, ele aveau o Lacrimă. Fotografie-0338Trona în geamul de la bucătărie cu lăstarii ei încâlciţi şi frunzele grase, ca o păpuşă veche nepieptănată. Nu îndrăzneam s-o ating, mi se părea că fac un păcat. E adevărat că şi ochii de vultur al Manei stăteau tot timpul pe ţărăncuţa cu care se juca nepoată-sa. Şi avea Mana o privire, de-ţi venea să intri în pământ, să nu te mai vadă! Mă mulţumeam s-o privesc de la distanţă de câte ori le păşeam pragul, sau din drum, când perdeaua de la bucătărie îi lăsa florile să se lăfăie în toată splendoarea. Era ciudată cu florile ei albe, ca de ceară, cu mijlocul rozaliu. Pe vremea aceea credeam că nu există floare mai frumoasă. Nici măcar Floarea de Colţ nu putea egala în ochii mei splendoarea acestei minunăţii a naturii. Am crescut dorindu-mi-o. De-a lungul timpului pasiunea mea pentru flori a adunat în grădiniţă cam tot ce întâlneam în cale şi în glastre vreo 50 specii diferite de plante de apartament. Sufocasem geamurile casei cu flori, iar grădina era de poveste. Erau persoane care treceau pe uliţă doar ca să vadă grădiniţa de care vorbea toată lumea. Şi nu mă laud de data aceasta. Dar Lacrimă nu aveam. Lacrimă avea doar Mana şi ea era singura persoană căreia nu îndrăzneam să-i cer un lăstar. Peste ani, mult după moartea Manei şi plecarea mea de acasă, într-un drum la părinţi am trecut ca de obicei pe la Tanti Nuţi, rămasă de data aceasta singură. Mama se dusese demult la cimitir, lângă soţul ei, Leti şi Tania se stabiliseră în Timişoara… Tanti Nuţi rămâsese singură cu pisoii (avea unul negru suberb în timpul acela) un căţel şi 10 găini, fiecare cu numele ei. Nu am trecut niciodată pe acasă, fără să merg şi la dumneaei. Era un ritual sfânt. Dacă s-ar fi întâmplat să plec de acasă fără s-o văd ar fi fost ca şi cum nu mi-aş fi văzut părinţii. Am îndrăznit şi am cerut pentru prima dată, un lăstar. Apoi, la fiecare vizită ceream şi primeam câte un lăstar de Lacrimă. Îl purtam cu grijă, să nu cumva să-l rup, sute de km până acasă la mine. În plantam, îl priveam mândră cum creşte ca din apă şi-mi îmbracă casa. Într-un an-doi, înainte de a înflori, o boală neştiută mi-l ucidea, chiar fără să-mi dau seama. Hoia moare privindu-te. Îţi zâmbeşte în fiecare dimineaţă, stă verde şi dreapta, nemişcată, până te trezeşti într-o zi că e deja moartă.  E ca o mama care se stinge încet, suferind în tăcere, de teamă să nu-i ingrijoreze pe copii. De regulă copiii află când e deja prea târziu şi nu mai pot face nimic. Aceasta este Lacrima Maicii Domnului. De ce îi spune aşa? Pentru că fiecare floricică de ceară secretă în loc de polen, nectar. Picăturile de nectar se adună în mijlocul roz şi cresc până devin atât de grele că trebuie să plece. Floarea plânge atunci cu lacrimi dulci de nectar parfumat, aşa cum trebuie să fi fost cândva lacrimile Maicii Sfinte la poalele crucii pe care îi era răstignit Fiul. La ceas de seară răspândeşte un parfum suav de miere coaptă, ca-n grădina Raiului, înainte ca Adam şi Eva să fie ispitiţi.E o minune faţă de care nu poţi rămâne indiferent, oricât de rece ai fi. Fotografie-0332Eu nu am reusit să păstrez niciuna din plăntuţele aduse cu grijă de acasă, din planta mamă obsesie a copilăriei mele. Ajunsă în Bucureşti am primit de la o colegă de serviciu părintescul sfat de a fura lăstarul dacă vreau să-mi trăiască. Ceea ce am şi făcut cu proxima ocazie. Acum am o minunăţie de floare parfumată, ce mă răsfaţă cu splendoarea sa din primăvară până în toamnă. Florile cresc, lăcrimează, pică şi pe aceeaşi inflorescenţă dau altele noi, până când frigul toamnei le obligă să adoarmă puţin. Fotografiile sunt cu Lacrima mea, minunea de care sunt ataşată sufleteşte ca de un om drag. Fotografie-0336Dacă aveţi ocazia s-o întâlniţi undeva, opriţi-vă o clipă şi trimiteţi un gând pios celei care în mărinimia Ei i-a împrumutat cu generozitate numele. Merită cu prisosinţă.   Fotografie-0370 Fotografie-0371 Fotografie-0372

Reclame

37 comentarii

Din categoria Imagini, Uncategorized

37 de răspunsuri la „Lacrima Maicii Domnului

  1. Cum se „înmulţesc” aceste „lacrimi” (în afară de credinţă şi iubire)?

    Apreciază

    • Prin lastari. Procesul de înmulţire e destul de uşor. Se rupe un lăstar, se pune în apă până prinde rădăcină, apoi în pământ. După aceea are nevoie de ceva condiţii să înflorească şi să reziste. Nu-i place să fie deranjată prea des şi nici udată prea tare. Nu-i place frigul, nici căldura excesivă. Vrea lumină, nu soare puternic. Dacă are toate condiţiile e una din cele mai frumoase însoţitoare. 🙂

      Apreciază

  2. Dan

    Eu aici am o problemă… Am auzit și eu chestia asta cu furatul. Doar că, am mai spus asta și cu altă ocazie deși nu prea am fost crezut, eu nu am furat niciodată nimic de la nimeni. Până la 6 ani am crescut la bunici într-un sat din Moldova. Și fiindcă în acel sat erau câțiva care aveau astfel de preocupări mai puțin ortodoxe mâhnind oamenii care munceau cinstit, preotul făcea vorbire aproape în fiecare predică despre păcatul furtului, doar-doar i-o potoli pe hoți. În plus, bunica avea o vorbă atunci când descoperea că-i mai lipsea câte ceva de prin bătătură : Dumnezeu îi usucă mâna celui ce i-a ceva ce nu-i al lui !
    Și-mi amintesc că am făcut câteva exerciții ducând o mână la spate și încercând să mă folosesc doar de una și nu prea mi-a plăcut ce a ieșit. 😆

    Apreciază

    • :))))))
      Ei, dar nu am furat nimic să păgubesc pe cineva. Doar un lăstar dintr-o scară de bloc şi până şi pentru ăla am zis „bogdaproste”, jur! 🙂 Nici măcar floarea nu a suferit, eu sunt genul de om care suferă şi pentru o frunză ruptă, dar pentru mai mult!

      Apreciază

  3. Delicată mai e floarea asta… eu o știam de Ceară, mi-amintesc că-n copilărie am rupt o floricică odată, suficient cât să-mi iau porția de dojană din partea bunicii… are o textură aparte minunea asta… 🙂

    Apreciază

  4. cîtă liniște aduce blogul tău

    Apreciază

  5. Die Blume (Porzellan-Blume) ist sehr schön. Gruß, Wolfgang

    Apreciază

  6. mulțumesc! Am pus-o pe pagina mea de facebook. Am și eu o floare de aceasta.

    Pr.Dr.Dumitru Ichim
    Kitchener, Ontario

    Apreciază

  7. iubesc florile de cireș și mă bucur imens găsindu-le pe blogul tău. Mulțumesc pentru vizită și poate mă vizitezi și pe YouTube. Ai niște poezii interpretate fantastic de Lucian Dumbravă.

    Apreciază

  8. Ghioceii și Lacrimile Maicii Domnului au mare succes pe pg. mea de facebook

    Apreciază

  9. Eugenia Rau

    Si eu am aceasta floare minunata,si astazi am observat ca are un bobocel din care urmeaza sa iese o floricica!Sper doar ca va iesi,deoarece afara sunt cam 30 °… si dupa cum am citit ,ele au nevoie de 17° 🙂

    Apreciază

    • Va inflori cu siguranta. Doar să aveţi grijă să nu fie în plin soare. are nevoie de lumină, dar nu de razele soarelui direct pe frunze, se ard foarte usor. Din când în când s-o pulverizaţi cu apă pe frunze şi să-i vorbiţi des. Să-i spuneţi că e frumoasă şi vă e dragă. Eu îi sărut frunzele de fiecare dată când trec pe lângă ea. 🙂

      Apreciază

  10. Mihnea

    Ce se intampla daca bei o lacrima?

    Apreciază

  11. sandu

    da foarte frumos,am si eu o floare ca asta ,dar am inceput sa am o problema cu ea si nu gasesc nimic cu ce so tratez,din pacate incetul cu incetul se pierde.a inceput sa faca pe frunze niste pete iar crengutele se usca,nu stiu unde sa mai caut ceva solutie ca sa o pot salva,

    Apreciază

    • Din păcate, când ajunge în stadiul acela nu o mai puteţi salva. Are rădăcinile distruse. Încercaţi să salvaţi câţiva lăstari care par mai sănătoşi. Mai mult de atât, nu aveţi ce face, nimic nu o tratează.

      Apreciază

  12. Vreau şi eu un puişor! 😀

    Apreciază

  13. carmen

    Felicitari pentru acest articol. Am si eu o Hoya, provenind dintr-un lastar gasit pe strada ( am numeroase plante muscate, violete, gloxinii, cercelusi australieni etc. provenind din lastari si frunze gasite pe strada) .Ne incanta cu frumusetea si parfumul ei minunat.Nu pot sa spun ca am ingtijit-o in mod deosebit, dar nu am mutat-o niciodata de la locul ei de pe balcon, fie iarna, fie vara. Acum are 12 ani.

    Apreciat de 1 persoană

  14. daniela

    E cineva din bucuresti care are vreun lastar din aceasta planta de vanzare ? Sau daca imi puteti spune unde as putea gasi de cumparat.

    Va multumesc.

    Apreciază

    • Nu ştiu să vă spun. Încercaţi să întrebaţi la florării. Întrebaţi dacă au sau dacă pot aduce „HOIA”. Altfel, se găseşte destul de greu şi atunci când înfloreşte nu prea face lăstari de prins. Dar puteţi găsi, sigur. Dacă om mai fi pe aici, când o să facă a mea lăstari pe care să-i pot rupe, vă dau de veste. Şi dacă mai aveţi nevoie, bineînţeles.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s