Banca din parcul toamnei

881954_600743559984298_1498265223_oAm rezervat o bancă în parcul toamnei, pentru noi doi, iubitul meu. E singură şi ne aşteaptă pe aleea cu stejari. Toată vara a adăpostit fericirea. La umbra deasă a stejarului, spătarul ei a ascultat şoapte de dor şi a ascuns sărutări calde şi dulci. A odihnit picioare bătrâne şi a adunat amintiri în urma plecării lor. A potolit nelinişti crude de copii neastâmpăraţi.

E o bancă preţioasă să ştii, chiar dacă acum toamna i-a mutat frunzele ruginite la picioare. De ai răbdare să stai s-o asculţi, îţi spune zeci de poveşti. Poveştile oamenilor ce-au fost, ale celor ce mai sunt încă şi vor veni odată cu primăvara să-şi odihnească picioarele şi să-şi ascundă dragostea acolo. Ea le-o va păstra intactă încredinţând-o porumbeilor spre pază.

În toamna asta este doar a noastră. Crengile golaşe ale stejarului vor aduna în ele şoaptele vântului şi dorurile toamnei şi vor scrie pe cerul întunecat povestea iubirii curate. Norii o vor aduna şi o vor plânge pretutindeni, făcând risipă de sentimente şi lacrimi. Oamenii se vor zgribuli sub ele.

Nu se vor bucura decât sufletele pereche ce n-au uitat să se iubească curat. Lor, lacrimile ploii le vor mângâia obrajii şi le vor spune câte o bucată din povestea noastră. Ei vor zâmbi cu subînţeles şi se vor bucura curat. Vor preţui toamna noastră şi nu o vor lăsa să moară. O vor reînvia la rândul lor, închiriind pentru scurt timp câte o bancă în parcul tomnatic al vieţii.

Ceilalţi vor pleca capul şi-şi vor strânge hainele ude pe umerii zgribuliţi. Cu ei soarta nu a fost aşa darnică, nu i-a învăţat cum să se încălzească la dogoarea blândă a altui suflet. Merg întunecaţi spre case pustii şi trec prin viaţă cu sufletele goale, adunând în ele doar vifor şi ger. Să nu te temi, dragul meu. Dragostea noastră va topi toată gheaţa ce-ar putea răzbi dincolo de umeri lor zgribuliţi, de privirile lor goale. Toamna o va împodobi cu aur de frunze şi banca ne-o va adăposti până în primăvară de toate privirile indiscrete.

Data viitoare voi închiria aleea. Vom da drumul dorului să alerge nestingherit stârnind foşnetul frunzelor învăpăiate. Iar când iarna va aşterne covor cald de fulgi peste toată fiinţa, dorul nostru va adormi liniştit sub plapuma curată, odihnindu-se şi lăsându-ne să ne petrecem iarna mână în mână la gura sobei.

9 comentarii

Din categoria Scrisorile iubirii

9 răspunsuri la „Banca din parcul toamnei

  1. Scrisorile de dragoste nu pot fi comentate, au prea mult dor în ele!
    Dar am vrut să știi că am trecut pe aici și nu am rămas nepăsător la poveștile băncii cu frunze galben-roșiatice ale bătrânului stejar!

    Apreciază

  2. Nu subînchiriezi banca și aleea? Că și eu am mult dor cu care pot să plătesc! 🙂

    Apreciază

  3. …ei, asta e! banca e ocupată, dar toamna e… la liber! ne bucurăm de ea…

    Apreciază

  4. very nice photo thank you for share it for us

    Apreciază

  5. Pingback: Banca de toamnă | Călin Hera. PA-uri şi mirări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s