Traiul în lehamite

Trăiesc de ceva timp sentimentul unui Don Quijote în veşnica lui luptă cu monştri întrupaţi în morile de vânt. Asemenea lui, mă simt  neputincioasă într-o veşnică luptă fără sorţi de îzbândă cu un sistem putred şi hapsân. Mă uimeşte până la urlet nepăsarea şi resemnarea cu care poporul român se lasă încălecat de oameni care nu au nici cea mai mică intenţie să facă lucrurile să meargă pe făgaşul normal în ţara asta. Aproape că nu-mi vine să mai scriu despre guverne vândute, despre premieri corupţi şi aserviţi unor interese meschine de grup. Şi totuşi, nici să tac nu-mi vine.

Se ştie că USL a vrut puterea cu orice preţ şi pentru asta nici un efort nu a fost precupeţit. Minciunile au curs una câte una, promisiunile de mai bine la fel, tot felul de soluţii ingenioase şi nerealiste au fost ambalate frumos şi aruncate praf  în ochii celor care i-au votat. Acum dau din colţ în colţ. Din sutele de miliarde pe care guvernul Boc le-ar fi avut la dispoziţie şi ar fi refuzat să le folosească în interesul nostru, s-a ales praful. Cu inconfundabilu-i mod de a răstălmăci vorbe pe care el însuşi le-a spus, premierul o întoarce cum îi vine bine de fiecare dată.

Au încercat să acopere lipsa banilor prin orice mijloace. De la creşteri de taxe până la somaţii peste somaţii, nimic nu le e străin.  Se experimentează cu succes blocarea conturilor şi urmărirea terţilor datornici, fără ca nimeni să observe că blocajul vine în primul rând de la instituţiile statului. Au ieşit în faţă legându-se de o falsă creştere economică bazată pe o scădere drastică a consumului.  În timp ce ei încă bâjbâie şi îşi storc creierul cu ce taxe şi impozite să mai inventeze, nivelul de trai al locuitorilor scade înfricoşător. Au pus impozite pe agricultură, impozite forfetare minime pe activităţile de turism şi restaurante (unde au băgat cu nonşalanţă orice chioşc ce vinde ceva de mâncare la colţ de stradă), au impus cote de contribuţii la pensie şi sănătate pentru persoane fizice autorizate, convenţii civile, contracte de închiriere (?) şi dacă ar putea ar pune şi pensionarii să-şi mai plătească o dată pensiile.Taxe

Ca o compensaţie au venit cu alt praf în ochi: scăderea TVA-ului la pâine. Adică, exact tichia de mărgăritar ce ne lipsea să trăim bine, cum ne ura acum câţiva ani preşedintele în funcţie. Preţul pâinii a rămas acelaşi, în timp ce guvernul nu a reuşit să-şi atingă scopul. Bugetul a rămas la fel de palid, vistieria statului la fel de goală.  Zilele trecute, cu o mină nervoasă şi posomorâtă, premierul afirma pe unul din posturile de televiziune că nu au reuşit să colecteze suficienţi bani la buget. Nu-şi dă  seama că dacă nu s-au colectat cât au sperat ei e pentru că nu mai au de unde, nu că nenorociţii ăştia de români hoţi nu vor să plătească.

În ultima săptămână, sute de mii de adrese au fost trimise agenţilor economici, punându-li-se în vedere că sunt obligaţi să-şi plătească taxele restante şi să-şi actualizeze informaţiile, pentru că au fost selectaţi în vederea unui eventual control.  Asta denotă disperarea celor ce ne conduc. Te fac să te simţi hărţuit în ţara ta chiar de guvernul care ar trebui să-ţi apere interesele. Aşa cum acum câţiva ani în urmă impozitul minim obligatoriu impus de guvernul Boc a dus la închiderea a sute de mii de firme mici, presiunea făţişă şi hărţuirea zilnică la care sunt supuşi contribuabilii duce în cel mai bun caz la încercarea de eludare a legii. Singurele consecinţe ale măsurilor „deştepte” luate de guvernanţi sunt încurajarea muncii la negru şi condamnarea la pieire a firmelor care ar fi reuştit să ne scoată din râpa adâncă în care ne afundăm.

Ai noştri guvernanţi, în loc să se trezească susţin proiecte în care bugetul pierde miliarde prin condiţiile mai mult decât umilitoare impuse de contractele încheiate la ceas de seară pentru vinderea resurselor naturale. Vânzare făcută cu preţul sănătăţii şi vieţii a mii de români care nu valorează nimic în ochii autorităţilor. Victime colaterale sunt pretutindeni, nu? Ca ultimă găselniţă, pentru că în condiţiile actuale ţara mai are puţin şi intră cu totul în insolvenţă, s-au gândit ai noştrii că mai e loc de o crestere de impozit. În consetinţă aruncă mai în glumă, mai în serios propunerea creşterii cotei unice de la 16% la 22%.Povara-fiscala--Romania-are-nevoie-de-reforma-sistemului-de-taxe- Cică pentru a ne permite scăderea cotei de TVA de la 24 la 22%. După logica lor o creştere de 6 procente aplicată impozitului asupra veniturilor din orice sursă, atât ale persoanelor fizice cât şi juridice echivalează cu o scădere de 2 procente a TVA. Cu alte cuvinte, vă reducem substanţial veniturile, ca să puteţi cumpăra un pic mai ieftin, de se va îndura comerciantul să-şi rupă de la gură ca să scadă preţul la raft.  În aceste condiţii vom ajunge să muncim pe aer, că cea mai mare parte a  venitului personal se va duce pe taxe şi impozite la stat.

Românul, cuprins de o lehamite de sfârşit de lume, tace în continuare. Apleacă capul, plăteşte şi tace. Până când? Ce se va întâmpla când nu va mai avea din ce plăti?

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Cotidian, Uncategorized

14 răspunsuri la „Traiul în lehamite

  1. Deja nu mai are din ce să plătească…știi cum e? E ca rana aia deschisă, care supurează. Orice microb ar face ca ea să tot supureze, nu contează, fiindcă nu mai simți durerea.

    Apreciază

  2. Dan

    Nu o să-ţi placă ceea ce am să spun dar, eu unul, asta vreau, asta-mi doresc. E logic că am a mă plânge infinit mai puţin decât cei aflaţi în pragul disperării. De bine de rău încă fac parte dintr-o neclară clasă de mijloc. Dar când, cu ani şi ani în urmă am tot încercat în conversaţiile pe care le tot aveam cu oameni situaţi „mai jos” să le deschid ochii asupra a ceea ce, şi cum, votează, primeam tot felul de răspunsuri ce frizau de multe ori idioţenia. Şi-am realizat că singurul lucru ce poate aduce o schimbare e ajungerea la sfântul fund al sacului. Nu mă aştept la revoluţii. Însă vreau, îmi doresc aproape, ca sărăcia să îmbrace forma insuportabilului, să scoată lumea-n stradă, să huiduie, să spargă, să trântească … La manifestări făţişe, deschise şi clare ale urii şi dispreţului faţă de clasa politică, atât cât să le tremure cururile onorabililor atunci când iau în calcul să mai apară public la pupat de moaşte sau tăieri de panglici. Poate-poate atunci se vor apuca, într-un târziu, de muncă, poate vor realiza dimensiunea dezastrului pe care l-au produs, poate se vor aduna şi îşi vor spune : „Băi, gata, ajunge cât am furat, hai să ne oprim un pic cât să resuscităm şi pe amărăşteanul ăsta care-i gata să moară”.

    Apreciază

    • Dane, ignoranţa şi indolenţa populaţiei cu drept de vot mă exasperează şi pe mine. Asta îmi dă sentimentul acela insuportabil de neputinţă. Mă tem însă că vom sucomba cu toţii înainte ca amărăşteanul mort de foame să se trezească. observ cu uimire că nimic din ce i se întâmplă nu-l face să deschidă ochii. Nu mă supăr, dincontră. În mare sunt de acord cu tine, totuşi, parcă mă revoltă faptul că sunt obligată eu să sufăr în aceeaşi măsură cu inconştienţii care ne dictează viaţa prin voturile lor idioate de mai bine de doăuzeci de ani. Nu-mi place rolul care mi s-a atribuit de societate, fără să fiu consultată. Şi nu pot să nu mă revolt.

      Apreciază

      • Dan

        Revolta asta pur „intelectuală”, pe bloguri sau reţele de socializare nu are efectul scontat. Vrem nu vrem, puterea e la cei care nu ştiu ce-i aia „tastatură”. Nu-ţi reproşez nimic. Nu mai mult decât îmi reproşez mie însumi. Există o stare de acceptare a umilinţei la nivelul, hai să nu mă feresc de cuvinte dure, prostimii, o-ncremenire în proiectul sărăciei crunte încât doar disperarea ajunsă la extrem mai poate schimba ceva. Nu dialogul nostru, al celor care folosim uzual mai mult de 100 de cuvinte este cel da natură să producă schimbări ci revolta celui care nu ştie decât să dea cu pumnul şi cu bâta.

        Apreciază

        • Nu te contrazic. Aşa este, revolta noastră nu contează nici pentru autorităţi, nici pentru prostime. Oricât m-am străduit nu am reuşit nici eu să trezesc din somnolenţă pe vreunul din cei cu adevărat afectaţi de toate măsurile astea idioate. Dincontră, au ajuns să mă considere o ciudată până şi persoane apropiate. Nu poate schimba lumea o mână de oameni, nici dacă şi-ar striga revolta în stradă, nu numai aici, în scris. Totuşi, mă ajută să mă descarc. Nu pot să tac şi să adun la nesfârşit frustrări.

          Apreciază

        • Dan

          Te înţeleg. După cum probabil ai văzut, procedez fix în acelaşi mod. Cu diferenţa că, bărbat fiind, eu aş şi bate câţiva dacă mi-ar fi la îndemână. 😆

          Apreciază

    • Cât despre trezirea clasei politice… poate alta nouă să se trezească, nu asta. Ăştia nu se mai trezesc nici în beciurile puşcăriilor.

      Apreciază

  3. Banii obtinuti de stat din taxe se intorc tot satre noi (scoli, spitale, drumuri etc.), insa, intre noi si stat, banii mai sunt vamuiti de coruptie (firmele policitienilor). Acolo se duc atat de multi bani, incat nu mai ajung suficienti la destinatie. Practic, prin marirea taxelor se acopera gaurile facute de coruptie. Dar nici asta nu le va ajunge, coruptia cere in permanent din ce in ce mai multi bani. Politica si coruptia traiesc in smbioza, una o dezvolta si o sprijina pe cealalta.

    Apreciază

    • Nu. Corectă e următoarea formulare ” Banii din taxe AR TREBUI să se întoarcă!” Aşa cum spuneţi, în momentul de faţă taxele impovărătoare puse pe noi nu merg decât la acoperirea unor găuri uriaşe în buget şi în buzunarele corupţilor. Indiferent cum ar fi distribuiţi însă, fiscalitatea excesivă nu are decât o consecinţă dezastruoasă: intrarea ţării în colaps.

      Apreciază

  4. Zilnic, chiar oră de oră, vedem și auzim aceeași tânguire a românilor, a electoratului în cele din urmă. Doar că atunci când se duc la vot (cei care o mai fac) sunt vrăjiți de vorbele candidaților și micii care sfârâie pe grătar, oferiți ca momeală. Trebuie să recunoaștem cum că zicala care spune că fiecare popor își are conducătorii pe care-i merită se adeverește. Pentru că, oricât de mult ar fi de bine intenționat un tânăr politician, după ce ajunge sus se schimbă totalmente și devine exact ceea ce a urât și a combătut.

    Apreciază

    • Mă faceţi să râd! Dacă ar fi bine intenţionat nu şi-ar schimba atitudinea imediat după ce ajunge în funcţie. Oamenii nu se schimba peste noapte, au avut aceleaşi intenţii dintotdeauna. Şi dacă de fiecare dată aşteptam alegerile să schimbam pe unul cu altul….

      Apreciază

  5. Nu, un om nu se schimbă peste noapte, dar am văzut semeni de-ai noștri care s-au schimbat radical în câteva luni și au uitat complet de unde au pornit. Sunt nenumărate exemple și în istorie…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s