Întunericul

În dimineaţa aceea i-a fost mai rău ca altă dată. O vineri grea, în care durerea nu numai că voia să-şi facă simţită prezenţa, ci avea chef s-o tortureze. S-a ridicat cu greu, a pregătit micul dejun, a dus copilaşii peste stradă la grădiniţă şi s-a întors să pună o oală cu mâncare la foc şi să facă curat. El trebuia să apară de la serviciu şi totul trebuia să strălucească până atunci, dacă voia linişte în casă. Erau atât de multe de făcut şi ea se mişca atât de greu… A apucat să aleagă nişte fasole, să pună oala la foc. S-a aşezat apoi un pic, să-şi tragă sufletul şi să lase piafenul luat să-şi facă efectul. Nu ştia de ce, în dimineaţa aceea durerea nu voia s-o lase deloc. A mai luat un piafen. De-a lungul lungilor luni de când hernia de disc o chinuia, piafenul devenise prietenul ei fidel, un soi de bomboane cae nu-şi mai atingeau demult scopul decât luat în cantităţi duble. Stomacul o durea, de mâncat nu putea mânca nimic, durerea îi dădea stări de greaţă violentă, ce-i întorcea stomacul pe dos. Nu reuşise decât să facă paturile. În garsoniera micuţă în care erau obligaţi să-şi ducă existenţa, cele două canapele pe care îşi împărţeau somnul scârţâiau nemulţumite de fiecare dată când trebuia să se întindă seara sau să se strângă dimineaţa. Aproape că ducea dorul patului de acasă pe care nu era nevoită să-l ridice şi să-l coboare zilnic. A uitat cum trece timpul. S-a auzit cheia în broască şi soţul, nervos, privind-o urât, a intrat în casă. 

  • Păi da, dormi! Nu ai avut o noapte întreagă la dispoziţie! Putoarea dracului…

Asta a fost în loc de bună dimineaţa.

  • Nu dorm, mă doare rău spatele. Iartă-mă, nu ştiu când a trecut timpul. Nu am reuşit decât să pun oala la foc. O să fac curat acum.

  • Acum, când trebuie să mă odihnesc eu! Te doare spatele, dumnezeii mă-tii cu spatele tău cu tot! Ai dormit ca mine pe scândură azinoapte!

  • ……

Nu mai îndrăznea să spună nimic. El avea chef de ceartă şi orice i-ar fi spus, nu ar fi făcut decât să amplifice conflictul. Aşa că a tăcut şi cu greu, s-a ridicat  să-şi termine curăţenia. A adunat hainele, le-a aşezat  la locul lor şi a luat mătura. Nervos şi nesatisfăcut, el a intrat în bucătărie. „Ar fi trebuit să spăl vasele înainte”, s-a gândit ea. Acum nu mai îndrăznea să intre în bucătăria minusculă, să fie atât de aproape de el. Tăcerea apăsătoare era spartă din când în când de câte un oftat prelung şi un geamăt scurt, menite să-i uşureze suferinţa. În bucătărie, cu chef de scandal, el fierbea de nervi. Oftatul acela chinuit, de femeie bătrână şi neputincioasă îl scotea din minţi. Era cu 10 ani mai mică decât el, dar era deja o epavă. Simpla ei prezenţă îi dădea o stare de nervi greu de descris. Oala fierbea liniştit lângă el. Avea nevoie să-i adauge cineva apă, dar aia nu avea de gând să se arate prin bucătărie. Să vezi ce-i face dacă strică aşa mâncarea.

Ea continua să-şi facă de lucru în cameră. Îi venea să urle de durere. Mătura o lăsase cocoşată şi nu reuşea să se mai îndrepte deloc. Stătea sprijinită de spătarul unui scaun, respirând greu, cu lacrimile curgând pe obraz, încercând să se îndrepte, să-şi mişte picioarele înfipte ca nişte cuţite ascuţite în şolduri. Rămâsese blocată şi nu îndrăznea să ceară ajutor. Stătea acolo plângând de durere, neîndrăznind nici să respire. La un moment dat a simţit cum îi zboară pe la ureche oala fierbinte. Toată casa s-a umplut de aburi şi de boabe de fasole umflate. Oala s-a izbit cu zgomot de perete şi i-a lăsat smalţul pe linoeumul ud şi fierbinte.

  • Tu-ţi morţii mă-tii de putoare împuţită! Nici să găteşti ceva nu eşti în stare!

Pumnul a plecat nervos, descărcând în capul ei toţi nervii ce s-au adunat fără motiv în timp ce omul fuma stând degeaba în bucătărie. Ea nu a reuşit nici măcar să ridice mâna să se apere. Cu toată voinţa de care mai era în stare, a făcut doi paşi până la pat şi s-a lăsat să cadă acolo, cu faţa la perete, aşteptând cu resemnare deznodământul. Nu-i mai păsa de nimic. Nici de oala împrăştiată prin casă, nici de munca ei, nici de loviturile pe care ştia că le va primi în continuare. A închis ochii lăsându-se pradă durerii. La un moment dat totul în jur s-a întunecat şi a simţit cum se afundă într-o noapte binefăcătoare în care orice durere s-a pierdut. Nu mai exista nimic în jur, doar sufletul ei eliberat, se ridicase în întuneric, golit de gânduri şi de orice fel de grijă.

S-a trezit târziu, cu perfuzii în mână, pe un pat de spital. În jur se auzeau femei vorbind, glasuri străine ce povesteau despre o femeie nesăbuită ce a luat un pumn de  pastile fără să-i pese că are doi copilaşi  mici de crescut. O poveste străină şi crudă, despre o femeie fără inimă, chinuită de cine ştie ce demoni. Când s-a dezmeticit şi-a dat seama că ea era acea femeie. Doctoriţa chemată de celelalte paciente, a venit s-o certe pentru gestul ei nesăbuit. Soţul le povestise cum luase ea un pumn de pastile din cauza durerilor de spate. Cum el încercase s-o împiedice, dar ea înnebunită de durere nu-l ascultase şi le luase una după alta, până intrase în comă.

Minciuna o îngrozea. îi venea să vomite, dar nu îndrăznea să spună un cuvânt în apărarea ei. Situaţia era atât de umilitoare, încât abia aştepta să-şi smulgă acul perfuziei şi să fugă oriunde vedea cu ochii. Se gândea cu groază la ce-or fi făcând copilaşii ei singuri de ieri, de când ea îşi pierduse cunoştinţa. În spital i se făcuseră spălături stomacale fără motiv, doar pentru că el încercase să-şi acopere nemernicia aruncând asupra ei o vină imaginară. Colegele de salon s-au apucat să-i povestească cum în lunga ei noapte de agonie îşi strigase în mod repetat copiii şi rugase o fiinţă nevăzută să-i dea drumul, să nu o mai chinuie. Ea nu-şi amintea nimic, decât noaptea odihnitoare ce îi înconjura toată fiinţa.

Într-un târziu a apărut şi el cu copilaşii speriaţi de mână şi cu o figură zâmbitoare şi îngrijorată de soţ iubitor. A început s-o mângâie şi s-o certe uşurel, cu blândeţe, sărutându-i mâna şi implorând-o să nu îi mai sperie niciodată aşa. Ea îl privea scârbită, cu lacrimi mari ce se prelingeau direct pe pernă. Voia să se ascundă de toată lumea aceea ipocrită care nici măcar nu se uitase la vânătăile ce se întindeau rânjind pe tot corpul, ci doar aplecase urechea la minciunile sfruntate ale unui om de nimic. Ar fi vrut să poată închide din nou ochii, să rămână acolo, în întunericul primitor ce o adăpostise o zi şi o noapte cu atâta blândeţe.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Dezrădăcinare

4 răspunsuri la „Întunericul

  1. Mda…recunosc, oricât de bine ar fi scris, nu pot citi astfel de articole, fără să mă enervez. Nu e o poveste, e realitatea multor femei și mă îngrozesc a nu știu câta oară de cruzimea care își face lăcaș într-un om. Nu mă miră, știu că ea face ravagii în multe familii…cum putem să-i ajutăm? Cum? Te duci peste vecinul care își bate nevasta? Eu mă duc, că sunt inconștientă, dar și pentru că mă bazez oe faptul că arțăgosului nu-i stă mintea să mă dea în judecată că i-am intrat în casă fără să sun la ușă…dar aș putea să o încasez și eu sau, și mai rău, să devin eu agresor…și-atunci, ce facem? Scriem, oftăm…și mergem mai departe, noi în treaba noastră, ei în treaba lor, în lumi paralele. 😦

    Apreciază

    • Din păcate, legea e prost făcută în ţara asta şi chiar mai prost aplicată. Am cunoscut cazuri de femei maltratate care au chemat poliţia şi când a venit poliţistul la uşă, le-a găsit tot pe ele vinovate. Agresorului i-au dat o amendă pentru tulburarea liniştii publice şi l-au lăsat în aceeaşi casă cu femeia, ffără să-i spună nici măcar că data viitoare o păţeşte. E o stare de fapt generală. Victima e lăsată să se descurce cum poate. Asta este ţara noastră, asta este populaţia şi majoritatea procedează la fel. Eu m-am gândit mult până să scriu articolul de azi. Săptămâna trecută a fost ziua împotriva violenţei în familie şi am tot citit articole pe tema asta. M-a frapat faptul că scriu despre violenţă persoane care nu au trecut prin aşa ceva. Care au asistat, sau doar au auzit… dar nu au fost niciodată în postura victimei. Ori tocmai victimele ar trebui să povestească. Să tragă un semnal de alarmă, să vorbească despre trăiri şi gânduri care le-au ţinut ani întregi legate de călăul lor. Călău pe care au învăţat să-l scuze, să-l înţeleagă, să-l respecte şi chiar să-l iubească cu o dragoste bolnavă stăpânită de frică. Dacă victimele tac, nimeni nu le poate ajuta. Dar e atât de greu să vorbeşti despre atâtea umilinţe şi lovituri îndurate…. Numai cine a trecut prin asta poate înţelege.
      Şi da, ar trebui să ne implicăm toţi. Nu numai eu sau tu, toată societatea asta care se face că nu aude strigătul de ajutor al unei femei agresate, dar reclamă la poliţie orice chef de zi de naştere, sau ia la goană copiii care ţipă prea tare în faţa blocului.

      Apreciază

      • Am întâlnit şi la cursul meu de teatru un caz. Animalul din casa lor, le fugărea pe scări, pe mamă şi fiică, în toiul nopţii, desculţe, ori de câte era cu furii…cu fata, hai, mai făceam eu terapie prin teatru, era mică…se putea repara. Dar pe mamă, nu prea aveam cum. Într-o zi m-am luat de el. I-am zis o poveste. Cred că l-am speriat, fiindcă nu au mai adus-o pe fatiţă. Nu mai ştiu exact ce i-am zis, dar aveam în priviri toată ura ce i se cuvenea. M-am întâlnit câteva luni mai târziu cu ele două şi mi-a zis femeia că nu le-a mai atins în ultima vreme şi că pare schimbat…Nu-s încrezătoare! Poate le-a fost frică să nu-l reclam, deşi, aşa cum spui, legea e slabă. Sau poate, chiar l-am mişcat. Pe el şi bestia din el…

        Apreciază

        • Eu ştiu… sper să fie aşa. De cele mai multe ori tocmai victima încearcă să ascundă adevărul. Fetiţa ar fi putut confirma spusele mamei între patru ochi, dar dacă nu au mai adus-o… Sper din suflet ca măcar ele să fie un caz fericit.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s