Magazinul de vise

Trec oamenii prin viaţă lăsând urme adânci în conştiinţele cunoscuţilor.  Rămâi şi ai vrea să poţi întoarce timpul, să aduci înapoi oameni dragi. Ţi-e dor să-i asculţi, să-i atingi, să-i simţi lângă tine fizic, nu doar în amintire. Vezi ridicându-se generaţii noi care nu ştiu cine au fost ei cu adevărat, nu înţeleg de ce ţi-e atât de dor de cineva pe care ei îl ştiu doar din povestirile tale, nu-l pot asocia cu o persoană fizică, tangibilă. E ca şi cum nu ar fi fost niciodată. Doare.

Asculţi poveşti fascinante despre oameni care au fost cânda vii, au trăit în timpul lor, au construit o lume pe care alte generaţii de dispăruţi au întreţinut-o şi au dezvoltat-o ca azi să ajungă să fie lumea ta, aşa cum o distingi cu toate cele şase simţuri ale tale. Cândva aveau şi ei aceleaşi simţuri. Au crescut, au iubit, au trăit. Şi la un moment dat au dispărut, lăsând în urmă un gol pe care doar fiinţe ce le-au fost apropiate îl simt. Un gol ce nu se umple niciodată, îl ducem fiecare în suflete până când drumul nostru prin viaţă se termină şi dispărem la rândul nostru definitiv din această dimensiune. Iubim, râdem, plângem, creştem copii, ridicăm case durabile, plantăm copaci…. trăim o viaţă. E nevoie doar de o secundă ca toate acestea să nu mai conteze şi din noi să rămână în urmă doar numele. Până într-un final când şi pe el se aşterne încet şi prăfuit tăcerea şi uitarea. Viaţa rămâne a altor oameni ce-şi vor alerga drumul cu  sete şi nerăbdare până la capăt.  Capăt care vine brusc, pe neaşteptate, fără să anunţe de cele mai multe ori, fără să-l simtă nimeni, fără să-l dorească.

O dispoziţie ciudată pentru o zi de miercuri, nu? Mi-a rămas de ieri, când mi s-a făcut brusc dor de oameni ce au lăsat cândva urmă pe pământ şi de care nimeni nu mai vorbeşte decât ocazional acum. Oameni frumoşi, valoroşi, ce-au putut aduce zâmbetul pe buze multor altor semeni la timpul lor. Oameni care nu mai sunt decât în amintire şi pentru care mi-ar plăcea să pot întoarce timpul să-i aduc înapoi.

http://www.youtube.com/watch?v=mMdMWSF1Tio

Toţi ne clădim de-a lungul timpului câte un magazin de vise. Îl decorăm frumos, după cât suntem în stare să visăm, mai frumos, mai practic, mai idealist, mai înalt… apoi obloanele cad peste ferestrele lui închise, praful se aşterne pe visele noastre mai vechi sau mai noi şi nimeni nu mai are timp să le readucă la lumină. Fiecare e ocupat cu construcţia propriului magazin.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria jurnal

4 răspunsuri la „Magazinul de vise

  1. E drept… Iar cu cat cei plecati ti-au fost mai aproape, cu atat dorul este mai puternic.
    Sanatate maxima, Lucista!

    Apreciază

  2. Am avut si noi artisti….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s