Şoapte

419036_110103082449670_1000101646_nTe doresc aşa cum doreşte pământul însetat sărutarea proaspătă a ploii în zilele arse de soare. Mi-s mâinile îngheţate de dorul pielii tale şi ochii plini de ceaţa deşertului rece ce se întinde vast în jurul nostru. Aş vrea să mă prefac în fulg uşor de nea, să  îţi sărut în căderea-mi lină obrazul înlăcrimat de fraţii mei topiţi pe el mai devreme. Să întinzi palma şi să mă topesc în ea la căldura sufletului tău, iar tu să-mi sorbi cu sete dragostea prefăcută în lacrimă. Fulgi să ni se prindă în păr şi neaua să se aştearnă cuşmă pe umerii noştri plini de ani, iar noi să ne trăim iubirea contopiţi în sărutul cald şi dulce sub şoaptele tăcute ale ninsorii ce ne acopere cu mantia-i caldă, strălucitoare. Dimineaţă, când oamenii se vor trezi, nimeni nu va mai putea ghici unde suntem în marea de fulgi albi ce-acoperă sub greutatea lor toată mizeria omenirii. Pentru câteva ore vom şterge cu dragostea noastră toată urâţenia din oameni şi zâmbetele lor ne vor răsplăti efortul. Iubirea noastră va rămâne deasupra tuturor, curată, îmbogăţită cu zâmbetul lor şi cu şoaptele liniştii aşternute în straturi de fulgi perfecţi, imaculaţi.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Scrisorile iubirii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s