Zbor în doi

704848-bigthumbnailM-am născut cu aripi de vultur. Le întindeam uneori, când liniştea se aşternea peste sat şi porneam în zbor lin spre înaltul cerului.

Îmi plăceau mai ales nopţile cu lună plină, când, la lumina lunii, privirea-mi pătrundea nestingherită peste case, dincolo de ferestrele întunecate. Uneori mă urmărea un duh rău şi eu mă amuzam pe seama lui, fără să-mi închipui că vreodată mă va prinde şi-mi va frânge aripile. Eram un coil nebun cu ochi senini, neumbriţi de nicio răutate.Credeam că toţi oamenii sunt buni, că e imposibil să existe cineva fără un sâmbure de bunătate în el. Biet copil prost!

Am crescut, m-am lovit de nedreptăţi şi m-am prăbuşit. Duhul rău mi-a tăiat aripile. Au rămas cioturi înlăcrimate în locul unde odinioară se întindeau maiestoase aripile mele mândre de vultur. Răni adânci au rămas în suflet cât timp nu am mai putut zbura. Răni dureroase, sângerânde, pulsând în ritmul inimii îngenuncheate.

Am uitat să ridic ochii spre cer. Trebuia să privesc drumul, să nu-mi rănesc tălpile în pietrele lui colţuroase. Oricum ceru-mi era întunecat şi rece. Aripile lui negre, hidoase, ascundeau soarele şi suflarea-i otrăvită plimba deasupra mea nori negri, mânioşi. Ajunsesem să cred că nu mai există cer senin. Până te-am cunoscut. Cu un simplu gest ai şters toţi norii cerului şi ai pus zâmbet soarelui. Ai pictat din nou luna şi stelele şi mi-ai călăuzit paşii după Luceafăr.

Soarele mi-a zâmbit aşa frumos, încât am ridicat a mirare ochii şi degetele tale au şters lacrima. Cu o mică mângâiere ai ridicat colţurile gurii şi mi-ai desenat un mic zâmbet. Apoi ţi-ai prins privirea în ochii mei şi i-ai făcut să zâmbească şăgalnic şi promiţător doar pentru tine. Doar tu ştii citi şi durerea ascunsă în spatele licărului şăgalnic şi dragostea ce se revarsă din verdele crud.

Mi-ai aflat povestea şi ai sărutat cioturile înlăcrimate. În locul sărutat de tine rana s-a cicatrizat şi au crescut aripi de înger. Am acum cele mai frumoase aripi. Le privesc fascinată cum strălucesc în soare, le întind şi le răsfir pana cu pană, încercând să-mi aduc aminte să zbor. Nu mai pot avea, însă, ca odinioară, încrederea şi măreţia vulturului. Mă tem să nu cumva să întâlnesc un alt duh rău care să mă mutileze din nou. Am nevoie să mă ţii de mână să-mi pot întinde aripile să mă ridic. Mi-am ancorat zborul de tine. Zboară alături de mine, dragul meu!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Scrisorile iubirii, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s