Alb

294976_283521961774447_370803491_nA nins alb în colivia mea din mijlocul pădurii. Într-o zi cerul a coborât  mânios şi întunecat şi vântul a pornit a şuiera fioros, lovindu-se de gratiile triste înnegrite de vreme, făcând crengile îngheţate să geamă sub aripile lui. Păsările au amuţit, căprioarele s-au ascuns, iepurii nu mai scot nici măcar năsucul să miroase aerul aşteptând un semn despre coana vulpe. Ce rost ar mai avea, când totul e atât de sinistru în jur?

A venit întâi un fulg rătăcit trimis în recunoaştere de fraţii lui pufoşi. S-a aşezat cuminte pe o frunză moartă ce a gemut uşor sub povara lui. A fost un semn. Alţi fulgi au început să cadă din ce în ce mai repede, grăbindu-se să prindă un loc în faţă la sărbătoarea zăpezii. Unul câte unul se aşează cuminţi pe cimitirul de frunze moarte pe iarba ofilită, pe crengile îngheţate. Vin pe rând, cântând uşor în liniştea ireală aşternută în jur. Până şi vântul a tăcut ruşinat, fugind pe câmpul liber către zări mai prietenoase. Cearsaful alb de fulgi s-a aşternut repede şi a acoperit cu puritatea lui toată moartea din jur. Doar trunchiurile negre, gratii coliviei mele, au rămas în picioare, lumânări stinse de o toamnă mult prea întârziată. Lumina scade şi totuşi ai senzaţia că mii de stele fumurii aprind făclii în jur. O ceaţă uşoară şi deasă acoperă încet cuprinsul, cearşaful a devenit plapumă groasă şi crengile şi-au pus cuşme albe, străvezii.

Mâinile-mi cuprind genunchii obosiţi în mijlocul mării de alb şi fruntea se apleacă sărutându-i. Pe faţa mea fulgii se topesc în lacrimi ce-ngheaţă  picurând rar, unul câte unul. Mi-e frig. Un frig ce pleacă din mine îngheaţă totul în jur. Zăpada mă acoperă uşor şi simt cum mâinile îngheţate se încălzesc de la unghii până la umeri. Ochii îmi ard de alb şi se cer închişi. Îmi culc pleoapele pe ei şi capul pe genunchi. Mi-e cald şi-aş vrea să dorm mult, să uit tot ce-am trăit, tot ce-a fost greu şi urât. În ochii închişi soarele arde nisipul auriu al malului sărat de mare. Un ţărm pustiu mă aşteaptă cu valul înspumat să-mi sărute pe rând tălpile. Pădurea a rămas în urmă, cu copacii ei negri ca nişte lumânări stinse de care visele mele şi-au frânt aripile pe rând.

Plapuma grea de fulgi mi-apasă umerii. Aş vrea să pot smulge gratiile coliviei să dau drumul sufletului să zboare spre ţărmul însorit unde valul mării mi-aşteaptă tălpile, dar sufletul meu are aripile frânte şi nu mai poate zbura. Aş vrea să dorm mult, să nu mai doară. Să renasc la primăvară, cu brânduşele şi puii golaşi de ciocârlie.

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria jurnal

7 răspunsuri la „Alb

  1. Dan

    Aseară am văzut întâmplător un episod al unui serial polițist care se cheamă „Memorie perfectă”. În mare, e vorba despre o tipă care chiar are o memorie ieșită din comun. Și la un moment dat cineva o felicita pentru abilitatea asta de a ține minte absolut totul. Iar ea i-a replicat ceva gen : „Știi ce e foarte rău în asta ? Faptul că nu pot uita lucrurile rele care mi s-au întâmplat.” Ok, în situația ei ar fi de înțeles. Dar noi ? Noi de ce nu putem uita ? De ce ne încăpățânăm să ne amintim lucrurile neplăcute ?

    Apreciază

    • Mi-ar plăcea şi mie, Dane, să am memoria selectivă şi să-mi amintesc doar lucruri plăcute. Am auzit că există oameni care pot face asta. Din păcate eu sunt prizoniera tuturor întâmplărilor prin care am trecut şi care mi-au marcat existenţa la un moment dat. Culmea e că reţin şi lucruri care pe moment nu au nici o importanţă. Nimic nu pot uita, uneori nu mai pot nici măcar ignora. Sunt momente în care totul îmi revine în minte cu atâta intensitate, încât retrăiesc iar şi iar aceleaşi emoţii, aceleaşi frământări, am aceleaşi procese de conştiinţă. Cred că sunt eu defectă şi m-am născut fără vreun filtru, ceva.

      Apreciază

  2. Ai grijă cât stai în ninsoarea fierbinte! S-ar putea să te alegi cu o răceală zdravănă și o altă amintire neplăcută pe care nu o vei putea uita! 😉

    Apreciază

  3. Cuvânta

    o sa vina si primavara si o sa-ti creasca aripile inapoi, asa e natura, face repetitii cu noi pana la final.

    Apreciază

  4. Pingback: Și-am încălecat pe-o șa … | Hipertensiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s