Doar noi

60550928

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.”

Mi-e dor de-o gară cu peroane pline. De momentul în care inima-ţi tresare nebună, când din toată mulţimea adunată, omul drag îţi face cu mâna. Îi sari în braţe şi vă sărutaţi pătimaş, voi doi, singuri într-o mare de oameni. 

Ţi-aduci aminte, dragul meu, când iubirea noastră tânără stătea de veghe pe un peron în gară? Tânjise prea mult timp în două inimi despărţite, una la un capăt de lume, cealaltă la alt capăt, amândouă tresărind, amândouă sângerând, răni purpurii deschide pe altarul dragostei. Doar noi ştiam iubi. Numai noi, din toată lumea, simţeam cum e să iubeşti cu adevărat. Doar noi ştiam ce-i dorul. Doi nebuni din început de lume, ce reinventaseră roată. De fapt, noi am inventat dragostea. Nimeni până la noi nu a iubit aşa, nimeni după noi nu va mai iubi la fel. Pentru niciunul din muritori inima nu va mai bate în acelaşi ritm cu ale noastre şi sângele nimănui nu va mai cânta aşa duios ca al nostru. Doar noi ştim să privim răsăritul cu ochi de copil ce vede prima dată marea. Soarele poleind intinderea calmă de argint ce se sărută în zare cu cerul, numai nouă ni s-a arătat. Doar noi putem auzi clocotul sevei în mugurul încă închis. Trilul ciocârliei, numai pentru noi spune „te iubesc”. Noaptea ne şopteşte doar nouă poveşti de dragoste de dincolo de timp. Numai pentru noi timpul şi-a oprit minutarele într-o zi însorită de vară, în care destinul a făcut ca cerul şi pământul să se întâlnească, luna şi soarele să-şi sărute buzele, stelele să mângâie frunzele. Doar noi ştim ce înseamnă să te regăseşti în celălalt fără să te fi pierdut vreodată, două jumătăţi ale unui întreg primordial, rătăcite cândva pe drumul vieţii.  Noi doi ne-am smuls inima şi am presărat-o bucăţică cu bucăţică pe drumul pe care paşii noştri pereche calcă apăsat unul lângă celălalt, în acelaşi ritm, cu aceeaşi bucurie.

Hai azi să redevenim tineri! Ţinându-ne de mână să facem drumul înapoi, până pe peronul gării ce ne aşteaptă din început de lume. Peronul e pustiu, nu a mai primit alţi paşi  de când nu am mai păşit pe el. E doar al nostru, al singurilor oameni iremediabil îndrăgostiţi. Alţi tineri privesc cu jind de pe margine la peronul gol ce-aşteaptă răbdător să ne întoarcem. Ei încă nu ştiu iubi. Să culegem uşor bucăţile de inimă, să le ştergem de praf şi să le împrospătăm amintirile. Să nu le lăsăm să uite singure şi triste, de noi. Dragostea noastră primordială să şteargă tristeţea din ochii lumii plânşi şi să înveţe oamenii să zâmbească. Pentru că numai noi ştim să zâmbim cu sufletul!

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Scrisorile iubirii

4 răspunsuri la „Doar noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s