Discernământ

Subiectul despre care voi scrie azi este unul atât de delicat, că atunci când am citit ştirea, am rămas câteva ore fără cuvinte. Parlamentul belgian a adoptat o lege care permite eutanasierea copiilor cu boli in stadiu terminal, care dovedesc capacitate de discernământ şi se pronunţă pentru acest procedeu. În două ţări din Europa este permisă la cerere eutanasierea bolnavilor aflaţi în stadiul terminal al unei boli: Olanda şi Belgia. Mărturisesc, până la un punct, măsura mi s-a părut şi mie o uşurare pentru oamenii care au suferit prea mult timp şi care nu mai pot suporta dureri care-i ucid câte puţin în fiecare zi. Un mod de a-ţi lăsa dreptul de a alege să părăseşti demn viaţa ce ţi-a devenit un chin insuportabil. Ştiu că nu-i creştineşte ce spun şi poate că voi strârni multe reacţii negative cu această afirmaţie. Nu vreau să spun decât că înţeleg prea bine mecanismul care ar declanşa această dorinţă într-un om suferind. 

Oamenii au făcut multe greşeli de-a lungul istoriei şi cred că cea mai mare este distrugerea cu bună ştiinţă a propriului habitat. Încercând să vindece boli provocate de neştiinţă şi lipsă de igienă, care secerau mii de vieţi, au ajuns să scape de sub control experimente şi să provoace altele boli de sute de ori mai grave. Vrând să controleze timpul şi spaţiul, şi-au creat maşini care au adus atâta poluare mediului în care trăim, încât s-a dovedit că de fapt alergăm în neştire către moarte. În loc să câştigăm timpul dorit, am pierdut şi o parte din cel pe care îl aveam deja.

Am acceptat codexuri alimentare care au permis unor obsedaţi de progresul ştiinţei să-şi testeze otrăvurile pe noi şi copiii noştri. Ducem vieţi care ne îmbolnăvesc de boli pe care le transmitem copiilor noştri fragili ce mor la vârste din ce în ce mai mici. În numele ştiinţei şi sub pretextul căutării leacurilor pentru aceste boli, o mână de oameni ce stau în spatele marilor companii farmaceutice, se îmbogăţesc producând otrăvuri sintetice pe care ne obligă să le consumăm drept leacuri. Medicamente care ne fură până şi puţinul timp rămas. Distrugem agricultura cu chimicale menite să mărească producţia de alimente otrăvite. Sub pretextul grijii pentru hrana populaţiei din ce în ce mai numeroase a globului testăm pe oameni şi pe animale tot felul de alimente modificate genetic. Ne poluăm atmosfera cu cianuri, gaze toxice, zgură, sub scutul revoluţiei industriale.

Între timp copiii din ţările defavorizate încă mor de foame, oamenii trăiesc acolo după legi ancestrale, fără să beneficieze de nici unul din avantajele tehnologice cu care noi, cei civilizaţi, ne mândrim atât de mult. Şi murim. Murim mai repede, mai des, mai trist. Ne-am arogat dreptul de a ne cumpăra moartea cea mai dureroasă, dreptul de a ne omorâ copiii în cel mai crud mod cu putinţă, în timp ce declarăm cu convingere că-i iubim şi ne pasă de viitorul lor. Le-am distrus imunitatea şi i-am lăsat pradă unor boli cumplite şi dureroase, precum cancerul. Acum ne doare că-i vedem suferind.

Suferim şi noi şi le îndesăm pe gât aceleaşi otrăvuri care le scurtează viaţa. Îi supunem la chinuri greu de suportat şi pentru adulţi, pe altarul ştiinţei lacome şi insensibile. Devenim neputincioşi şi am vrea ca tot chinul ăsta să înceteze. Egoist, inconştient, pretextând că ne dorim ca ei să nu mai sufere, luăm de fapt în calcul doar propriile noastre trăiri. Vrem să scăpăm mai repede de suferinţa pe care ne-o provoacă suferinţa lor.  Ne liniştim conştiinţa sperând că merg  într-o lume mai bună.

Oamenii îşi recunosc neputinţa şi îşi manifestă egoismul în cele mai bizare moduri. Înclusiv în cel de a lăsa unui copil minor povara de a alege viaţa sau moartea. Se tem pentru sufletele lor murdare şi meschine şi nu sunt în stare să fie suficient de puternici încât să curme o suferinţă pe care îşi doresc cu disperare s-o vadă terminată. Şi au găsit metoda: lasă la latitudinea propriilor copii această alegere controversată şi dureroasă. Cine poate hotărâ dacă un copil sufocat de dureri insuportabile are putere de discernământ? Cine e cel care va spune cu mâna pe inimă: acest copil îşi doreşte cu adevărat să moară? Poate că în visele lui îşi dorea şi el să ajungă matur, să-şi împlinească un vis, să zboare spre cerul înalt, să se bucure de aer curat, de flori, de fluturi, de fiorii primei iubiri, de imensa bucurie pe care o ai atunci când îţi ţii pentru prima dată în braţe propriul copil. Cu siguranţă visele şi dorinţele lor erau altele, nu să moară mai repede! Cine sunteţi voi, adulţii care, sub pretextul milei şi al compasiunii, aţi hotărât că e obligaţia lui, ca pui de om aflat în agonie, să decidă că poate muri mai devreme?

Belgia a creat un precedent înfiorător. Sper ca regele lor să aibă suficientă putere de discernământ, astfel încât să nu promulge o astfel de lege. Cred că ar fi cazul ca omenirea să se trezească, până nu e prea târziu. Încetaţi, oameni buni să faceţi jocul celor care ne otrăvesc cu bună ştiinţă! Daţi-le copiilor voştri şanse adevărate la a-şi trăi viaţa frumos, la a-şi duce până la capăt menirea lor pe acest pământ. Nimeni nu se naşte doar pentru a muri înainte de vreme!!!

6 comentarii

Din categoria Cotidian

6 răspunsuri la „Discernământ

  1. Nu ma pot obisnui cu ideea ca omenirea e atat de avansata incat merge pe Marte, dar nimeni nu e in stare sa gaseasca leac pentru unele boli si – mai ales – pentru cancer. Am convingerea (poate gresesc) ca nu se vrea un leac! Am fost de acord cu eutanasierea unui catel al nostru si (dupa patru ani) inca nu sunt impacata cu ce am facut. Probabil nu voi fi niciodata impacata cu gandul ca m-am „jucat” de-a Dumnezeu. Era un catel, nu un copil!

    Apreciază

    • Da, cred şi eu că cea mai mare problemă e că nu se vrea cu adevărat găsirea unui leac. Se fac tot felul de experimente cu medicamente toxice şi scumpe precum citostaticele, care mai rău fac, decât bine. E o afacere mult prea profitabilă această boală, ca să nu se profite la maxim de ea.

      Apreciază

  2. Câtă vreme farmaciile vor vinde medicamente multe și scumpe, panaceul nu va fi găsit la vânzare!
    Se spune prin unele cercuri, cum ca ar exista leacul pentru cancer! Nu-l vom vedea cât se mai pot vinde alte medicamente ce doar alina puțin, fără vindecare.
    Și nu cred să existe cineva care să-și asume capacitatea de discernământ a unui copil!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s