Cotidian

Fierbe lumea. Pretutindeni în jurul nostru oameni nemulţumiţi se agită, se luptă, vor să se facă auziţi. Sub pretextul evoluţiei şi al unirii forţelor, ne-am creat o societate strâmbă măcinată de orgolii şi foame de bani. Visăm la o lume mai bună şi totuşi, oricât ne-am strădui s-o creăm, nu reuşim decât să deschidem larg poarta către violenţă şi nedreptate. Setea de putere alimentată cu mulţi bani scoate la iveală tot mai mulţi monştri cu faţă umană. Trăim într-o lume a violenţei, a urii, a morţii. O lume n care nu ne mai regăsim. O lume îmbătrânită şi bolnavă ce urlă din toate puterile după o schimbare majoră. Are nevoie de ea pentru a putea supravieţui. Se naşte o nouă  eră. Încă în chinurile facerii, ţipă prinsă între două lumi, în orgolii şi ambiţii fără sens.

Oamenii sunt reticenţi la schimbare. Rezistă până când viaţa le devine atât de apăsătoare, că nu mai pot respira. Abia atunci se revoltă şi revolta ţine în funcţie de caracterul fiecăruia, de modul în care a fost clădit. Unii renunţă înainte de vreme, mulţumindu-se cu resturi. Alţii luptă până la capăt, convinşi că-şi vor vedea visul împlinit. Rezultatul e cu totul diferit de ceea ce-şi doresc şi unii şi ceilalţi. De cele mai multe ori el este influenţat de interesele oamenilor din umbră. Cei de deţin vremelnic puterea în această lume trecătoare îşi impun voinţa persuasiv, fără să-ţi lase impresia că ei ţi-au trasat deja destinul.  Au deschis cutia Pandorei şi au păstrat pentru noi iluzia. Visăm la o viaţă idilică într-o societate dreaptă şi suntem convinşi că ne vom putea conduce singuri destinele şi că ne vom creşte copiii aşa cum trebuie. Când ne trezim realizăm că totul nu a fost decât un miraj, iluzia însetatului călător prin deşert.

Ucrainenii au stat două luni în stradă. Determinaţi, vrând să-şi impună voinţa, sătui de stăpânirea cizmei roşii, cu faţa către occident către o iluzorie Europă unită. În timp ce noi, cei de la marginea estică a imperiului european încă mai visăm să ne integrăm aliniem modului de viaţă occidental, părinţii acestei Uniuni gândite cândva ca o replică viabilă a mult prea celebrelor State Unite ale Americii, sunt în prag de divorţ. Unul după celălalt, popoarele uniunii îşi cer identitatea înapoi, sătui de un mariaj în care nu se mai regăseau. Timp de două luni occidentalii, chinuiţi de frământările şi nemulţumirile interne, de teama imigranţilor şi a pierderii unor drepturi pentru care au luptat la un moment dat,  au ignorat mişcările de stradă de la Kiev lăsându-i pe ucrainieni să reziste singuri pe baricade. E adevărat că şi ursul rusesc ştie să se facă încă temut. Totuşi, ei nu s-au descurajat. Au ştiut ce vor şi au ajuns acum atât de aproape de capătul drumului dorit, încât nu mai au decât a întinde mâna ca să-şi atingă visul.

Numai să nu cumva să se împrăştie mirajul. Ceea ce se întâmplă pe străzile din Kiev seamănă izbitor cu ce s-a întâmplat la noi acum douăzeci de ani. Aceiaşi lunetişti însetaţi de sânge, aceleaşi forţe de ordine brutale, sute de morţi fără vină, un preşedinte depăşit de situaţie. Unii lideri, odată cocoţaţi în scaunele puterii pierd contactul cu realitatea şi au impresia că pot dispune de poporul care i-a ales, ca de nişte pioni fără discernământ. Şi îngâmfarea asta se plăteşte scump. Ianukovici nu realizează nici acum ce i se întâmplă, refuzând să predea puterea.Timoşenko, abia eliberată din închisoare, revine printre protestatari asumându-şi rolul de lider care o prindea atât de bine în anii ei de glorie. Totuşi, acesta este pasul cel mai bun pentru popor? Se vorbeste din ce în ce mai tare de pericolul unei rupturi a Ucrainei. Liderii lumii s-au trezit şi au început să intervină cu mână de fier în destinul ucrainenilor. Destin pe care aceştia au încă iluzia că şi-l vor conduce singuri. În nebunia iscată de bucuria izbânzii Ucraina pierde teren pe zi ce trece, lăsând loc oportuniştilor. Păpuşarii îşi întind sforile şi îşi mânuiesc noile păpuşi cu dexteritate, fără ca acestea să-şi dea seama. Încă. Sper ca măcar ei să fie suficient de lucizi, astfel încăt să nu se lase pradă noii ordini mondiale impuse de alţii. Ar fi păcat de vieţile irosite ale morţilor adunaţi cuminţi unul lângă altul în stradă.  E adevărat că istoria se repetă, totuşi, în ultimul timp, tăvălugul ei se mişcă prea repede într-o singură direcţie. Ar fi cazul ca cineva să-l oprească înainte de a distruge cu totul lumea în care trăim.

4 comentarii

Din categoria Cotidian

4 răspunsuri la „Cotidian

  1. Dan

    Am senzația unui deja-vu. Am văzut că s-au grăbit să o elibereze din pușcărie pe Timoșenko. Asta e ca și cum am face noi revoluție și ne-am grăbi să îi dăm drumul lui Năstase. Fiindcă în anii cât a fost prim ministră și Timoșenko a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina. Desigur, din salariu.

    Apreciază

    • Da. Si Timiosenko, dupa ce a iesit in caruciorul cu rotile, s-a dus in piata, sa vorbeasca la microfon. Asta mi se pare si mie, ca incepe sa se puna si la ei caruta inaintea cailor. Vom trai si vom vedea, am inteles ca revolutionarii nu o vor pe Timosenko.

      Apreciază

  2. Din fericire pentru papusari, suntem usor de pacalit si ne place sa credem ca va fi bine. Cu UE, nu va fi niciodata bine! E atat de greu de vazut?
    Sanatate, Lucia!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s