Dragostea

Planeta-albastra-in-palmeIubiţi-vă, oameni buni! Iubiţi-vă pe voi înşivă şi iubiţi toată creaţia lui Dumnezeu, că nu ştiţi câtă muncă a fost necesară pentru facerea ei! Pui primăvara flori sau legume în grădină şi e necesar să munceşti o vară întreagă să poţi vedea un rod, iar dacă nu munceşti temeinic, recolta e slabă şi proastă.

Puiul iese din ou neputincios şi are nevoie de truda părinţilor ce-i aduc mâncare zilnic, să crească. Copilul are nevoie de atenţie şi sprijin 20 de ani, să poate sta singur pe picioarele lui. De dragoste are nevoie viaţa întreagă ca să fie un om complet. Unui copac îi trebuie 25 de ani să ajungă la maturitate, să-ţi dea ţie, omule, cunoscător al focului, posibilitatea de a-i folosi trunchiul.

Viaţa nu e ură, nu e mândrie nejustificată, nu e cruzime. Viaţa e dragoste! O pisică e în stare să crească pe lângă puii ei orice alt puiuţ rătăcit.

O pasăre cât un pumn e în stare să-şi dea viaţa pentru puii ei şi creşte de multe ori un pui de cuc, în locul propriilor urmaşi. Lupii sunt în stare să crească până şi pui de om. Orice animal lăsat de Dumnezeu pe pământ îţi răsplăteşte dragostea cu dragoste pură, cu devotament şi iubire necondiţionată. Doar oamenii te dezamăgesc şi te părăsesc. Numai oamenii sunt în stare să-ţi răsplătească dragostea cu lovituri, ajutorul cu dispreţ, dăruirea cu cruzime. Nu vă mai mândriţi că suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu când aţi omorât toată iubirea pe care a semănat-o în noi în momentul creaţiei, preferând ura şi invidia lui Cain! Deschideţi larg ochii şi priviţi în jur. Până şi de la umila furnică putem învăţa ceva. Dumnezeu ne-a creat şi ne-a dat cea mai frumoasă planetă, să ne înmulţim şi să o stăpânim, făcând din ea grădina Raiului. Noi ne-am vândut sufletul întunecatului ban, avem ambiţii şi visăm să fim puternici, să putem distruge, nu să construim. Aşa am ajuns azi în pragul autodistrugerii.

Umpleţi-vă inima cu iubire. Regăsiţi în sufletul vostru dragostea divină, curată, cu care Creatorul ne-a înzestrat în ziua dintâi şi iubiţi din tot sufletul. Doar dragostea ne mai poate salva!

” Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunet o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
Epistola Sfântului Pavel către corinteni.

Azi e lăsata secului pentru postul Paştelui. Începe comemorarea jertfei pe care Iisus a făcut-o pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Hai să ne curăţăm întâi sufletele. Să lăsăm deoparte ura, invidia, dispreţul, mândria nejustificată, interesele materiale, individualismul şi să reflectăm un pic la viaţa noastră. La ce-am fi putut face bine şi nu am făcut, nu la ce-ar fi putut face alţii pentru noi. La ce facem noi pentru noi şi pentru ceilalţi. Lumea e în prag de război pentru că cei ce se cred stăpânii lumii vor să-şi împartă din nou sferele de influenţă. Moartea ne bate la uşă şi e neagră, brutală, urâtă. Hai să ne apărăm singuri cel mai scump dar divin: viaţa în toate aspectele ei.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s