… şi acum o ştiu

O-sa-ma-stii-de-undevaAm aşteptat cartea Petronelei Rotar ca pe o pâine caldă ce-şi trimite înainte aroma îmbătătoare din cuptorul ce încă nu a copt-o. Când i-am descoperit blogul a fost pentru mine un soi de deja-vue, ca şi cum o mai întâlnisem cândva în altă viaţă şi-şi lăsase amprenta adânc în sufletul meu.  Am promis că o să mă duc la lansare şi lucrurile s-au întâmplat atunci aşa repede, că nu m-am ţinut de promisiune. La ora la care ea citea celor ce-o îndrăgesc şi le dădea autografe cu mâna tremurândă, eu mă luptam cu o întreagă serie de facturi, după o zi cum nu se poate mai ciudată. Mi-a părut rău şi mi-a fost ruşine. Însă, Dumnezeu bunul face totdeauna lucrurile să se întâmple atunci când trebuie şi aşa cum trebuie. Am căutat cartea în librării- nu am găsit-o, aşa că mi-am călcat pe inimă şi am comandat-o. Şi de parcă m-aş fi temut că o s-o primesc prea repede, am cerut să-mi fie trimisă prin poştă. Nu vă închipuiţi cum aduce poşta română corespondenţa în ziua de azi… Când îmi luasem gândul şi mă pregăteam s-o mai comand o dată, am primit, în sfârşit, avizul.  M-am întors de la poştă, am desfăcut coletul şi m-am aşezat comod. Nu ştiu când m-am trezit că deja mai am puţin şi-o termin. Şi m-am speriat!

Am descoperit în paginile ei o casă de suflet pe care nu o poţi vizita decât cu tălpile goale, călcând uşurel, pe vârfuri pentru că Petronela ţi se prezintă dezbrăcându-se pe rând de toate inhibiţiile şi cutumele ce te-ar impiedica să o priveşti direct în ochi. În ochii aceia din adânc, în care frumuseţea se reflectă altfel, ca soarele în apa mării în cald răsărit. Şi-ţi vine să taci, să nu cumva să le tulburi apele. Şi-ţi vine să şezi, să prinzi rădăcini acolo, să nu mai pleci din atâta rai. Ai citi-o ca pe o biblie, cu sufletul la gură, dar ai rămâne cu regretul că ai ieşit înainte de a te sătura de aroma de fân proaspăt cosit şi iasomie ce se revarsă din rândurile ei. „O să mă ştii de undeva” e o carte pe care vrei s-o legumeşti. Să-i simţi din plin gustul fiecărui cuvânt, înţelesul fiecărei fraze, ca boabelor de tămâioasă proaspăt culese în aurul dulce al toamnei. Şi să te întorci iar şi iar, pentru că nu te-ai săturat, mai vrei din ambrozia cu care te-a îmbiat şi pe care Petronela ţi-o oferă cu generozitate la fiecare pasaj. Constaţi cu caldă uimire că are provizii nesfârşite din această licoare dumnezeiască şi nu se zgârceşte atunci când o toarnă  gâlgâind  direct în carafa sufletului tău. Te cucereşte, te înrobeşte, te face al ei pentru totdeauna. Şi tu te dai de bună voie pentru că e atât de cald şi bine acolo în căsuţa sufletului ei!

Şi da, ajungi să o ştii dincolo de fizicul plăcut şi de zâmbetul de zi cu zi, dincolo de orice barieră lumească. Ţi se înşurubează atât de adânc în conştiinţă că ajungi să te întrebi dacă până la ea ai cunoscut cu adevărat pe altcineva şi începi să sapi, să te descoperi, să vezi dacă în propriu-ţi suflet ai pătruns vreodată atât de adânc. Mă înclin, îi mulţumesc şi recunosc cu mâna pe inimă că aş fi rămas cu un portret imperfect dacă aş fi cunoscut-o la lansare înainte de a o citi. Numai că… acum mă întreb spăşită dacă mai îndrăznesc să dau ochii cu ea duminică, la librăria Cărtureşti Verona, când se va întoarce să ne cunoască şi ea pe noi.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria jurnal

3 răspunsuri la „… şi acum o ştiu

  1. Cuvânta

    Fumoasa recenzie!

    Apreciază

  2. Am luat la cunostinta recomandarea, o sa caut cartea.

    Apreciază

  3. ” si acum o sa stiu……” ca,
    ” Au innebunit salcamii” 🙂 🙂 🙂

    Aliosa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s