Celei ce-a fost

694236317183822336Sărut mâna!

Nici nu ştiu cum să-ţi spun. Ţi-aş spune „maică” dar am avut o maică ce ţi-a luat locul demult şi te-ai simţi jignită, poate… Mamaie nu-ţi pot spune, mata nu ai apucat să fii nici mamă ca lumea. Nu ai apucat să te bucuri de copiii pe care i-ai adus pe lume, nu i-ai văzut crescând, nu le-ai şters lacrima când i-a durut, nu i-ai certat când au făcut prostii. Nici nu ai apucat să înţelegi ce e viaţa. Te-ai stins aşa repede, înainte de vreme şi nici măcar nu ştiu câte regrete ai dus în sufletul mata chinuit acolo unde nu e nici durere nici suferinţă.

Ţi-aduci aminte vreodată de vremurile care au fost? De casa voastră nouă care între timp s-a cam lăsat într-o rână? Era proaspăt terminată pe atunci, o făcuse tatăl mata mustăcios, acel Tudorache Zăvăleanu atât de temut de toţi şi atât de independent, căruia nu i-a dat soarta nici măcar un băiat care să-i ducă cerbicia mai departe. Pe el l-am cunoscut. Îl privesc şi acum cum stă mândru şi drept, cu părul alb şi mustaţa mare, cu pantaloni de dimie albă şi suman cusut cu şnur negru pe umeri în faţa bisericii pe care abia o sfinţiseră, ei, o mână de oameni cu frică de Dumnezeu. Încerc să-i citesc în ochi dacă l-a durut că te-a pierdut dar nu văd decât o privire dreaptă şi dârză, fără nici un licăr de veselie în ea. Nu v-a avut decât pe voi, cele patru fete şi matale, cea mai mică şi frumoasă dintre ele, te-ai gândit să pleci prima.  Greu a trebuit să-ţi superi soarta, ca ea să-ţi fi fost atât de potrivnică!

Lumea zicea că semăn cu mata. Eu nu ştiu dacă să cred sau nu, nici o poză ştearsă de vreme nu ţi-a păstrat chipul să te pot recunoaşte în ea. Nici fata pe care ai apucat s-o hrăneşti la sân nu a trăit  să-mi povestească ce-ţi citea în ochi când te privea cu drag iar tata nici măcar forma braţelor matale nu şi-o aminteşte. Cert e că ţi-am moştenit ochii verzi şi mari pe care nu-i mai are nimeni altcineva în neam. Încerc să mi te imaginez tânără mireasă, cu privirea luminoasă şi multe vise frumoase de viitor. Toate frânte într-un an de o boală urâtă şi chinuitoare. Cât a rămas din lumina privirii la capătul ei? Ţi-ai blestemat vreodată soarta? Te-ai revoltat vreodată împotriva ei? Dacă e adevărat că te-am moştenit, înclin să cred că da. Revolta matale s-a transmis toată fiinţei mele şi vitregia sorţii a rămas aceeaşi, ca şi cum nu ar fi terminat răzbunarea odată ce ţi-a furat sufletul şi te-a lăsat carcasă goală în cimitirul de pe deal.

Te-am tot vizitat, ştii? Acolo, pe deal, sub dudul acela ce a îmbătrânit la căpătâiul mata până m-am ridicat eu copăcel. S-a prins atunci, demult, când oamenii l-au sădit pom tânăr să-ţi vegheze somnul şi înfrunzeşte şi acum adăpostind cântec de ciocârlii să-ţi umbrească oasele ostenite de atâta purtat pământul în spate. Demult de tot aveai la cap cruce de lemn pictat albastru, cu acoperiş de şindrilă pe care timpul le-a înnegrit şi le-a şters încet, încet. Când numele nu s-a mai văzut pe cruce, copilul pe care nu l-ai mai putut atinge după ce ţi-a părăsit pântecul cald şi primitor ţi-a ridicat cruce de piatră cu numele săpat cu dalta în ea, pentru eternitate. Timpul a măcinat-o şi pe ea, muşchiul a acoperit şi ploile au şters literele.

Numele de pe cruce nu se mai distinge, ţi-l port eu pe umeri peste tot prin lume şi lumea ce mă strigă te poartă cu mine pe unde nici cu gândul nu gândeai atunci când încă erai tânără mamă visătoare. Crucea stă aplecată într-o rână la căpătâi, din ce în ce mai mică, ca şi cum odată cu trecerea anilor s-ar afunda puţin câte puţin să se odihnească alături de mata sub pământ. Eu trec prin viaţă uneori uşor, alteori greu, dar nu uit niciodată să aprind o lumină de ceară pentru cea fără de care nici tata, nici eu nu am fi existat. Mi-ar fi plăcut să te ştiu spunându-mi poveşti, sa-ţi mângâi ridurile pe faţa bătrână şi iubită. Ştiu că viaţa tatei ar fi fost alta şi eu aş fi crescut cu mai multă dragoste şi înţelegere. Ai plecat însă prea devreme şi nu te pot purta decât în suflet tânără, rădăcina mea fără chip. Promit să-ţi duc destinul până la capăt şi să ofer ocazia nepoţilor mei să asculte de la mine poveştile pe care mata nu ai apucat să mi le spui şi să-şi plimbe ochii cu dragoste pe chipul brăzdat de vreme şi de anii grei adunaţi în spate. Privindu-mă, ei o să-şi poată imagina cum ai fi arătat dacă mi-ai fi dat ocazia să te cunosc.

Sărut mâna, rădăcina mea cu nume fără chip. Odihneşte-te în pace!

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Lumina de ceară, trecut

14 răspunsuri la „Celei ce-a fost

  1. FII BINECUVANTATA…cine-si cinsteste mortii ,se cinsteste pe sine insusi.

    Apreciază

  2. Frumos și emoționant scris, ca întotdeauna! 🙂 Am lăcrimat citind. Mă regăsesc în povestea ta. Nu mi-am cunoscut bunica din partea tatălui, căreia îi port numele și căreia se pare că îi semăn uimitor de mult. Atât de mult încât mătușile mele (fetele ei) lăcrimează când mă văd. Se spune că i-am moștenit și firea aprigă, independentă, o curiozitate la vremea aceea.

    Apreciază

    • Mulţumesc, Irina! Tu ştii la fel de bine cât iubeşti şi cât de dor îţi este de cineva atât de apropiat pe care nu ai apucat să-l cunoşti. 🙂 Cred că nu e o întâmplare că le purtăm numele.

      Apreciază

  3. Minunat text; dureros de frumos. Ritmul si tonul rasucite unul după altul, inchipuind un corn de animal sfânt, numai potrivit pentru scormonit in căutare de radacini rare.

    Apreciază

  4. Foarte emoţionant. Adun acum doar cuvinte de laudă şi mă înclin în faţa omului care sunteţi. Toate cele bune!

    Apreciază

  5. Săru-mâna și eu, matale, pentru rândurile frumoase pe care le-ai așternut cu multă simțire!

    Apreciază

  6. Mă înclin şi te îmbrăţişez!

    Apreciază

  7. Mi-au dat lacrimile dupa primele randuri si am incercat sa nu plang in hohote pt ca sunt la serviciu si ar fi urmat intrebarile colegilor. M-a rascolit si mi-a placut enorm sa citesc ce ne-ai impartasit si noua. Tot respectul pentru aceste cuvinte si nu numai!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s