Să fii al nimănui- epilog

Mi-ar fi plăcut să vă spun acum că povestea este pură imaginaţie, că realitatea e mult mai frumoasă şi nu permite să se întâmple astfel de lucruri. Din păcate nu este adevărat. Realitatea e crudă, sadică uneori şi cei care reuşesc să-i supravieţuiască fără să se piardă merită apreciaţi.  Protagonistul poveştii este un supravieţuitor. Un om care a ştiut învăţa din fiecare lecţie primită câte ceva, fără a se uita pe sine. Într-un singur domeniul a exagerat- propria familie. Dar şi asta e normal, având în vedere cât de mult a tânjit după o familie normală. Are doi băieţi mari care au primit mai mult decât mulţi alţi copii crescuţi de părinţi cu vieţi „normale” şi care încă îşi permit să-şi judece tatăl un pic „înapoiat” şi poate prea slab pentru „pretenţiile” lor de odrasle răsfăţate. Poate consideră că ei ar fi meritat de la viaţă mai mult decât au primit, dar ce copii nu judecă aşa? Până să ajungă să vadă sacrifiiciile pe care părinţii lor le-au făcut ca să-i crească şi să-i facă oameni mari trebuie să aiă şi ei la rândul lor copii şi ar fi trebuit să simtă măcar o parte din trecutul dureros al părintelui judecat.

Viaţa nu i-a fost deloc uşoară eroului acestei povestiri. De câte ori a zis hop, i-a mai servit o palmă, că aşa se întâmplă oamenilor încercaţi de soartă. Să nu cumva să uite şi să se fălească. Nu se poate spune însă că totul i-a fost potrivnic. De câte ori s-a împiedicat, a avut sora care i-a întins o mână de ajutor şi nu l-a lăsat să cadă. Că la ce altceva ar fi buni fraţii, dacă atunci când ai nevoie nu te ajută? Da, fraţii care au cunoscut ce înseamnă să nu se aibă decât unul pe celălalt, cei care nu au avut cui cere ajutor când le-a fost greu, care au fost lăsaţi să-şi trăiască viaţa cum or putea au reuşit să supravieţuiască împreună şi nici chiar moartea nu-i va putea despărţi. Niciunul din ei nu au avut o viaţă uşoară pentru că e uşor să profiţi de copiii nimănui. Ei sunt fideli, devotaţi, îşi doresc cu ardoare să aparţină cuiva şi de cele mai multe ori acel cineva nu apreciază devotamentul lor. Ei au totuşi marele avantaj de a fi învăţat de mici că viaţa e o luptă ce trebuie dusă până la capăt, că te ridici singur de fiecare dată când cazi, pentru că nimeni altcineva nu te va ridica, dincontră. Supravieţuieşti şi de multe ori realizezi cât alţii în generaţii întregi. Pentru că nu ştii să te dai bătut.

Pe fraţii aceştia îi admirşi îi iubesc  din tot sufletul, încă de când erau tineri iar eu abia mă ridicam din copilărie şi cunoşteam cu ajutorul lor cele mai mari trupe ale lumii la vremea respectivă. El era rebel, iubea rockul şi avea o colecţie de discuri pentru care orice alt tânăr l-ar fi invidiat, iar ea era copilul perfect: frumoasă, harnică, deşteaptă, talentată, veselă. Toate calităţile adunate într-un singur om. Lor le dedic povestea asta, romanţată pe alocuri şi cu lacune, normal, şi le cer iertare dacă ceva din ce am povestit le-a trezit amintiri dureroase. Realitatea a fost mai dură decât am reuşit eu s-o redau şi tocmai de asta evoluţia lor e mai preţioasă. Ei sunt verii mei ce au dus mai departe destinul crud şi nemilos al părinţilor noştri şi pe care viaţa nu i-a putut înfrânge. De multe ori ne plângem că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum ne-am dori noi, nu atât de repede, nu atât de bine, că nu e totul perfect şi nu ne dăm seama că pretenţiile noastre sunt doar mofturi de copii alintaţi pe lângă viaţa pe care oamenii neştiuţi de lângă noi au ştiut s-o înfrunte şi s-o trăiască din plin aşa cum a venit, cu bune şi cu rele fără să se plângă, fără să ceară nimic gratis.

Anunțuri

7 comentarii

Din categoria Să fii al nimănui

7 răspunsuri la „Să fii al nimănui- epilog

  1. Toată admirația pt verii tăi și cinste ție pt că ne-ai împărtășit povestea lor. Merita să fie cunoscută!

    Apreciază

  2. Toţi copiii din orfelinate ar trebui să citească povestirea. Ca să reziste. Toţi copiii cu părinţi ar trebui s-o citească. Ca să aprecieze ceea ce au alături.
    E o povestire cu nimic mai prejos decât Cuore, Savy sau altele.
    Urez viaţă senină ţie şi verilor tăi. Plecăciune.

    Apreciază

  3. Mulţumesc pentru această poveste-lecţie de viaţă!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s