Doar două boabe de lacrimă, primarule!

Avem nevoie de lacrimile tale, Primarule. Ştiu că acum vor fi mai greu de stors, de data asta nu a murit nepotul niciunui inconştient şi nici comunitarii nu mai pot fi traşi la răspundere că i-aţi măcelărit. Şi oricum, câinii nu mănâncă hârtie. Ai putea face un pact cu o firmă de deratizare că pe şobolani poţi da vina şi sunt suficienţi în Bucureşti, slavă Domnului! Te calci pe picioare cu ei în toate parcurile din centru, pe străzi, printre blocuri, în băile proprii din cuştile idioate şi scumpe ce ne sunt vândute drept case.

Avem nevoie de lacrimile tale, poate te vom mai ierta şi te vom vota şi data viitoare primar. Da, ai dreptate, cei care te votează pe tine nu citesc decât etichetele de pe sticle. Şi două prune nici măcar nu trebuie citite, se văd cu ochiul liber, iar etichetele de la vinul ieftin mai bine nu le citeşti. Îl dai peste cap, te îmbeţi bine şi uiţi de toate. Şi de aurolacii ce populează canalele, şi de foame şi de sete… Putem lua exemplu de la ei să uităm şi noi de mizeria de pe străzi şi de clădiri de patrimoniu aflate în cea mai avansată stare de degradare şi de autorizaţii de construcţie date pe şestache pentru că v-au făcut cu ochiul dintr-un plic nişte bancnote cu ochi verzi- sau albaştri, de spitale lăsate să moară în paragină, de promisiunile voastre niciodată onorate, de banii care vi se scurg printre degete exact în buzunarele proprii şi ale acoliţilor, niciodată unde e nevoie de ei.  Poate te vom mai crede data viitoare când vei ieşi să ne arunci în ochi cu praf de autostrăzi suspendate.

Hai, totuşi, te rog eu, mai fă un efort, ia-ţi mina aia de om suferind şi ieşi pe un post de televiziune să ne susţii moralul şi durerea. Măcar o dată. Măcar acum, în ceasul al 13-lea când oricum nu văd ce se mai poate face pentru noi şi pentru istoria literaturii acestui popor. Ştim, primarule, că dincolo de cărţile tale de medicină nu prea ai avut timp să citeşti şi să apreciezi o operă literară aşa cum facem noi, mâna asta de proşti ce trăiesc încă cu capul în nori şi visează că tot ce zboară se mănâncă. Noi ăştia pe care încă ne doare destinul unui Eminescu, al unui Marin Preda, Călinescu, Rebreanu, Blaga sau Doamne fereşte, Labiş. Nume din astea prăfuite şi irelevante pentru o societate atât de dezgheţată ca cea în care trăim. Totuşi, de hatârul nostru, te rog să mai faci un mic efort. Oricum vom dispărea repede de pe firmament şi vei rămâne cu cei ce încă se lasă păcăliţi cu doi mici, o bere şi nişte lacrimi false. Şi care nu au mania numelor ăstora răsunătoare, nici a cititului.

Stiu, se vor bucura beciurile mucegăite ale universităţii sau ale cine ştie cărei facultăţi care vor găşdui până la urmă manuscrise şi cărţi vechi ce nouă ne par valoroase. Pentru noi sunt inestimabile. Pentru voi nu reprezintă nici măcar măcar o jumătate de milion de euro necesari pentru păsuire şi mutarea lor într-o clădire unde să fie expuse. Unde să ne mândrim cu ele. Ce e pentru voi o jumătate de milion de euro? Chiria pentru clădirea primăriei pe două luni. Pentru voi găsiţi bani, voi sunteţi importanţi. Voi, funcţionăraşii care nici măcar cererile cetăţenilor nu sunteţi în stare să le citiţi până la capăt. Voi trebuie să aveţi unde munci, unde ajunge dimineaţa să vă beţi cafeaua la o bârfă mică şi de unde pleca la ora 4, să puneţi capul liniştiţi pe pernă acasă, ştiind că leafa vă vine cu regularitate.

Cultura nu vinde, nu-i aşa primarule? Cultura şi istoria pot fi badjocorite plasând în faţa muzeelor statui cu împăraţi în pielea goală. Pentru care s-au găsit bani la vremea respectivă. Alea atrag turişti, nu nişte manuscrise roase şi îngălbenite de vreme pe care oricum abia se mai cunoaşte scrisul. Nici măcar nu sunt scrise într-o limbă de circulaţie internaţională, să le poată bieţii turişti citi! Lasă, Bucureştiul atrage destul prin terasele împrăştiate printre ruine ce le cad în cap în centrul vechi, discoteci şi cluburi în hrube întunecoase şi statui de tălpi revoltate în piaţa presei. Aveţi cu ce vă lăuda, nu cu muzee, cultură, sau Dumnezeu să ne ierte- istorie! Ce nevoie are generaţia tânără de astea? Oamenii au nevoie de distracţie ori pe aia le-o oferi cu generozitate şi tu şi partidele politice. Pâine şi circ -mai mult circ, mai puţină pâine- şi succesul e asigurat.

Hai de varsă-ne câteva lacrimi, primarule! Aşa, de amorul artei. Merităm măcar atât pentru că ne distrugi sufletele, nouă, acestor mucegăiţi împătimiţi de literatură şi cultură, învechiţi şi numai buni de aruncat la groapa de gunoi. Merităm şi noi măcar două lacrimi mari, prelinse pe obrazu-ţi subţire şi generos.

Aaaa.. şi nu uita, primarule. Voi aruncaţi  acum în beciuri întunecoase o întreagă avere spirituală a acestui popor. Ce-au gândit şi au scris oameni al căror nume e rostit cu emoţie şi după sute de ani de la moartea lor. Numele astea vor exista, chiar dacă inconştienţa voastră distruge acum urmele trecerii lor prin lume. Numele voastre vor fi şterse curând de hârtia igienică a istoriei. Nu le vor reţine nici pietrele, cu atât mai puţin cei ce vă menţin cocoţaţi acolo, în locurile călduţe din care ne sugeţi sângele şi resursele ca nişte căpuşe uriaşe ce sunteţi! Ei vor supravieţui ingratitudinii voastre şi a unei generaţii întregi de români semianalfabeţi şi inconştienţi. Cu voi se vor şterge la fund generaţiile viitoare şi veţi ajunge să putreziţi  în gropi infecte acoperiţi cu dejecţii de cei pe care îi creşteţi şi îi educaţi acum strâmb, răsturnându-le scara de valori. Pentru că istoria se răzbună, primarule. Atunci poate că veţi plânge cu lacrimi amare şi veţi striga după ajutor, dar nu vă va auzi şi nu vă va ajuta nimeni. Nu veţi fi decât nişte anonimi de care nu-i va păsa nimănui.

 

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Cotidian

4 răspunsuri la „Doar două boabe de lacrimă, primarule!

  1. Asta e buna si la mine in localitate.

    Apreciază

  2. Explică-mi, te rog. E vorba de biblioteca pedagogică? Sau ce mai vrea să desfiinţeze?
    Tatăl meu era un bibliotecar care descoperea si semnala manuscrise şi simt problema în mod personal.

    Apreciază

    • Nu. E vorba de Muzeul Literaturii Române. Clădirea muzeului a fost retrocedată şi de atunci primaria ar fi trebuit să plătească chirie pentru spaţiu. Cum s-a făcut retrocedarea, nu ştiu şi sincer acum prea puţin interesează. Cert e că 12 ani omul acela nu şi-a încasat chiria şi acum a somat primăria să elibereze spaţiul sau să cadă la o înţelegere. Care înţelegere spunea ca primăria să plătească măcar chiria pe doi ani, sau 30,000 euro pe lună şi să poată în câteva luni să găsească o altă locaţie pentru manuscrise. Lucru pe care primăria l-a refuzat cu înversunare. Li s-a părut enorm să plătească 225.000 euro din datorie şi inca 225.000 pentru mutarea exponatelor. Asta în situaţia în care chiria pentru clădirea în care s-a mutat primăria capitalei până la renovarea palatului administrativ este de 250.000 euro pe luna. Pe luna, da? În situaţia asta somaţia expiră pe 15 iunie şi nimeni nu ia nici o măsură pentru protejarea unor manuscrise inestimabile ca valoare istorică.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s