A doua naştere

Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară… Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.

Lilium-candidum-3Deschideam larg fereastra, îmi culcam capul pe mâna întinsă pe pervaz şi visam. Îmi încărcam ochii de stele şi plămânii de parfum de crini albi, teiul în floare de la poartă mă îmbăta şi privighetorile se întreceau cu greierii în cântece. Mi-era un dor nelămurit de viaţă. Nu mai aveam loc în copilărie, m-aş fi vrut mare direct, aş fi vrut să strălucesc, viaţa să râdă pentru mine, drumul să-mi fie lin, parfumat cu flori de tei, să am copii frumoşi şi mulţi, o casă cu ferestre râzând în soare, un rai să-mi fie sufletul.

Când s-au dus anii? Ce s-a ales de fetiţa firavă cu ochii plini de stele şi sufletul încărcat de parfum? Aş întoarce timpul azi şi l-aş opri în loc, să păstrez în suflet vise mari în nopţi albe înstelate şi înmiresmate. Aşa colorate şi mândre-mi erau visele pe atunci!

Stau şi acum trează în noapte de multe ori şi visez încă cu ochii larg deschişi. Viaţa nu mi-a fost generoasă de prea multe ori. Anii au trecut pe lângă mine fără să-mi dau seama. Numărul lor creşte şi cu fiecare zi ce trece copilăria curată şi naivă rămâne din ce în ce mai mult în urmă. Nu ştiu ce-mi rezervă viitorul. Anii ce vin sunt tot mai greu de pronunţat, cu atât mai greu de acceptat. Cândva m-aş fi crezut bătrână şi mi-aş fi spus în barbă că am trăit destul.

Mi se face teamă. Mă uit în ochii tăi adânci şi-aş vrea să pot întoarce timpul pentru ei. Să mă mai nasc odată şi să te visez din nou în nopţi cu lună plină în cer şi în obraji. Aş şti acum să nu-ţi mai uit chipul şi să-ţi recunosc mâinile. Să-ţi caut mângâierea fără să mă rătăcesc pe cărări lăturalnice şi spinoase.

Închid ochii şi-ţi las mâinile să se plimbe în voie pe trupul meu adus lor ofrandă târzie. Fiori dulci mă trec şi-mi fac inima să tresară ca-n zorii primei iubiri. Sunt tânără prin tine, iubitul meu şi-aş vrea să rămânem tineri o viaţă.

Ştii, poate Sorescu avea dreptate. Vine o zi în care trebuie să tragem linie şi să socotim. Să adunăm momentele când era să fim fericiţi, cu cele când era să ne iubim şi poate mama se îndură de noi şi ne mai naşte o dată – unul pentru celălalt, unul în celălalt, o singură fiinţă o viaţă întreagă. Să fim pregătiţi, iubitul meu, să nu ratăm momentul celei ce-a doua naşteri întru nemurire.

 

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Scrisorile iubirii, Uncategorized

8 răspunsuri la „A doua naştere

  1. Nu trage încă linia. Eu zic că mai ai multe de contabilizat. Pe de altă parte, mai știi de câte ori te-ai născut până acum!? Doar că ți-a fost resetată memoria.

    Apreciază

  2. Fiecare zi poate fi o nouă naştere 🙂

    Apreciază

  3. Foarte frumoase ganduri! Da, vine o vreme cand vom trage lnia finala si ne vom socoti pentru tot ce-a fost, ce-am facut si ce n-am reusit. Pana atunci… mai facem unele „bilanturi provizorii”, mai punem cate un mic inceput la alte incercari… si tot asa.
    Mi-a placut mult acel cuvant al Parintelui Arsenie.
    O zi cat mai frumoasa, Lucista! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s