Lecţia vieţii

Atunci când Dumnezeu s-a îndurat de mine şi i-a permis mamei să mă aducă în viaţă pe lume, după un travaliu obositor şi uscat se pare că aveam legat de gât un destin pe care nimeni altcineva nu l-a vrut. Am trăit în 47 de ani cât alţii în trei vieţi. Am dat mâna cu moartea de câteva ori, am tânjit după dragostea pe care soarta nu mi-a scos-o în cale, am plâns cât pentru zece vieţi- mai mult pentru alţii decât pentru mine, am râs, am sperat, am crezut în oamenii în care nu trebuia să am încredere, am făcut greşeli şi am plătit pentru ele. Sunt om om şi nimic din ce e omenesc nu mi-e străin. Am făcut lucruri pe care nu credeam că voi fi în stare să le fac vreodată, am căzut, m-am ridicat, am mers mai departe. Pe drumul meu, totdeauna singură.

Viaţa m-a învăţat că lucrurile nu sunt totdeauna aşa cum par, că oamenii nu sunt niciodată aşa cum vor să îi crezi, că adevărul are totdeauna două feţe, după cum şi oamenii care-l deţin sunt interesaţi sau nu. Am fost un om excesiv de sincer şi am fost lovită tocmai pentru sinceritatea aia. Pentru că oamenilor nu le place sinceritatea, ei preferă să creadă că ai şi tu ceva de ascuns, că şi gunoiul tău stă tot sub preş, departe de ochii celorlalţi muritori. Am învăţat de copil că prietenii buni sunt puţini şi îi poţi păstra aproape atâta timp cât sunteţi pe acelaşi drum. Când drumurile vi se despart, cei care-ţi rămân alături sunt extrem de rari şi cu atât mai valoroşi.

Am învăţat că de multe ori cei ce-ţi stau alături au un interes iar acest interes nu este de fiecare dată unul care să te avantajeze şi pe tine. Că trebuie să porţi mască într-o lume de măşti, trebuie să muşti într-o lume de hiene, să loveşti atunci când eşti lovit. Îndemnul acela biblic cu întorsul obrazului nu poate fi aplicat totdeauna, pentru că cei ce vor să te lovească o vor face cu atât mai rău şi mai des cu cât tu vei tăcea şi vei înghiţi, sperând în răsplata divină. Nu trăim într-o lume de oameni cu discernământ care să realizeze că obrazul tău întors este o palmă pentru ei. Trăim într-o junglă condusă de indivizi fără scrupule.

Am învăţat că dacă nu te ajuţi tu, nimeni nu te va ajuta dezinteresat. Dacă nu te ridici singur, ceilalţi te vor îngropa fără regrete, chiar dacă ai făcut pentru ei mai mult decât oricine altcineva. Am învăţat că rudele îţi sunt rude şi te cunosc până la un punct, că prietenia e un concept invechit ce se ghidează azi doar după un oarecare interes şi obişnuinţă. Trăim şi murim singuri şi dacă la un moment dat reuşim să găsim omul căruia putem să-i spunem şi cele mai ascunse gânduri, pe care să-l facem părtaş vieţii noastre în toate aspectele ei suntem atinşi de aripa divină. Dacă nu poţi să-l vezi şi să-l apreciezi la timp, acesta pleacă şi niciodată nu vei mai avea ocazia să întâlneşti altul.

Fotografie-0700Am învăţat că între suflete pereche minciuna nu-şi are locul. Nici umbrele, nici întunericul, nici măcar ceea ce tu ai vrea să uiţi şi să laşi în urmă. Pentru că doar fiind sincer cu totul cu el şi cu tine, ajungi să ţi-l apropii cât pentru o viaţă întreagă. Abia dacă atunci nu va pleca de lângă tine, este cu adevărat al tău, pereche şi îţi rămâne pereche până la ultima suflare. Dacă pleacă nu ţi-a fost dat ţie şi e mai bine aşa. O vorbă de duh zice să-ţi ţii prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape.  Am învăţat că doar atunci când cei care contează cu adevărat în viaţa ta ştiu totul despre tine nimeni nu-ţi mai poate face rău, infirerent ce-ar spune şi ce ar face. Minciuna are totdeauna picioare scurte şi adevărul, oricât de dual ar fi el, iese cu siguranţă la suprafaţă la un moment dat.

Am învăţat să nu aplec urechea la părerea niciunuia din cei ce cred că deţin adevărul absolut. Că viaţa mea e doar a mea şi nimeni nu o trăieşte în locul meu. Când va fi să plec din ea, îmi voi lua în braţe faptele bune şi rele, aşa cum au fost şi mă voi prezenta doar cu sufletul dezvelit în faţa Unicului Judecător, cel care mă va pedepsi în funcţie de ce am făcut eu, nu în funcţie de ce a zis unul şi altul despre mine. Nimeni nu trăieşte în locul meu, nimeni nu mă ajută când mi-e greu, la uşa nimănui nu stau cu mâna întinsă după pomană şi avantaje.

Am învăţat să nu judec pe nimeni fără să mă pun în locul lui, să văd dacă nu cumva aş face la fel în aceleaşi circumstanţe. Suntem entităţi separate, diferite în consecinţă. Ne despart ceva ani de studii poate, funcţii, averi, educaţie, nimeni nu poate spune însă că e mai presus de celălalt pentru că nu a trăit nici măcar o oră în pielea lui. Am învăţat că oricâte studii ai avea, caracterul îţi dictează comportamentul şi că uneori un analfabet are conştiinţa curată ca lacrima şi îţi oferă o lecţie de puritate de care un profesor universitar cu pretenţii nici nu se poate apropia.

Am învăţat că nu pot plăcea tuturor, că vor exista totdeauna oameni ce mă vor urî fără să mă asculte, oameni ce-mi vor face rău gratuit, sau oameni cărora pur şi simplu nu le vor plăcea ochii mei sau felul meu de a fi. Am învăţat însă  să fiu eu şi să nu dau socoteală nimănui pentru viaţa mea.  Greu, dar am învăţat.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria jurnal

5 răspunsuri la „Lecţia vieţii

  1. Dezarmant de sincere aceste gânduri ce s-ar putea constitui într-un crez al celor puternici cărora nu le este teamă să=și expună slăbiciunile.

    Apreciază

    • Recunoaşterea lor ne dă tărie. Nimeni nu este perfect în lumea asta, nu există om care să nu fi greşit măcar o dată în viaţa lui. Atâta timp cât ni le asumăm, putem merge mai departe, fără a le mai repeta. Sinceritatea e necesară, cu noi înşine şi cu cei care cred cu adevărat în noi. Altfel am dezamăhi oamenii care ne iubesc necondiţionat şi am pierde enorm.

      Apreciază

  2. Dă-mi voie să aduc un amendament. Nu cred în așa zisele suflete pereche. Unice. Din experiența mea am învățat că poți să-ți găsești o altă pereche cu care să te înțelegi la fel de bine. Eu am avut parte de două suflete la fel de compatibile cu al meu. Sunt sigur că undeva, în lume, ar mai fi cel puțin o persoană cu care să mă potrivesc perfect. Doar că e greu să o găsesc.

    Apreciază

    • Petru, dacă tu nu l-ai întâlnit, nu înseamnă că nu există. Înseamnă doar că ţie soarta ţi-a rezervat un alt fel de drum, sau poate că trebuia să deschizi ochii sufletului mai bine la un moment dat. Să nu cumva să fi trecut pe lângă tine când erai prea ocupat cu altceva.

      Apreciază

  3. Tocmai că am fost binecuvântat cu două astfel de „suflete pereche”, numai că moartea nu iartă pe nimeni, iar la unii vine prea devreme. S-au prăpădit amândouă de aceeași boală nemiloasă.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s