Nevoie de odihnă

Azi nu am timp de poveşti, deşi se înghesuie care mai de care să iasă la suprafaţă prima, de nici nu ştiu cum să le mai opresc gâlceava! Se calcă în picioare la propriu, câte una reuşind să rămână deasupra grămezii şi să-şi ceară vehement dreptul la viaţă pentru câteva minute bune, ca apoi să fie doborâtă şi înlocuită cu alta. Din păcate, îmi lipseşte timpul şi oboseala şi-a pus dureros amprenta pe dimineaţa de azi, aşa că voi închide puţin cutia şi le voi lăsa să-şi facă vânătăi în voie şi să supravieţuiască cele mai puternice. Numai de gâlceava lor nu duceam lipsă acum!

Nu ştiu cum se face că oraşul ăsta mă oboseşte peste măsură. Dacă merg la ţară nici nu simt oboseala, nici nu mă ustură ochii, nici nu mă doare capul. În mod cert, Bucureştiul are ceva malefic, de-i place să-şi râdă în halul ăsta de oameni. În consecinţă, o să-mi trimit mintea pe câmpii şi corpul în faţa programului de contabilitate la birou. Hai, că nu mai e mult până pe 25, nu-i aşa?

Până una alta, ia uitaţi ce pace şi frumuseţe e pe câmpiile patriei!

Fotografie-0461 Fotografie-0462 Fotografie-0463 Fotografie-0468 IMG_1644 IMG_1650 IMG_1660 IMG_1711 IMG_1669 IMG_1670

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria jurnal

13 răspunsuri la „Nevoie de odihnă

  1. Cred că toate oraşele obosesc la un moment dat. Am şi eu nevoie de aer curat, de linişte, de natură…

    Apreciază

  2. Răcoroase imagini de la oraș! 🙂
    Da’ ce se-ntâmplă pe „25”?, că nu prea sunt la curent…

    Apreciază

  3. Ahaaa… Să-ți fie aerul pur! 😉

    Apreciază

  4. Eţti o peroan fericită. Ai unde evada.

    Apreciază

  5. Cred ca iti este tare greu, dar trebuie cumva sa-ti incarci bateriile, Lucia!
    Cand am ajuns in camping, nu-mi venea sa cred ca se poate respira si asa! Fara nervi, fara agitatia sefei, fara strazi si masini, fara nimic obositor si cu tot calmul, pacea si linistea din lume. Pacat ca ce e frumos si bine tine tare putin, dar bine ca a fost si atat!
    Toate gandurile bune si multa sanatate!

    Apreciază

    • Da, ai dreptate! Se poate trăi şi în linişte şi pace, înconjurat de frumos şi aer curat. Păcat că nu înţelegem să trăim la fel şi acasă, la locurile de muncă, în mijlcoul oraşului. Sper să scap de stresul asta de acum cât de curând. Mai am un hop. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s