Negociere

Ţăran cu iniţiativă şi un ascuţit simţ al banului, Lache găsise repede metoda prin care să facă bani uşor fără prea mult efort. Avea o inteligenţă nativă şi o viclenie camuflată sub zâmbete răutăcioase şi vorbe pompoase care îl ajutaseră să răzbată acolo unde nimeni nu se aştepta. Nu era un om educat, făcuse patru clase cu greu, trecuse prin ele ca gâsca prin apă şi abia învăţase să socotească şi să scrie. Citea silabisit, dar asculta cu atenţie fiecare jurnal de ştiri sau emisiune politică  la tv şi învăţa din discursurile celorlalţi cuvinte grele care îl fascinau şi pe care le folosea după cum îi venea bine în cele mai nepotrivite momente.

Şi din piatră seacă scotea bani, dacă din altceva nu mai putea! Vindea, cumpăra, revindea la suprapreţ, înşela la cântar, umfla preţurile în magazin, se tocmea şi te făcea din vorbe de jurai că nu ai întâlnit în viaţa ta om mai cinstit şi mai altruist ca el. Până să te dezmeticeşti mulţumeai cerului pentru că ţi-a scos în cale aşa un om cu suflet. Sufletul lui însă purta pecetea banilor. Nimic nu era mai important şi nu conta mai mult ca banul pus pe ban. Monezile le făcea fişicuri şi bancnotele teancuri după mărime şi importanţă şi îi ascundea în locuri care mai de care mai inedite prin casă: între cămăşile muierii, sub chiloţii lui, într-un anumit loc sub pat, în crăpătura unei saltele, oriunde avea impresia că sunt mai bine păziţi. În fiecare săptămână îi scotea, îi înşira pe masă şi îi număra făcându-le câte un nou semn la fiecare şi găsindu-le cu ingeniozitate un nou ascunziş.

Dacă vorbeai cu el îţi lăsa impresia unui gospodar care munceşte zi lumină şi o parte din noapte. Adevărul e că-şi păzea avutul cu străşnicie şi se trezea din oră în oră în miez de noapte dacă i se părea ceva suspect, sau animalele gestante erau pe cale să fete. În rest, ştia să se folosească cu succes de munca altora pe care îi ademenea cu vorbe meşteşugite şi promisiuni pe care nu le onora aproape niciodată. Totdeauna îşi aroga meritele şi la sfârşitul muncilor făcea cumva să se certe cu cei care l-au ajutat şi să scape fără să plătească decât o mică parte din ce-a promis.

Erau în sat câteva familii de ţigani săraci, pe care mai toată lumea îi folosea cu ziua, atunci când aveau munci mai grele de făcut. În perioadele de muncă intensă la câmp era aproape o bătălie care să-i tocmească primul. Ţiganii veneau la el când le era cuţitul la os să ceară împrumut un ban sau o sticlă de vin de sărbători, că nu aveau pe ce cumpăra. Îi ademenea cu câte un purcel jigărit, sau un miel refuzat la ţâţă, cu un bidon de vin şi o sticlă de ţuică şi nu mai reuşeau să se achite de datorie un an întreg! Îi veneau la muncă din primăvară până în toamnă, de câte ori avea nevoie şi-i chema şi în loc ca datoria să scadă nu ştiu cum se făcea că pârdalnica creştea de fiecare dată! Cu creionul chimic pe hârtie le făcea calcului în fiecare seară după o zi de muncă şi ei aprobau prostiţi, cu ochii ieşiţi din orbite, încercând să înţeleagă de ce lor le dă altceva când trag linie lângă linie pe perete.

„Bre nea Lache, să fiu al dracu’ dacă mai iau vreodată ceva de la mata! Cum, mă, muncesc de o vară întreagă în bătătura asta şi tot mai am de plată?”

„ Băi Aurele, tată, hai să mai facem socoteala o dată. Eu nu te înşel pe tine tată, că nu am nevoie de banii tăi! Ţi-am dat un miel la Paşti?”

„ Mi-ai dat, dar ăla a fost mâţ, nu miel! Abia a ajuns să pun pe masă la copii, zic zău!”

„Aurele, nu te face porc! De ce nu ai zis atunci că nu-ţi place? Îl mâncam eu mă, cu copiii mei, nu ţi-l mai dădeam ţie! Al dracu’ tu cu pielea de pe tine, atunci când nu aveai de niciunele plângeai la poarta mea, acum faci pe nebunul! L-ai luat sau nu l-ai luat?!”

„L-am luat, bre, asta e acum. Capul meu ăl prost! L-am luat, na!”

Puseseră o masă în faţa scării şi stăteau acolo faţă în faţă, Lache direct pe platforma de ciment pe care aruncase un ţol şi ţiganul în faţa sa, pe un tamburel de lemn. Îşi pusese pălăria alături, pe alt scaun şi vorbea gesticulând amplu, bătându-se cu palmele peste coapse, ridicându-se de pe scaun grăbit şi aşezându-se la loc înjurând, învârtindu-se şi transpirând de nervi. Fiecare avea pe masă câte un păhăruţ cu vin, dar niciunul nu se mai gândea să se atingă de el. Vinul se încălzise în pahare, aşteptând ca bărbaţii să se înţeleagă.

„Bun, un miel, 1 milion două sute, mai adăugăm şi două sticle de vin pe care ţi le-am dat în februarie, 5 zile de muncă. E aşa, sau nu-i aşa?”

„E, fir-aş al dracu’, e!”

„Ai venit în ziua de paşti şi mi-ai cerut o damigeană de vin? Eu ţi-am dat pe deasupra şi o sticlă de ţuică. Este?”

„ Bă nea Lache, să fiu nebun dacă nu a fost o poşircă vinul ăla al mata! Ai pus apă în el, nu-i aşa? Zii zău!”

„ Mă porcule, dacă mai zici odată asta te dau afară pe poartă! Nu-ţi e ruşine, mă? Ţi-am dat vin din cel mai bun, din care beau eu şi tu te porceşti cu mine acum? Vin de ăsta îţi scot de o săptămână la masă! Am băut mă şi eu cu tine? Am băut! Crezi că mai beam eu dacă nu era bun? Al dracu ţigan, ia uite ce-mi face acum! Mă faci hoţ în bătătura mea, ai, mă faci hoţ!”

„Bre nea Lache, nu o lua bă, aşa! Nu te-am făcut io, bre, hoţ pe mata! Spuneam doar… zîi acolo mai departe!”

„Bun. O damigeană de vin şi o sticlă de ţuică, o săptămână de muncă.”

„Ai bre, da di şe pui şi sticla de ţuică? Că nu ţi-am cerut-o eu, mi-ai dat-o mata, bre! Nu ţi-am zis să-mi dai doar vinu’?”

„Da de băut ai băut-o, fi-re-ai al dracu’! Credeai că-ţi dau ţie o sticlă de ţuică aşa, că nu mai pot de dragul tău, ai?!”

„Biine, bre, zii mai departe! Nebun să fiu dacă mi-o mai băga în cârd cu mata, auzi! Să fiu al dracu’, la mata totdeauna se adună mai mult decât am luat!”

„Aurele, tu ai venit, tată, la poarta mea. Te-am rugat eu să vii să ceri? Te-am luat cu forţa, mă?!”

„Nu m-ai luat cu forţa, da’ nu ai zîs mata să vin că-mi dai? De ce nu ai de ce nu ai zîs atunci cu cât îmi dai, ştiam dracu şi eu în ce mă bag? Aaaii? Atunci erai bun: ne-nţelegem noi, Aurele, tată, că oameni suntem, te mai iau şi eu două-trei zîle la muncă la vară… Ai zîs bre aşa? O zî-două se făcură o lună!?”

„Păi ce să-ţi fac taică dacă tu ai tot venit să ceri?! Nu tu ai venit să-mi ceri bani să duci copilul la Severin la spital? Ţi-am dat mă? Zii tu, ţi-am dat? Aşa-i, mă, că nu-ţi dădea nimeni? Eu ţi-am zis: vino Aurele tată să-ţi dau, să faci copilul bine! Şi acu’ faci pe nebunu’ cu mine, re-ai al dracu’ de ţîgan borât!”

„Bre, nea Lache, dacă te iei şî de banii ăia, bre… fi-re-al dracu’ Doamne, că m-ai făcut sărac şi amărât pe lume! Nu-mi dădea bă nima, nima nu-mi dădea! Vă e frică la toţi că nu vă mai dă ţîganul banii înapoi. Ce să fac mă, dacă am avut şî eu copilul bolnav, aaii?”

„Tată, eu ţ-am dat, tu trebuie să munceşti pentru banii ăia. Ţi-am dat un milion jumate, aşa-i? Trei zile de muncă! Pe urmă ţi-am mai dat Aurele o damigeană de vin de Ispas?”

„Mi-ai dat…”

„Încă trei zile de muncă. Cu 10 pachete de ţigări, de câte ori ai venit la poartă să ceri. Îţi aduci aminte? Ai, că au fost mai multe, dă-te dracu’, da’ treacă de la mine! Încă două zile de muncă! Câte se făcură Aurele, tată? 5 cu 7 cu 3 cu 3 şi cu 2, fac tată 20 zile de muncă? Zii, fac!?”

„Fac, fi-r-aş al dracu!”

„Şi cât mi-ai muncit tu mie Aurele, tată? Te-am luat în primăvară la prăşit trei zile. Ai venit cu Leana, dar în două zile s-a pus ploaia şi am plecat mai devreme acasă? Alea fac o zi pe amândoi, deci se scad 3 zile.”

„Da’ di şe, rumâne, doar 3? Di şe doar trei, ai? Eu vin cu muierea trei zile în bătătură la matale şi îmi scazi doar trei zîle? Ce socoteală e asta, bre?”

„Bă, da mai du-te dracu de ţîgan! Auzi la el, comentează! Din trei zile aţi muncit mă decât două bune? Ce-ai vrea să-ţi scad şi când ai stat acasă? Ţi-am dat mă de fiecare dată şi pachetul de ţigări şi sticluţa cu ţuică acasă în fiecare seară? Bă, tu mă iei pe mine de prost?”

„Bre nea Lache, dacă mă duceam la altul la muncă, îmi dădea banii pe o zî întreagă bre, ce, eu am zîs să se pună ploaia, ai? Am comandat eu ploaie, bre? Crezi că nu au venit oameni la mine la poartă să mă duc să-i ajut? Dar eu am zîs să vin la matale, că’s dator, fi-r-aş al dracu’!”

„Aurele, asta e! Pe mine nu mă prosteşti, să ştii! Acu’ venişi  mă două zile? Nu mai zic de cum muncişi că  trebuii să trag de tine ca de iapa moartă, îţi pun două zile, dă-te dracu. Deci, 3 dinainte cu 2 acu’, fac Aurele 5 zile? Mai ai 15 zile de muncă, tată!”

„Să fiu al dracu’ rumâne, m-ai făcut şî de data asta! Vin bre, vin să ţî le fac, da’ altă dată nu mă mai prinzi matale! Mă jur pe copiii mei, cu capul meu îl prost, de ţ-oi mai călca pragul! Zîc zău, ascultă-ncoa! Să mă anunţî când ai nevoie, îmi iau muierea şî vin. Mă laşi muritor de foame nea Lache, da’ vede Dumnezeu, mânca-i-aş tălpile lui. Mă duceam şi eu şi mai făceam un ban, să-mi îmbrac copiii că vine iarna şî-s desculţi şi goi! Îţ bătuşi joc de mine, rumâne!”

„Cine, bă, eu îm bătui joc de tine? Riie, du-te fă şi vezi prin boarfele alea în casă, cată de dă-i şi amărâtului ăstuia să-şi îmbrace copiii. De ce nu spuseşi aşa, Aurele, tată, nu-ţi dau eu haine? Nu am de la copiii ăştia teancuri întregi, ce crezi că fac cu ele? Le mănâncă şobolanii degeaba în casă! Îţi dau eu tată. Hai Riie, auzi?”

Din casa mare Riia coboară cu braţul de haine vechi. Pantalonaşi ponosiţi, bluziţe pătate, ghete scofâlcite de atâta nepurtat, dar toate în bună stare.

„Ia tată, îmbracă-ţi copiii. Pentru asta îmi mai faci două zile de muncă şi gata. Ce, te lăsam eu aşa pe tine? Mai dăi Riie şi o sticluţă de ţuică din beci! Pune-i şi o bucată de brânză pentru copii. Ia dracu’ ţîgane să ai ce pune pe masă la copii şi nu mai fă pe nebunul cu mine! Dacă nu-ţi dau eu, cine-ţi mai dă mă?”

Ţiganul îşi ia bocceluţa cu haine, plăsuţa în care pusese baba o bucăţică de brânză şi o sticlă de jumate de ţuică şi iese nedumerit şi nemulţumit pe poartă. „Să fiu al dracu’ dacă nu m-a-nşelat iar rumânu’ ăsta!”

 

 

Reclame

2 comentarii

Din categoria Dezrădăcinare

2 răspunsuri la „Negociere

  1. Chiar aşa? A înşelat rumânul un ţigan? Ciudată poveste. Să înţeleg că şmecheria nu are naţie? Ori de unde ar fi, mă confrunt zilnic cu ea. Ne-a invadat, a invadat minţile vecinilor şi cunoscuţilor. Trebuie să fii mereu atent. Oare de ce?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s