Lună plină

E târziu şi ziua nu şi-a consumat încă toată arşiţa. Atât de dor i-a fost pământului de soare că acum, când în sfârşit a pus mâna pe el, nu vrea să-i mai dea drumul. Se coace uniform, ca azma rotundă în ţest când o aşeza maica pe frunze de nuc în vatra încinsă. Zdrobea deasupra o roşie coaptă,  o acoperea cu ţestul  din lut ars şi o lăsa acolo pradă arşiţei până se rumenea ca o fată mare în pragul măritişului.

Mi-e dor de pâinea aia sub care frunza nucului se usca şi se impregna în coajă odată cu cenuşa de pe vatră. Mirosea a nucă verde şi-a grâu nou, a lan şoptitor în bătaia vântului. Ghiceai în faţa-i rumenă macii aprinşi de soarele verii şi câmpul parcă îţi era mai drag. Parcă şi viaţa era mai frumoasă, curgea altfel, mai lin, fără atâtea gropi adânci şi pietre ce-i învolburează acum apa. Când rumeneala era gata, o scotea pe ştergar curat, îi făcea cruce şi o aşeza pe masă. „Las-o să se întoarcă de la moară, muică! E păcat s-o rupi acum!” – iar noi ne învârteam pe lângă masă cu nările în vânt, adulmecând şi salivând cu gândul la bucata aburindă în care înfigeam câte un cocoloş de brânză albă de capră, să-i dea savoare.

Acum trec zilele în zbor şi abia apuc să-mi aduc aminte de gustul pâinii de odinioară. Sunt veşnic grăbită, dimineaţa mă prinde muncind şi noaptea îşi varsă faldurile întunecate peste ochii-mi obosiţi ce abia se mai pot deschide sub ochelari. Perseidele nu au plâns nici o stea pentru mine anul ăsta, le-au ascuns luminile oraşului. Doar luna plină şi-a arătat faţa strălucitoare, să-mi aducă aminte de roata azmei din ţestul de acasă.  A fost aproape-aproape iar omul din lună mi-a făcut cu ochiul intuindu-mi preaplinul inimii.

„Hei, fată de iarbă, unde-ai ascuns copilăria? Cum de-ai păstrat verdele doar în ochii obosiţi?”

  • Undeva sub bolta cu struguri graşi de la geamul în care coatele-mi prijineau palmele în care odihnea obrazul şi greierii ţineau concert doar pentru mine. Ţi-aduci aminte cobzarii ăia năzdrăvani ce-ţi preamăreau strălucirea albă? Atunci trimiteai razele-ţi umbroase să-mi legene visele şi să le plimbe pe cărări doar de tine ştiute când până şi umbrele satului dormeau. Le aduceai înapoi când zorii se iveau şi trezeau cucuriguri strigate din gard în gard peste sat. Doar din când în când gâdilai câte un câine care lătra speriat iar tu, ştrengară, râdeai cu poftă şi mai dezveleai bonus fuga unui iepure şi aripa-n zbor a unei bufniţe. Nici tu nu mai eşti tânără ca odinioară, de ce mă întrebi doar pe mine!?

„Eu am îmbătrânit adăpostind suflete de oameni dragi. Mi-ai trimis rând pe rând câte unul şi nu te-ai lăsat până nu ţi-ai mutat satul să ţină de urât omului meu. Acum alţi ochi de iarbă aşteaptă să-i plimb pe cărări neştiute. Viaţa merge înainte!”

  • Da, viaţa merge înainte, niciodată înapoi. Doar visele noastre coapte mai privesc peste umăr la copiii ce-am fost. Uneori ne pierdem pe noi, le pierdem şi pe ele şi rătăcim în întuneric până ţi se face milă şi trimiţi câte o rază să ne scoată la liman şi să le regăsim. Atunci, dacă ne dai un strop de noroc, le putem reaprinde să ne lumineze calea mai departe iar ele strălucesc felinare în noaptea ce ne înconjoară, însoţindu-ne paşii. Uneori, când tălpile au răni sângerânde, Dumnezeu coboară pe pământ să le oblojească şi să ne mai poarte o bucată de drum în braţe. Am cunoscut şi întuneric, am şi rătăcit. Îţi mulţumesc acum că nu m-ai lăsat şi mi-ai luminat calea când mi-a fost mai greu.  La lumina ta mi-am copt visele şi le-am împlinit atât cât am fost în stare.

„He, he! Mult a trebuit să muncesc, dar am făcut treabă bună, nu-i aşa? Mi-e drag câteodată să cobor să te-ntreb ce mai faci, doar am suflete dragi ce-ţi duc grija!”

În spatele omului din lună, maica încinge ţestul. Coace azmă din grâu nou pe frunze verzi de nuc. Cu barba sprijinită în ciomag ciobanul lunii îşi păzeşte liniştit turma. Din când în când mai zâmbeşte ca un ştrengar unei fetiţe cu ochi ca iarba crudă. Miroase dumnezeieşte a nuci verzi şi azmă caldă.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria jurnal

6 răspunsuri la „Lună plină

  1. Se mai coace o astfel de azmă sau am rămas numai cu amintirile?

    Apreciază

  2. Reblogged this on lucista and commented:

    E târziu şi ziua nu şi-a consumat încă toată arşiţa. Atât de dor i-a fost pământului de soare că acum, când în sfârşit a pus mâna pe el, nu vrea să-i mai dea drumul. Se coace uniform, ca azma rotundă în ţest când o aşeza maica pe frunze de nuc în vatra încinsă. Zdrobea deasupra o roşie coaptă, o acoperea cu ţestul din lut ars şi o lăsa acolo pradă arşiţei până se rumenea ca o fată mare în pragul măritişului.

    Mi-e dor de pâinea aia sub care frunza nucului se usca şi se impregna în coajă odată cu cenuşa de pe vatră. Mirosea a nucă verde şi-a grâu nou, a lan şoptitor în bătaia vântului. Ghiceai în faţa-i rumenă macii aprinşi de soarele verii şi câmpul parcă îţi era mai drag. Parcă şi viaţa era mai frumoasă, curgea altfel, mai lin, fără atâtea gropi adânci şi pietre ce-i învolburează acum apa. Când rumeneala era gata, o scotea pe ştergar curat, îi făcea cruce şi o aşeza pe masă. „Las-o să se întoarcă de la moară, muică! E păcat s-o rupi acum!” – iar noi ne învârteam pe lângă masă cu nările în vânt, adulmecând şi salivând cu gândul la bucata aburindă în care înfigeam câte un cocoloş de brânză albă de capră, să-i dea savoare.

    Acum trec zilele în zbor şi abia apuc să-mi aduc aminte de gustul pâinii de odinioară. Sunt veşnic grăbită, dimineaţa mă prinde muncind şi noaptea îşi varsă faldurile întunecate peste ochii-mi obosiţi ce abia se mai pot deschide sub ochelari. Perseidele nu au plâns nici o stea pentru mine anul ăsta, le-au ascuns luminile oraşului. Doar luna plină şi-a arătat faţa strălucitoare, să-mi aducă aminte de roata azmei din ţestul de acasă. A fost aproape-aproape iar omul din lună mi-a făcut cu ochiul intuindu-mi preaplinul inimii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s