Când se lasă seara

tablouri_cu_peisaje_mihai_ionescu_case_la_margine_de_satPictură: Mihai Ionescu, Case la margine de sat

Se lăsa seara peste satul de pe nisipuri. Soarele cobora spre asfinţit, îşi strânsese razele, le scuturase de praful zilei şi se pregătea să predea ştafeta lunii care se grăbise să răsară să apuce să zărească cu coada ochiului astrul zilelor ei.  Nisipul bătăturii încă păstrează căldura zilei şi o eliberează uşor, cedând-o tălpilor goale ce se plimbă agitate, grăbite să termine toate treburile zilei.

Oamenii nu au timp de visare, acela va veni mai târziu, la lumina rece a lunii, când se vor aşeza osteniţi la ultima masă a zilei. Până atunci animalele trebuie potolite şi adăpate, păsările cer de mâncare, câinii latră agitaţi, aşteptându-şi bucata de mămăligă ce le va potoli pentru o clipă stomacul gol. În grădină, cu frunzele aplecate, plantele îşi aşteaptă răbdătoare picătura binefăcătoare de apă. Mâinile ce cară găleţile sunt doar două, mici şi neputincioase. Rând pe rând, straturile înghit sfârâind hulpave găleţi întregi de apă.

Soarele arzător al zilelor de vară arsese pământul ca pentru cuptorul de pâine. Nu plouase de săptămâni întregi şi toată natura tânjea după câţiva stropi. Nici măcar roua de dimineaţă nu mai apuca să adăste pe frunze, dimineaţa prea caldă o sorbea prea repede. Cu toate astea ţăranii se rugau să mai ţină vremea bună şi priveau cu îngrijorare pe cer, la apus, orice pală roşiatică de nor liniştindu-le inima. “Mâine nu plouă, uite ce apus sângeriu avem! O să bată vântul. Mai avem de treierat bucata din Cot şi după aia nu mă mai interesează, poate să potopească.”

Întorşi cu căruţa plină de la camp, mama şi tata îşi împărţiseră cinstit treburile de seara. Pe vatra de cărămidă arsă focul dansează vesel arzând pământul galben al ţestului. Cu mâinile albe de făină, mama frământă o turtă. Alături, într-un ceaun pe pirostri, se frige la foc mic un pui. Iapa nechează în bătătură. Simte găleata de apă menită să-I potolească setea. Căruţa grea, plină de aurul grâului o însetase. Picioarele încă îi tremurau şi nările fremătau simţind mirosul de grâu cald, proaspăt treierat. Ar fi poftit să-şi înfigă buzele să culeagă câteva boabe din căruţa plină.

Un băiat pirpiriu şi slăbuţ se învârte pe lângă ea cu un snop de paie în mână. O freacă cu toată puterea lui mică pe tot corpul încordat şi ud de transpiraţie. Până nu se linişteşte nici apă nu va primi.

În grădină o fetiţă subţire ca o trestie, cară cum numai ea ştie două găleţi cu apă. Tălpile goale s-au încălţat singure în bocanci de noroi şi din când în când alunecă jucăuş pe derdeluşuri imaginare, făcând-o să-şi piardă echilibrul şi să-şi arunce mâinile în lături ca să şi-l poată recăpăta. Inima fremăta speriată din aripi atunci şi gura strânsă abia ţinea râsul închis în spatele ochilor. “Paparudăă, rudăă/Vino de ne udăă”… Împinsă cu piciorul, găleata se răstoarnă pe stratul cu buze arse de soare. Pământul bolboroseşte sorbind însetat. Picioarele cu ghete de tină se întorc cu găleţile goale. Se vor întoarce cu apa dătătoare de viaţă pentru un alt strat.

Noaptea îşi întinde aripile de umbră peste sat. A răsărit Luceafărul şi prima stea din carul mare clipeşte somnoroasă. Abia s-a trezit. Agitaţia din bătătură începe să se potolească.  Păsările îşi scutură aripile, îşi aşează penele şi se urcă la culcare în dud. Îşi fac loc cu ciocurile, invidioase pe vecina ce-a ocupat un spaţiu mai mare pe creacă. Iapa a băut apă şi acum rupe cu dinţii din cocenii verzi aruncaţi în iesle. Mieii s-au tolănit pe paie şi rumegă, tata a umplut cana cu lapte de capră şi-o aduce la fiert.

– Luci, hai tată că termin eu de udat! Spală-te pe picioare şi du-te de ajut-o pe mă-ta să termine de gătit.

– Luciană, mamă, adu’ repede nişte frunze de nuc. Titit, du-te şi tu şi adu’ usturoi, să curăţăm pentru pui.

– Am adus frunzele, mamă! Mă laşi pe mine s-o împung cu furculiţa şi să-o frec cu roşie?

Mama întinde azma subţire din aluat nedospit. Pe cârpătorul alb de făină, azma odihneşte pe frunzele de nuc în roată perfect rotundă.

– Hai, înţeap-o!

Vatra, curăţată de jarul aprins, dogoreşte sub ţestul ce-abia aşteaptă să se aşeze peste ea, să rumenească sub el azma rotundă. De pe cârpătorul înfăinat, pâinea lui Dumnezeu poposeşte pe vatra încinsă. Ţestul moţat o ascunde imediat şi începe s-o rumenească parfumat. Miroase a frunză de nuc coaptă, a pâine caldă şi roşie rumenă.

– Luciană, adu mamă nişte cartofi! Titi, ai terminat de curăţat usturoiul? Du-te la tac-tu în grădină să-ţi dea nişte roşii de salată. Culege şi nişte mărar.

– Lasă că mă duc eu să iau roşii şi mărar, mamă! Ăsta iar vine cu leuştean!

– Da, bine că eşti tu deşteaptă şi ştii care e mărar şi leuştean! Ştiu şi eu!

– Ştii pe naiba! Ai uitat că ieri ai venit cu frunze de ţelină pentru ciorbă?

– Să vezi ce-ţi smulg eu ţie ţelina din cap odată cu părul ăla ca o mătură!

Fata fuge râzând, băiatul cu lacrimi în ochi după ea.

Maaamă, ce-o urăşte pe slăbănoaga asta care se crede aşa deşteaptă! De parcă există oameni normali care să deosebească frunzele de ţelină de cele de leuştean! Cică nu seamănă? Cum dracu’ să nu semene, când sunt la fel? Şi amândouă miros cumva! Cică nu la fel! Hai măi, chiar să fie doar el prost? Astă primăvară râdea într-una de el că-l trimitea tata după foi de ceapă şi el venea totdeauna cu foi de usturoi. De unde dracu să ştie el care e ceapă şi care usturoi? Nu erau tot verzi? Da las’ c-o prinde el şi vede ea atunci! Numai s-o prindă!

– Luciiiii, n-ai ce face? Lasă-l în pace, ce-ţi veni să-l necăjeşti? Titi, hai la mama şi las-o că e proastă. Ce-ţi pui mintea cu ea?

– Da ce-ar cu mine, mamă? Ce, eu nu ştiu ce e ăla mărar? Nu-i aşa că ştiu?

– Ştii mamă, las-o! E ea proastă şi te necăjeşte.

Ochii fetei joacă acum în lacrimi. Ea nu  e proastă, ea ştie toate legumele şi fructele şi le cunoaşte dup frunză şi după gust şi după miros! De ce trebuie să fie ea tot timpul proastă?

– Taci odată, tu eşti mai mare! Ce-ai să-l necăjeşti aşa? Lasă că e mic, învaţă şi el până la urmă! Vezi că eşti răutăcioasă şi iei bătaie!

– Păi da, că el are tot timpul dreptate… bine că e mai mic!

De la fântână intervine tata.

– Ce-aveţi mă? Vă mănâncă chelea? Las că vă scarpin eu acuşica cu o nuia! Faceţi scandal să asculte lumea la voi şi să râdă! Bine vă mai stă! Să râdă vecinii şi să creadă că nu v-am educat!

Tăcera se aşterne brusc şi doar sfârâitul cărnii şi al cartofilor în ceaun se mai aude. Cu spatele unul la altul, copiii stau îmbufnaţi pe câte un scăunel. Mama ridică ţestul şi scoate de sub el azma rumenită şi parfumată. Stomacul li se strange şi începe a plânge. Abia acum îşi dau seama cât de foame le e.

– Dă-mi şi mie o bucat de azmă, mamă!

– Ho, că nu dau turcii! Las-o să vină de la moară. Spălaţi-vă mâinile şi ochii şi hai să punem masa să mâncăm şi noi toţi, ca oamenii.

Sub bolta de vie abia pâlpâie un bec cu lumină chioară. Pe masă se adună puiul cu cartofi şi usturoi, o bucată mare de brânză albă, lapte fierbinte, salată de roşii şi azmă aburindă. Toţi ai casei se adună pe lângă masă şi mănâncă în tăcere. Doar ţânţarii îi bâzâie făcându-i să-şi tragă palme nemeritate.

În grădină, greierii cântă între straturi, undeva în zare brotăceii le ţin isonul. Ziua se termină obosită sun cerul spuzit de stele. Ochii copiilor se închid şi abia, abia mai sunt în stare să se mişte către ligheanul în care sunt spălaţi şi pregătiţi de culcare. Într-un final luminile se sting şi toată casa se liniştişte. Doar lângă jarul din vatră mama spală vasele şi păzeşte pisica ce-a venit să-şi ia cina la sfârşitul mesei. Două găini cârâie nervoase, nu au loc una de alta pe creacă. Un câine latră la stele, peste drum altul îi răspunde. O cucuvea începe să cânte pe casa vecină. “ Ptiu, pe capul tău să fie, spurcăciune!”

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria trecut

Un răspuns la „Când se lasă seara

  1. Frumos scris. Si atat de descriptiv, incat am mirosit si painea, si salata, si aerul de tara

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s