Grăbeşte-te încet!

Dragii mei prieteni, vă sunt datoare cu scuze. Am lipsit cam mult de pe aici. Nu v-am uitat şi nici nu am vrut să fiu nesimţită, trec însă printr-o pasă mai proastă şi nu am vrut să vă induc şi vouă starea mea. Dacă aş fi scris aş fi fost mult prea tristă şi am crezut de cuviinţă că e mai bine să tac decât să vă arunc şi pe voi în butoiul cu ăsta, o face toamna oricum. Toate trec pe lumea asta, va trece şi starea mea.

Vreau să vă povestesc azi o întâmplare ce m-a făcut să zâmbesc chiar şi cu lacrimi pe obraz.

Vineri, tramvaiul 41, aproape de ora 11. Doar ce se eliberase pentru putin timp, că de când au început şcolile să urci într-un tramvai a devenit o adevărată aventură, aşa cum aventură e să circuli cu orice mijloc de transport în Bucureşti. La uşa din faţă o bunică tânără, cu o nepoţică elegantă, de vreo 7 anişori. Săndăluţe cu floricele, rochiţă vaporoasă, roz, gentuţă hello kity. O adevărată domnişoară, ce mai. Aşteptau cuminţi să oprească tramvaiul să urce. Eu m-am depărtat puţin să urc pe cea de-a doua uşă, aşa că evenimentul în sine a trecut neobservat, am luat cunoştinţă la urcarea în tramvai doar cu consecinţele lui.

Urc în tramvai şi mândra nepoţică începe să urle. La propriu. Se împiedicase cumva de scara tramvaiului şi venise de-a dreptul în nas. Acum era extrem de supărata şi revoltată şi genunchii îi căpătau o intensă tentă rubinie de la cât de îmbujoraţi deveneau.

– E numai vina ta! Din cauza ta m-am împiedicat, numai din cauza ta!

Cauza era bunica, bineînţeles. Care bunică, cu un calm demn de laudă, zâmbea şi-i răspundea cu umor nepoatei ce mai avea puţin şi sărea la bătaie.

– De ce e vina mea? E vina ta că nu te uiţi pe unde mergi! Ce să-ţi fac eu dacă nu vezi unde pui piciorul?

– E vina ta, că tu mi-ai zis să mă grăbesc!

– Recunosc, asta ţi-am zis. Dar ţi-am zis să te grăbeşti să urci, nu ţi-am zis să nu te uiţi unde calci să cazi în nas!

– E vina ta, nu trebuia să mă faci să mă grăbesc!

– Draga mea, ţi-am explicat că atunci când ajunge maşina în staţie nu stăm să ne lălăim la uşă. Trebuie să urcăm repede, că mai sunt şi alţi oameni care aşteaptă în spatele nostru să urce şi nu trebuie nenea şoferul să stea după noi să aştepte. El trebuie să plece repede.

– Da, dar pe noi ne-a învăţat la şcoală să nu ne grăbim când urcăm în autobuz! Tu nu ai învăţat la şcoală că nu trebuie să te grăbeşti?

– Eu am învăţat la şcoală că nu trebuie să mă îmbulzesc, dar nu trebuie nici să încurc alţi oameni, să-i fac să aştepte după mine. Trebuia să fii atentă pe unde calci.

– Taci, că e vina ta! Din cauza ta nu am văzut treapta şi m-am împiedicat!

– Deci nu vrei să recunoşti că trebuie să fii atentă? Ei bine, data viitoare o să cazi să te loveşti din nou dacă persişti în greşeală. Şi te rog să nu mai faci gălăgie, se uită întreg tramvaiul la noi.

– Ba e vina ta, am zis! Tu mi-ai zis să mă grăbesc!

– Draga mea, ţi-am explicat de ce. Tu trebuia să fii atentă.

– Da, dar nu pot să fiu atentă dacă mă grăbeşti! Trebuia să-mi spui să mă grăbesc încetişor!

Însăşi esenţa vieţii e acest „grăbeşte-te încetişor”, nu-i aşa? De multe ori ne împiedicăm şi întârziem în proiectele noastre tocmai pentru că ne-am grăbit prea tare şi am uitat să fim prudenţi.

Hai, să aveţi o seară minunată şi un început de săptămână aşa cum vă doriţi! Şi nu uitaţi să vă grăbiţi încetişor, că până la urmă tot acolo ajungeţi, chiar dacă un pic mai târziu!

 

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria jurnal

8 răspunsuri la „Grăbeşte-te încet!

  1. Am zâmbit! 🙂
    Toate cele bune vă doresc şi linişte!

    Apreciază

  2. Cum s-ar zice „Festina lente” 🙂

    Apreciază

  3. O săptămână frumoasă, Lucia! Sper că a mai trecut starea aia… Gânduri bune, draga mea!

    Apreciază

    • Bună dimineața, Potecuțo și săru’mâna de gândul bun! Încă nu a trecut, dar mă străduiesc. 🙂 Oboseala cronică își spune cuvântul. O să treacă, sper…dacă nu o obligăm (trec pe la medic). O săptămână frumoasă și ție!

      Apreciază

  4. Dincolo de morala trasa, trebuie musai sa spun ca eu personal i-as fi tras „domnisoarei” un dos de palma. Nu suport copiii care vorbesc urat cu adultii.
    Tu sa te odihnesti si sa fii sanatoasa! Nu-s vremuri de mers la medic!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s