Noul Literator

IMG_1862Vă spuneam cu ceva timp în urmă că am avut fericirea să-mi văd unul din texte publicat într-o revistă de cultură. Iată că a venit timpul să mă laud şi cu revista pe care am primit-o deja de o săptămână, dar pe care, ocupată cu o gripă rebelă şi cu raportări trimestriale nu am fost în stare să v-o prezint. Bine, mi-am acordat puţin timp s-o răsfoiesc şi eu pe îndelete din scoarţă în scoarţă şi să mă bucur conţinutul ei divers, de evenimentele prezentate în ea la care, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fiu de faţă, să îmi umplu inima cu versuri minunate şi sensibile şi mai ales, să mă duc cu gândul acasă de fiecare dată când am deschis-o. Ce să fac, aşa sunt eu, mai romantică, mai de modă veche.

În altă ordine de idei pot spune că primirea ei mi-a adus şi lacrimi în ochi, pentru că atunci când am deschis-o am găsit şi câteva rânduri pe care domnul redactor şef adjunct Dumitru Duţă a avut amabilitatea să mi le adreseze, emoţionându-mă ca pe o şcolăriţă care tocmai a primit un premiu la care spera demult. IMG_1863Uite aşa au început să-mi tremure mâinile când am citit şi m-am întors în timp, când, elevă fiind, îmi transpirau palmele de câte ori primeam laude deoarece nu ştiam niciodată cum să reacţionez şi cum să mă exteriorizez.

Nu am învăţat nici până azi, bucuria mea se consumă înlăuntrul meu lăsând la suprafaţă doar tremurul mâinilor şi al bărbiei, sclipirea ochilor şi câteva lacrimi pe obraz.

Mărturisesc acum că seara de vineri când am ajuns ca de obicei în jurul orei 11 de la birou, obosită şi am găsit plicul în cutia poştală, parcă nu-mi venea să cred. Când am deschis însă revista şi am găsit sub copertă rândurile domniei sale, deja nu am mai fost în stare de nimic. M-am aşezat pe pat cu revista în mână, privind fără să reuşesc să desluşesc prea bine ce scria acolo. Abia sâmbătă dimineaţă când m-am mai liniştit un pic am reuşit să mă bucur cu adevărat şi să dau pagină după pagină până am găsit povestea mea.

IMG_1865Şi dacă tot am deschis traista cu mărturisiri, vă pot spune şi că nu am găsit-o din prima. A trebuit să răsfoiesc revista de două ori, până mi-am adus aminte că tata mi-a zis că era undeva pe la mijlocul revistei o poveste acolo, pe trei pagini. Şi uite aşa, am reuşit să-mi văd şi numele, între atâtea alte nume pe care parcă le cunosc deja de o viaţă. Poate pentru că sunt numele oltenilor mei, de care mi-e atât de dor în fiecare zi.

Cândva vă povesteam că exista pe vremuri la noi, în Oltenia un botez al pământului. Această revistă reprezintă pentru mine un astfel de botez, întru cuvânt de această dată. Dacă nisipurile natale m-au legat sufleteşte pe veci de ele, aceşti oameni minunaţi care mi-au făcut onoarea de a mă primi în rândurile lor prin scriere şi gând, au desăvârşit legătura.

Revista mi se pare o reuşită şi nu pentru că e şi povestioara mea acolo, ci pentru că într-o piaţă plină de silicoane, bârfe şi tot felul de can-can-uri e ca o gură de oxigen al bunului simţ şi culturii. O mână de oameni inimoşi reuşesc să facă din ea o rază de soare în tot cenuşiul publicaţiilor cotidiene.  Sper din suflet să crească şi să devină cunoscută pretutindeni în ţară la fel de mult cum îmi doresc de 25 de ani ca România să iasă din conul ăsta de superficialitate şi prost-gust  în care ne-au aruncat interesele personale ale unora.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria jurnal

5 răspunsuri la „Noul Literator

  1. Cuvintele nu pot fi decât palide pe lângă ceea ce simți tu!
    Felicitări!
    Sunt convins că acesta este doar începutul. 🙂

    Apreciază

  2. Și pe mine, de curând, m-au publicat cei de la revista Cervantes. Dar nu prea am avut emoții, ca pentru prima publicare oficială. Nu știu să-ți spun de la ce…poate pentru că nu prea mai contează asta, fiindcă în ultima vreme publică foarte mulți care au bani.

    Felicitări! Să fie un deschizător de drum (în) povestea ta!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc din suflet! Trebuie să-ţi spun că ai fost printre primele persoane care mi-au dat aripi, pe vremea când blogul meu era abia la început. Iar blogul tăul a fost între primele 5 la care m-am abonat. Pe vremea aia nu îndrăzneam nici să sper că voi ajunge aici. Felicitările tale înseamnă mult pentru mine. 🙂
      Da, emoţiile mele au fost mari şi încă sunt deoarece oamenii aceştia mi-au acordat încrederea lor deşi nici nu auziseră de mine, fără să-mi ceară nimic în schimb. Le sunt recunoscătoare .

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s