Alegerile la români

Campania electorală se apropie de sfârşit şi trebuie să recunosc sincer că abia aştept să se termine toată mizeria în care această campanie ne-a târât o lună întreagă. A fost  urâtă, cu atacuri clare la persoană, cu scoaterea la lumină a gunoiului bine ascuns sub preş ani de zile, cu lovituri sub centură şi noroi aruncat din toate părţile. Fiecare candidat a încercat să tragă şi cu dinţii de alegători, doar-doar o avea ocazia să ajungă el de data asta în fotoliul atât de râvnit din palatul Cotroceni.

După revoluţia din ’89 când noi eram în culmea extazului făcând planuri de viitor şi, bucuroşi că am scăpat de atâţia ani de umilinţe şi întuneric, păşeam cu entuziasm către mirajul capitalismului poleit atât de frumos de „Europa Liberă”, bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, ne-a spus o vorbă pe care abia mulţi ani după am înţeles-o cu adevărat. ” Taică, schimbarea guvernelor, bucuria proştilor! Voi credeţi că alţii care vin o să vă facă cărare pietruită către tărâmul fermecat în care umblă câinii cu covrigi în coadă şi curg râuri de lapte şi miere? Eheeei, mai creşteţi, taicule şi ascultaţi de noi, ăi bătrâni, că noi am mai trecut  prin ce treceţi voi acum!”

Anii au trecut de atunci şi entuziasmul nostru a sucombat acoperit de molozul viselor sfărâmate. Din ’90 până azi tot mai sperăm să reuşim să ţinem pe linia de plutire amărâta asta de ţară. Vedem cum nivelul de trai scade de la o zi la alta, că suntem împovăraţi cu biruri din ce în ce mai multe şi mai mari, că de bună voie am ajuns sclavi în propria noastră curte, doar pentru a putea supravieţui, în timp ce politicenii ni se îngraşă şi îmbogăţesc peste noapte. Uite aşa, în câţiva ani am ajuns să fim învinşi de un sistem ticăloşit, care nu are nimic de a face cu democraţia.

Văzând toată lupta asta surdă, cu dat la gioale, tras de păr, pumni în faţă şi bombeuri sub centură, mi-am adus aminte de vorba bătrânului meu bunic. Credeţi că în ţara asta clasa politică a fost vreodată altfel? Vă înşelaţi. Totdeauna s-a profitat la maxim de toleranţa acestui popor şi de buna lui credinţă.

Totdeauna românii au avut de ales între două rele şi de fiecare dată alegătorii au fost convinşi că din momentul acela le va fi mai bine. Nu erau atâtea partide şi candidaţi crescuţi ca ciupercile după ploaie, se succedau rând pe rând aceiaşi mari politicieni sprijiniţi cu „mândrie patriotică” de bogaţii vremii. Interesaţi, bineînţeles.

Luptă murdară era şi pe atunci. Aceleaşi acuze şi arătări cu degetul, aceeaşi capră a vecinului care totdeauna era mai grasă privită din cealaltă parte de gard. Şi aceleaşi patimi demne de cauze mai bune cu care românii îşi susţin candidaţii preferaţi. În judeţele în care ţărăniştii erau la putere liberalii nici nu puteau intra prin sate să-şi facă campanie, că erau luaţi la bătaie cu bâte şi pietre de la intrarea în sat, în judeţele în care ceilalţi deţineau majoritatea la fel. Jandarmeria era împărţită şi făcea legea pe care o dicta prefectul, biserica era implicată activ în politică, mai-marii ei având locuri de drept în senat, oamenii votau cu cine le dicta cârciumarul, moaşa comunală, preotul, învăţătorul. Şi alegătorul era veşnicul cetăţean turmentat care întreabă în dreapta şi-n stânga, nedumerit, cu cine să voteze.

Zarurile se făceau şi atunci tot la nivel înalt. Se promiteau locuri de muncă bine plătite, investiţii în agricultură, credite pentru ţărani, pământ, utilaje de muncă, şcoli. Promisiuni pe care le uitau cu toţii după alegeri, iar mujicii rămâneau pentru încă o perioadă bună cu buza umflată, să plătească biruri din ce în ce mai mari. Credite neperformante s-au făcut şi înainte de anii ’30, ca şi acum. Şi la fel ca acum, singura soluţie găsită de autorităţi pentru a acoperi ratele uriaşe, a fost creşterea taxelor şi impozitelor. O singură diferenţă este. Pe vremea aceea oamenii se mai revoltau, aveau conştiinţa propriei valori şi chiar dacă nu aveau cine ştie ce succes, la 2-3 ani reuşeau să schimbe întregul parlament. Astfel trăiau măcar cu iluzia că glasul lor se poate face auzit şi alegerea lor contează.

Nouă ne-au luat comuniştii exact această conştiinţă a propriei valori. Ne-a uniformizat şi nu pe verticală, pe orizontală. Ne-au făcut să credem că nu merităm mai mult de atât, că nu avem cum să fim mai buni decât ei, care până şi la furat au fost şi sunt experţi. Ei furau cu camioanele, când cap-istii abia duceau câte o traistă de drugi la animale acasă când se întorceau după o zi de sapă şi pe aia o ascundeau cum puteau mai bine. Totuşi, de ce-i votează românii în continuare?

Pentru că, indiferent ce s-ar spune, satele româneşti din sudul şi estul ţării au înflorit abia după ce comuniştii au luat puterea. Că în anii 60-70 toţi au putut să-şi ridice o casă şi să-şi încropească câte o gospodărie îndestulată. Pentru că pe vremea lor au putut pleca la oraş să înveţe o meserie şi să ajungă în funcţii de conducere, chiar dacă nu aveau mai mult de patru clase. Erau adunaţi de pe stradă şi li se punea o unealtă în mână şi bani în buzunar. Pentru că s-au construit pentru ei cuşti numite apartamente care le-au dat senzaţia că au ajuns domni.

Pentru că atunci copiii lor au avut cu adevărat ocazia să înveţe fără ca ei să facă eforturi supraomeneşti să-i ţină în şcoală. Oamenii de rând leagă pe urmaşii comuniştilor de ieri de tinereţea lor, cea în care s-au simţit cu adevărat puternici doar ascuţindu-şi auzul şi scriind anonime. Pentru că erau lipsiţi de grija zilei de mâine, nu aveau cine ştie ce responsabilităţi, dacă mergeau la spital erau trataţi indiferent de unde veneau şi ce probleme aveau, erau toate noi şi bune pe vremea aceea. Şi accesibile, cu toate restricţiile la lumină, informaţie, mâncare, căldură. Ce folos că acum au de toate, dar nu mai ştiu de unde să scoată bani să-şi plătească facturile?  Şi nu în ultimul rând, pe vremea aceea ei erau tineri.

Acum îşi îneacă amarul în alcool şi visează la ce-a fost.  Cam asta e mentalitatea românului şi politicienii, indiferent de ce parte a eşicherului politic s-ar declara, au înţeles cât de uşor poţi manipula un popor nostalgic şi letargic. De asta nici nu poate fi vorba în campania electorală de programe concrete de scos ţara din criză, de conducere, de promisiuni care pot fi onorate. Şi de ce ar vorbi despre lucruri constructive când astea presupun multă muncă şi oricum nimănui nu-i place munca?

Românul va vota cu ăla de dă cel mai tare la gioale – că dă bine, cu ală de înjură mai tare- că uite-al dracu’ ce bine le zice, cu ăla de ia măsuri populiste înainte de campanie. Pentru că ştie că doar cu atât va rămâne. Dacă nu acum, atunci când? Când va veni scadenţa şi toate poliţele vor trebui plătite iar taxele vor creşte din nou?

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Cotidian

4 răspunsuri la „Alegerile la români

  1. Foarte adevarat! O atmosfera viciata si atat de grotesca. Iar cei ce fac tot acest circ, isi inchipuie ca asta vrem sa vedem si sa auzim si ca ii vom vota cu incredere, chiar visand ca minciunile lor se vor implini. „Vanzatori de iluzii” – asta sunt politicienii nostri mincinosi si corupti pana in maduva oaselor.
    Cata dreptate aveau batranii nostri. Dar ei erau si intelepti. Noi am ajuns sa votam pentru…”circ” si nu pentru valoarea reala si pentru certitudinea ca cei alesi chiar merita sa reprezinte tara…
    O seara frumoasa! 🙂

    Apreciază

  2. Asta nu e campanie electorala, e un fel de lupta in noroi, corp la corp. Daca altadata ne mai bombardau cu gogosi, de data asta ne trimit numai rahat cu prastia. Am ajuns sa ma uit numai pe Animal Planet, nu-i mai suport. Dar poate asta s-a si vrut, o scarba generala care sa ne tina in casa si nestiinta…

    Apreciază

    • Şi eu! Dar sincer, până ajung pe Animal Planet şi pe Paprika, mă seacă! Să nu-ţi mai spun că am săptămâni întregi de când nici cu ai mei n-am mai vorbit la telefon că mă asasinează cu Mircea Badea, Chioru’ şi Ponta! Băi frate, zici că-i uns cu miere ăsta! Dacă ar mai veni cineva să.mi laude şi ţinutele Nuţicăi, aş lua-o naiba pe arătură de tot! :))))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s