Scrisoare către Moş Crăciun

lista_moscraciun6Dragă Moşule,

Nu ţi-am cerut până acum nimic. Nici nu ti-am scris ca alţi copii, nici nu te-am aşteptat cu fursecuri şi lapte drept răsplată pentru darurile pe care aveai să mi le laşi sub brad. De fapt, pe când eu eram copil nici nu ştiam de existenţa ta. Pe la noi venea atunci un Moş Gerilă zbârlit şi cu privire rea, ce marca trecerea dintre ani la copiii norocoşi. Nu cuminţi. Norocoşi.

Cuminţi eram şi noi. Nu vorbeam urât, învăţam bine, ne ajutam părinţii la treburile gospodăreşti, din când în când mai plângeam, ne mai îmbolnăveam… de, eram şi noi copii. Doar că nu ştiu cum se făcea că moşul ăla de la răsărit ne ocolea totdeauna casa.  Ne cumpăra mama 10 pungi de pufuleţi (zece, îţi dai seama!?), câteva portocale, câteva mere. Le înţepam cu acul fix pe mijloc şi le legam cu aţă în pom. Nu le mâncam decât târziu, mult după ce începea şcoala, legumindu-le, să ţină cât mai mult. Uneori se stricau şi parcă se rupea ceva în noi atunci. Iar pufuleţii ăia erau aşa de buni, cum nici nu-ţi poţi închipui tu, obişnuit cu fursecurile tale cu scorţişoară şi lapte.

Tot mama ne dădea şi bani de brad. Îl împodobeam singură de ziua ta, când plecau băieţii cu steaua să colinde pe la casele românilor. Colindau aşa frumos că totdeauna  plângeam ascultându-i şi mă ruşinam prosteşte atunci când mă obligau ai mei să ies să-i ascult. Nu ştiam că-i ziua ta, era ajunul Crăciunului şi Dumnezeu aşternea din timp covor alb de zăpadă, ca măcar ochii să ni-i bucure. Noi nu ştiam nici de Dumnezeu atunci. Anotimpurile se succedau firesc, drept urmare a fenomenelor atmosferice despre care învăţam la şcoală. Plângăcioasă am rămas până azi.

Pe moş Gerilă îl vedeam în noaptea de anul nou la tv. Arăta cam ca tine, cred, deşi noi îl vedeam în alb şi negru. Era doar mai zdravăn, mai autoritar, nu-ţi venea să-i stai în poală şi să-l tragi de barbă. Într-un an l-am întrebat pe tata de ce nu vine şi la noi moşul ăla să ne aducă jucării. S-a enervat. „Eteteee, moş Gerilă îţi trebuie ţie! Da ce, fără jucării nu poţi învăţa?!” Şi-am învăţat şi fără.

Te-am aşteptat şi pe tine la început, chiar dacă crescusem, nu mai eram demult copil. Nu ai venit niciodată şi mi-am luat gândul. E clar că numele meu nu a fost nicicând trecut pe lista voastră cu oameni buni. Acum degeaba ai mai veni. Am îmbătrânit şi nu am învăţat să primesc cadouri.

Nici rea nu am fost vreodată, pe cuvânt! De multe ori ţi-am ţinut locul, deşi cadourile mele nu s-au putut compara niciodată cu ale tale. Ce să fac dacă m-aţi lăsat să mă zbat ca peştele pe uscat pentru traiul de zi cu zi? Pentru oamenii amărâţi, însă, a fost de-ajuns şi-o pâine. Să ştii că aşa amărâtă cum sunt eu, am văzut mai multe lacrimi de recunoştinţă  decât tine în viaţa ta de secole. Nu-ţi cer nimic nici ei. Poate, ca şi mine cândva, nu ştiu de existenţa ta. Îi văd de sărbători la porţile bisericilor. Cu mânuţele îngheţate, vineţi de frig, vin să-ţi ceară un leu. Nu pentru ei, pentru părinţii lor. Îi mai văd dimineaţa în tramvai. La fel de zgribuliţi şi trişti. Sau căutând prin coşurile de gunoi prin preajma restaurantelor, în gară, îmbrăcaţi în haine vechi şi ponosite pe stradă.

Aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi-ţi scriu eu în numele lor, azi. Măcar tu să nu-i uiţi.

Nu cer mare lucru. Doar un acoperiş deasupra capului pentru fiecare şi o cameră caldă să-i apere de frig. Iarna e haină, nu-i crede niciodată. Se bucură când îşi ia tainul de vieţi pierdute. Şi poate pui în sacul tău puţină dragoste. Şi ceva înţelegere. Un dram de bunătate. Şi zâmbete. De ani întregi nu mai întâlnesc în drumul meu decât oameni încruntaţi, preocupaţi, supăraţi. Aud doar cuvinte dure, care rănesc, vorbe răstite, jigniri. Le poţi lua cu tine când pleci? Să le arunci undeva, în pustiu, să moară acolo şi oamenii să le uite. Adu un pic de bunătate în sufletul fiecăruia. Şi înţelegere. Poate aşa nu vor mai exista copii nefericiţi, care nu au primit niciodată nimic de la Moş Crăciun. Ar învăţa şi ochii lor să privească cu încredere şi şi-ar lepăda privirea tristă şi pierdută ce-i îmbătrâneşte înainte de vreme. Şi nici nu ar mai fi tentaţi să fure pentru o clipă de iluzorie fericire.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria jurnal

5 răspunsuri la „Scrisoare către Moş Crăciun

  1. Mi-a umplut inima de emotie scrisoarea ta. Multumesc, in numele acelor copii uitati.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am scris vreodată o scrisoare către Moș Crăciun, dar pe a ta sper să o citească chiar el :).

    Apreciază

  3. Howdy! I simply wish to give an enormous thumbs up for the
    good data you have got right here on this post.
    I shall be coming back to your weblog for more soon.

    Apreciază

  4. One thing I would like to discuss is that weight
    loss program fast can be carried out by the suitable
    diet and exercise. People’s size not simply affects the
    look, but also the complete quality of life. Self-esteem,
    major depression, health risks, in addition to physical skills are afflicted in fat gain. It is possible to make everything right whilst still
    having a gain. If this happens, a condition may be the perpetrator.
    While an excessive amount of food instead of enough physical exercise are usually
    at fault, common medical ailments and widely used prescriptions could greatly increase size.
    Thx for your post right here.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s