Întrebări de după

M-a emoţionat solidaritatea parizienilor cu victimele atacului terorist de săptămâna trecută. Milioane de oameni uniţi într-un marş cu un scop atât de nobil nu îţi este dat să vezi prea des. Şi totuşi, nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă…

  • Oare, dacă această solidaritate ar fi fost manifestată de la început, încă de pe vremea în care terorismul internaţional era mic copil, nu s-ar fi putut preveni multe din morţile acestea inumane şi inutile?

  • Ce s-ar fi întâmplat dacă noi, occidentalii am fi demonstrat pentru instalarea păcii în orientul mijlociu, dacă am fi pus piciorul în prag atunci când mii de copii şi-au pierdut viaţa în bombardamente inumane asupra cartierelor de locuinţe din fâşia Gaza şi împrejurimi?

  • Ce-ar fi fost dacă nu ne-am fi arătat indiferenţi privind mizeria în care se zbat milioane de suflete în Africa şi dacă nu am fi fost atât de intoleranţi cu naţiuni întregi, nu şi cu călăii lor?

  • Cum ar fi lumea noastră acum dacă marile puteri nu ar fi pus mai presus de vieţile propriilor locuitori interesele materiale şi planurile de îmbogăţire pe seama petrolului şi minelor de pietre preţioase din zonă şi  dacă băştinaşii nu ar fi fost ţinuţi cu intenţie într-o stare deplorabilă de sărăcie şi incultură?

  • Ce-ar fi dacă în Siria guvernul nu şi-ar omorâ proprii cetăţeni, dacă femeile musulmane nu ar fi nevoite să-şi vândă copiii la colţ de stradă pentru a putea supravieţui restul familiei extrem de numeroase, dacă nu ar exista milioane de refugiaţi care suferă din lipsa condiţiilor minime de trai trăgând după ei şi pe locuitorii ţărilor musulmane în care s-au refugiat? Oare, oamenii ar mai fi atât de înverşunaţi împotriva noastră, a celor care le zâmbim superior şi încercăm să le impunem democraţia noastră cu forţa?

  • Cum ar fi dacă în loc să condamnăm o credinţă adânc înrădăcinată în mintea unora,  am încerca să pătrundem dincolo de minţile celor ce cred în Allah şi am respecta dreptul fiecăruia la propria alegere?

  • Ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi alimentat cu consecvenţă ura, ci compasiunea, dacă nu am condamna ci am înţelege şi am lupta să-i facem şi pe ei, cei care se lasă atât de uşor prinşi în vria asta de ură şi intoleranţă, să înţeleagă că moartea nu e o soluţie?

  • Cum se face că liderii acestor grupări au întotdeauna resurse materiale să procure armament, să plătească şi să ademenească grupuri întregi de oameni spălaţi pe creier? Toţi cei care au aderat la astfel de organizaţii au probleme de comportament în mediul în care trăiau, toţi au avut la un moment dat o răscruce în viaţă, un moment în care s-au simţit marginalizaţi şi respinşi de societatea mamă. E un tipar şi se vede treaba că cei care-i racolează ştiu foarte bine ce fac. Cum se face că, deşi toţi conducătorii lumii condamnă acţiunile lor, ei sunt alimentaţi continuu cu armament? Banul primează, nu?

Toţi am aflat anul trecut de execuţiile în direct de o cruzime de neimaginat şi am întors capetele înfioraţi. Ce s-ar fi întâmplat dacă omenirea s-ar fi unit atunci să împiedice astfel de manifestări viitoare, dacă nu am fi lăsat sarcina condamnării unor astfel de acte doar în seama crucii roşii şi a unor reviste de satiră? Ne doare pierderea unor jurnalişti buni şi are de ce. Pentru că, dincolo de extremismul atacatorilor, fiecare purtăm partea noastră de vină, tocmai prin neimplicare. E mai uşor să închizi ochii şi să pretinzi că nu ştii, iar dacă tu nu ştii, lucrurile nu se întâmplă aşa cum sunt prezentate.

Cât despre marii lideri europeni, dincolo de a se alinia ca la paradă în fruntea marşului de solitaritate cu victimele, ar fi bine să ia măsuri concrete de creştere a securităţii în lume. Ar trebui să nu mai alimenteze nici o grupare armată, să nu mai încurajeze războaie de nici un fel, nici pentru cuceriri de noi teritorii, nici pentru favorizarea marilor corporaţii care încearcă să fure la propriu bogăţiile ţărilor din lumea a treia.

Ideal ar fi ca lumea să nu se mai catalogheze în prea bogaţi şi prea săraci, în ţări din lumea întâi şi tări din lumea a treia . Să nu mai existe oameni care să nu ştie ce să mai facă cu banii şi oameni care mor de foame pândiţi de vulturi. Nu ar trebui să existe oameni care deţin resursele planetei şi oameni care pentru o gură de apă ar fi în stare să-şi omoare fraţii. Poate că, dacă nu ar fi această limită absolută a sărăciei, nu ar mai fi nici atâta cruzime în lume. 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Cotidian, Uncategorized

2 răspunsuri la „Întrebări de după

  1. Este un vis utopic ce scrii tu aici, dar ai dreptate, dacă am ajuta în loc să acuzăm și să dăm verdicte, lumea ar fi mai bună! Dacă am încerca să înțelegem, nu să respingem aprioric un sistem sau o credință, am fi mai liniștiți pe pământ!

    Apreciază

  2. Nu e chiar utopic, ne trebuie doar un dram de înţelegere pentru cei din jur. Extremismul religios este posibil tocmai datorită acestor discrepanţe imense dintre societatea noastră şi societatea lor. Oamenii care nu au acces la informaţie, care sunt ţinuţi cu tot dinadinsul într-un semi-întuneric al minţii, sunt extrem de uşor de manipulat. Dacă lor le spune un anumit lider spiritual pe care-l suspectez de o acută boală mintală că restul sunt anticristul, oamenii aceia cred. Iar dacă mai vine şi nea cutare cu bombele peste ei, din varii motive mai mult sau mai puţin întemeiate, atunci cu siguranţă ne vor urî pe toţi de la un capăt la celălalt şi vor face tot posibilul să scape pământul de noi. Mai ales când li se promit atâtea bunătăţi după moarte!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s