Brâncuşi către fratele său

Am citit ieri pe adevărul.ro o scrisoare pe care Brâncuşi o trimitea la timpul respectiv fratelui său vitreg.

E emoţionant să citeşti acum, peste ani, cuvinte scrise de mâna omului ce-a creat atâtea opere nemuritoare şi care nu a putut să-şi găsească liniştea în mult iubita  lui patrie. A trăit în exil o viaţă întreagă, ducând cu el până în clipa morţii dorul de satul părintesc şi de obiceiurile de acasă. Mie mi-au dat lacrimile când am citit. O să simţiţi dincolo de cuvintele simple şi de viaţa de artist o inimă ce n-a încetat să bată nici măcar o clipă româneşte. Trist e că şi atunci, ca şi acum dealtfel, alţii decideau soarta artiştilor cu adevărat valoroşi. Unii fără nicio valoare.

 „Nea Vasile şi nea Petrică,

Nici măcar nu mă mai aşteptam să-mi scrieţi, dar iată că de vreo lună nu mai trecui prin Place Dauphine. Ieri, când trecui pe la un amic de’l lăsai în locul meu la mansardă, mă strigă portaru şi’mi dete vreo 8 scrisori sosite din ţară în care o găsii şi p’asta de la aldi matale. Nea Vasile şi nea Petrică io vă dădui adresa asta că aci mă cunoaşte şi poştaşu şi portaru casei şi mi le păstrează. În casa în care am atelieru de vreo 7 ani îmi mai dădu proprietaru încă o cămăruţă care are uşe în atelieru meu. Acolo io mai dormeam din când în când, dară fiind şi chiria mică cam preţ de 8 pâini. Când mă întorsei din ţară mă aflai cu un bun amic care’i bucătar la un restaurant din Paris, care taman că se însură şi venea cu muierea după el, unde stătea mai era cu vreo 3 în cameră. Mă rugă dacă ştiu o cameră şi io mă oferii să’l las în locu meu de atunci îmi luai catrafusele şi mă mutai cu totu, dormii o lună cu pietroaiele şi buştenii la un loc până mă procopsi proprietaru cu încă o cămăruţă“. Jignit de un compatriot În continuare, Brâncuşi le relatează rudelor un episod petrecut în ţară, care l-a întristat. Marele artist se plânge rudelor că nu a fost băgat în seamă de un vechi amic care ajunsese, între timp, ministru. Brâncuşi le mai povesteşe rudelor care dintre lucrările sale sunt mai căutate în Franţa. „Când plecai din Bucuresci tare mâniat plecai, vă zisei io că după ce sunt gata cu lucrarea coanei Elisa, plec la Bucuresci cu proiectu fântânii lui Haret din faţa Universităţii. Când ajunsei la ministru de cine credeţi că dau, de Morţun, un vechi amic care mă ajută pă la ’906 la o expoziţie să vând capu de copil din bronz, iată că ajunse ministru. Dar ce credeţi mai mare mâhnire nici că se putea, bunul meu amic nici nu se uită la mine şi mă refuză cu a mai mare neruşinare. Daia vă zic că fusei tare mâniat. Acu stau cu proiectu în atelier şi mă gândesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară. Mă întrebaţi ce făcui cu expoziţia, cum tare mă mâniai lăsai măiastra mea şi capu Muzei în grija Dnei Cecilia pictoriţa a de mă vizitează la Paris am mare încredere în ea. Io atunci zisei să le pui într’o expoziţie, da mâhnit cum fusei plecai cam pe 17 Iunie din ţară. Acu îmi mai trecu şi cum găsii scrisoarea de la aldi matale ia că mă prinse iar doru de acasă. Pe aici începu răzbelu şi tătă lumea fierbe, încă la Paris îi linişte. În iarna asta mă pregătesc să plec la Chicago în America, unde mă invită ăi de la muzeul lor să le torn şi lor măiastra mea în oţel inoxidabil. Nea Vasile îmi pari ghini că ţi plăcu Călăreaţa şi icoana de ţi’o lăsai la nea Petrică. Mă întrebaţi dacă fac şi aici Călăreţe şi Vânoase d’alea. Apăi, să ştiţi că de ar fi de pe ăştia ar trebui să cioplesc în fiece zi câte una. Păi, io numa cu astea mă ţiu că le vând ăl mai ghini din tăte cioplelile mele. Numa ieri ce vândui una la un pictor american de’i vecin de uşe cu mine, e vinit taman din nordu Americii fiu de telectuali cu mari legături în tăt Parisu“. „S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului“ Brâncuşi le povesteşte cu mult umor celor de acasă cum o duce în Paris. Marele sculptor le relatează rudelor cum i-a înnebunit pe vecinii de diverse naţionalităţi cu mâncarea românescă. Din tot ceea ce le transmite rudelor reiese dorul de ţară. „V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum până acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă câte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului. Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste. „No duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut“ Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului. Dapăi când mă gândesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lângă mine s’aud trenurile fluierând zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit. Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut. V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris. Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru. Să vă mai zic şi una hazlie, veni la mine un cîrciumar de’şi făcu cîrciumă nouă şi mai făcu şi cîteva camere de adună muieri cu felinar roşu, asta ar vrea să’i fac eu un gard dă piatră da în fiece par să’i fac cîte o Vînoasă. Mă prinsă rîsu la început, da el nimic, aşa să il fac, greu scăpai de el zicîndu’i că nu’l lasă ăl dă sus şi pă mine malungă din oraş. Nea Vasile şi nea Petrică nu trebuie să’mi mulţămiţi dă cioplelile ce vi le făcui, io trebuie să vă mulţămesc pentru cîte făcurăţi pentru mine, că mai văzui io fraţi da ca aldi matale mai rar. Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate“

Anunțuri

4 comentarii

Februarie 11, 2015 · 10:53 am

4 răspunsuri la „Brâncuşi către fratele său

  1. Mda. Cumplit de comentat. Dureros.

    Apreciază

    • Ştii că uneori îmi vine să râd amar când aud pe unii că invocă cu nostalgie trecutul. Care trecut? Cel în care valorile erau izgonite din ţară şi obligate să trăiască şi să moară prin ţări străine? S-a schimbat ceva de atunci până acum? Nu. Mă şi mir cum naiba a prins atât de bine fanariotismul ăsta la noi!

      Apreciază

  2. deși a lucrat în piatră , o inimă caldă și blândă…seara faina

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s